Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5083/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3538/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5083/
Ședința publică din data de 09 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții reclamanți, și recurenta pârâtă REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE, împotriva sentinței civile nr. 2583 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 49225/3/LM/2008, având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 02.07.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 09.07.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2583 pronunțată la data de 25.03.2009 în dosarul nr- al Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții au fost salariații pârâtei, în calitate de meteorologi aeronautici, deținând certificate în acest sens emise în anul 1981. Ulterior, prin deciziile emise s-a stabilit dreptul de pensie în favoarea reclamanților, iar ca urmare a emiterii acestor decizii au fost încetate contractele de muncă ale reclamanților prin deciziile nr.648/22.08.2008 în privința reclamantului și nr.530/10.07.2008 în ceea ce privește pe reclamanta.
S-a reținut incidența în cauză a prevederilor Legii nr.95/2008, potrivit cărora la pensionarea pentru limită de vârstă în condițiile prezentei legi, personalul tehnic beneficiază de 18 salarii compensatorii, eșalonate lunar, suportate de angajator în cuantum egal cu salariul brut realizat în ultima lună de activitate anterioară pensionării. De asemenea, s-a statuat potrivit acelorași norme legale că personalul tehnic va beneficia pe lângă drepturile prevăzute la art.16, de un salariu compensatoriu brut, suportat de angajator, pentru fiecare an ce depășește 25 de ani de vechime în activitățile prevăzute la art.3. S-a constatat astfel că reclamanții îndeplinesc condițiile prevăzute de aceste texte, din punct de vedere al naturii activității, al vârstei și al vechimii în activitate.
Astfel, reclamanții fac parte din categoria personalului aeronautic tehnic nenavigant din aviația civilă, încadrându-se în prevederile art.3 lit.c din legea sus-menționată