Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5042/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5042
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Dorina Stoichin Vicepreședinte Instanță
-- --Președinte Secție
-- -- Judecător
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, împotriva sentinței civile nr. 770/05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI și intimații reclamanți LA PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA M, LA PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA M și G LA PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA M, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamanții, și G, a formulat cerere de chemare în judecată pârâților STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata în solidar a sporului de stres, în procent de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 01.09.2000 la zi actualizate cu indicele de inflație de la data plății, urmând ca sumele să fie calculate printr-o expertiză de specialitate pentru reclamanta plata să se facă începând cu data de 27.10.2003, iar pentru G, începând cu data de 15.03.2007, urmând ca acest spor care să fie acordat și pentru viitor.
În motivarea acțiunii au arătat că, în ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General prin Decizia nr. 21, iar în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996, a constatat că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001".
Potrivit art.47 din Legea 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești," pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate " beneficiau de "un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Au arătat că acest text de lege a fost abrogat prin art.1 pct.42 din OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, ordonanța fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.114 din Constituția României, ce reglementează domeniile ce nu pot face decât obiectul legilor organice, încălcându-se principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii 24/2004, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară - ordonanța -nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
Sporul de 50 % din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de care beneficiau magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, precum și ale art.1 din Protocolul I la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților prin aceeași hotărâre să se dispună obligativitatea acestui minister la adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
În susținerea acestei cereri, pârâtul a invocat prevederile HG 736/2003, privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, unde se prevede că, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art.19 din Legea 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție. mai arătat că, potrivit art. 3 din Ordonanța de Guvern nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Maf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivată de inexistența raporturilor juridice dintre reclamante și acest Minister.
Pe fond, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii, atât ca inadmisibilă, câtă vreme există o reglementare legală ce stabilește cu certitudine procedura executării unor titluri executorii emise în sarcina instituțiilor publice - OG nr.22/2002, cât și netemeinică având în vedere abrogarea expresă a prevederilor art.47 din Legea 50/1996, prin art.1 pct.42 din OG 83/2000.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, motivând că potrivit art. 36 alin 2 din OUG nr. 27/2006, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari revine Curții de Apel București. De asemenea, a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru perioada 27.10.2003-11.04.2005, iar pentru reclamanta pentru perioada 01.09.2000-11.04.2005, motivând că potrivit art. 1 alin 1 din Decretul 167/1958 coroborate ce disp. art 3 alin 1 din decret dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani, prevăzut de lege
Cu privire la fondul cauzei, respectiv acordarea sporului de 50%, prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, începând cu 01.10.2000, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, arătând că, într-adevăr art.47 din Legea nr.50/1996, prevedea acest spor de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar, însă acest text de lege a fost abrogat, în mod expres prin OG nr.83/2000, pentru modificarea și completarea Legii 50/1996.
A arătat că, reclamanții nici în cazul în care abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 ar fi intervenit odată cu adoptarea OUG 177/2002, nu se poate preciza că prin abrogarea acestui act normativ s-ar fi repus în vigoare dispoz. art. 47 din 50/1996.
Referitor, la actualizarea sumelor solicitate, cu indicele de inflație apreciază că nu este justificată, întrucât fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost abrogate prin Legea bugetului de stat nr. 388/31.12.2007,astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată, chiar reprezentând indicele de inflație nu se justifică.
Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispoz. art. 14 alin 2 din Legea 500/2002 nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Tribunalul Mehedinți prin încheierea din 01.07.2008, având în vedere dispozițiile art. II pct.2 din OUG 75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și trimiterea acesteia spre soluționare Curții de Apel Craiova.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
La termenul din 7 octombrie 2008 instanța a încuviințat și dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile.
Curtea de Apel Craiova, prin încheierea din 17 februarie 2009, dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și trimiterea acesteia spre soluționare Tribunalului Mehedinți, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, având în vedere că, prin Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale a României s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. I și II din OUG 75/2008, referitor la competența de soluționare de către instanțele judecătorești a litigiilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit OUG 27/2006.
Tribunalul Mehedinți pin sentința nr. 770/05.05.2009, a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
A admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune pe perioada 1.09.2000-10.04.2005 invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, cu domiciliul ales la Parchetul de pe Lângă JUDECĂTORI: Mihaela Cotora Dorina Stoichin, Ioana Bodri M, județul M, cu domiciliul ales la Parchetul de pe Lângă JUDECĂTORI: Mihaela Cotora Dorina Stoichin, Ioana Bodri M, județul M, G, cu domiciliul ales la Parchetul de pe Lângă JUDECĂTORI: Mihaela Cotora Dorina Stoichin, Ioana Bodri M, județul M, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-. PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, cu sediul în C,-, județul D, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, cu sediul în Dr.Tr.S, str. -. -, nr.6, județul M și chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-.
A obligat pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, să plătească reclamanților suma de 70.872,90 lei pentru perioada mai 2005 - februarie 2009, suma de 76.727,49 lei pentru perioada mai 2005 - februarie 2009, G suma de 21.461,58 lei pentru perioada mai 2007 - mai 2008, sume actualitate la data de 01.03.2009, reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, din salariul de bază brut lunar, sume ce vor fi reactualizate la data plății efective.
A obligat pârâții să acorde reclamanților și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare pe durata existenței raporturilor de serviciu.
A obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar acțiunea reclamanților se privește ca fiind întemeiată și se admite pentru considerentele care se vor expune.
Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor s-a reținut că între părți nu există raporturi juridice de muncă, astfel că s- respins acțiunea cu privire la acest pârât.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că este întemeiată acțiunea reclamanților în condițiile în care în mod neconstituțional sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, prev.de art.47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat și nu a mai fost acordat, iar abrogarea textului a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, deoarece potrivit art.107 alin.3 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, ordonanțele de Guvern se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și în condițiile prevăzute de această lege.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996 și în acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
A rezultat așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ.
Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul intimaților reclamanți.
Curtea a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dând preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text de lege.
În acest sens, a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr. XXI în dosarul nr.5/2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Chiar dacă prin art.30 din nr.OG8/2007 a fost abrogată Legea nr.50/1996, așa cum susține pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu se poate reține că decizia dată în interesul legii, susmenționată nu-și produce efectele obligatorii pentru instanțe asupra dezlegării date problemelor de drept, așa cum prevede art.329 alin.3 Cod proc.civ.
Nu a putut fi primită susținerea din întâmpinarea acestui pârât că drepturile solicitate nu mai pot fi acordate după intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, în condițiile în care prin acea decizie s-a statuat că sporul de stres se cuvine în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care textul de lege se referea, astfel că acestea nu și-au încetat aplicabilitatea și nici nu se poate concepe că la data când a fost soluționat recursul în interesul legii nu au fost avute în vedere noile dispoziții legale privind salarizarea personalului din sistemul justiției, respectiv.nr.OG8/2007 și nr.OUG27/2006 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr.45/2007.
Cu atât mai mult în componentele salariului, așa cum prevede art.155 din Codul muncii, se include și acest spor solicitat de reclamanți, astfel că nu pot fi primite susținerile din întâmpinările depuse, în sensul că aceste drepturi salariale nu se cuvin reclamanților în continuare.
Chiar dacă prin deciziile Curții Constituționale nr.818,819,820 și 821 din 03 iulie 2008 au fost declarate neconstituționale prev. art.1, art.2 alin.3, art.20 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, în cauză se reține că își produc efectele obligatorii concluziile desprinse din decizia instanței supreme, așa cum s-a menționat mai sus.
Nu sunt întemeiate nici susținerile din întâmpinare care se referă la faptul că sumele solicitate nu pot fi actualizate și nu se pot acorda dobânzile legale, în condițiile în care reclamanții nu a putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, așa încât moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța a reținut că aceștia au suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a drepturilor stabilite în baza prezentei hotărâri.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului, atât pentru, pierderea ce a suferit", cât și pentru,beneficiul de care a fost lipsit".
De asemenea, conform art. 161 alin.4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, daune interese care vor cuprinde dobânda legală, potrivit art. 1088 cod civil.
Cum obligația de plată a acestor drepturi trebuia să fie îndeplinită la efectuarea plății sporului solicitat, s- constatat că dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre indemnizațiile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1079 cod civil și 156 Codul Muncii, astfel că se justifică și acordarea dobânzii legale aferente sumelor cuvenite reclamanților.
In temeiul art.60 și urm.Cod. proc.civ. a admis și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în raport de prev.art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în temeiul cărora acest minister coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului României cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Rolul ministerului chemat în garanție este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Ca atare, a fost obligat să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Împotriva sentinței respective, la data de 05.06.2009 și respectiv 10.06.2009, au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Pe fondul cauzei,hotărârea recurată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, avându-se în vedere faptul că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, potrivit cărora, magistrații și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, au fost abrogate expres.
Motivându-și recursul, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție arată că hotărârea pronunțată este nelegală pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct.4 Cod procedură. civilă, în sensul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare și și-a arogat atribuții de legiferare, care revin numai Parlamentului României.
A mai arătat că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate cu respectarea tuturor dispozițiilor constituționale și legale, astfel că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, iar soluția tribunalului este vădit nelegală.
A susținut, de asemenea, că decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost interpretată în mod greșit de către prima instanță, în condițiile în care pe data de 01 februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr. 8 din 24 februarie 2007, prin dispozițiile art. 30 din acest act normativ prevăzându-se faptul că se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești
Recursurile sunt nefondat
Astfel, referitor la fondul cauzei, sunt neîntemeiate ambele recursuri declarate de pârâți, criticile formulate fiind aceleași, regăsindu-se în ambele cereri de recurs.
In acest sens,criticile formulate nu se pot reține ca fiind întemeiate, atâta timp cât potrivit art. 108 al. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitate.
În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr.83/2000.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
În aceste condiții, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
In același timp, nu pot fi primite susținerile recurentului Ministerul Public, că decizia in interesul legii, invocată, a fost interpretată în mod greșit, sporul respectiv fiind cuvenit reclamantului doar până la data de 01 februarie 2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007, câtă vreme considerentele deciziei arătate conturează cu claritate ideea că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% se cuvine și pentru viitor, până la data la care dreptul respectiv va fi inclus în salariu.
Ca atare,în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, se menține hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, iar recursurile se privesc ca nefondate și se vor respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, împotriva sentinței civile nr. 770/05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI și intimații reclamanți LA PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA M, LA PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA M și G LA PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA M, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehn. Red. /2 ex.
02.10.2009
Jud. /
Președinte:Mihaela Cotora Dorina StoichinJudecători:Mihaela Cotora Dorina Stoichin, Ioana Bodri
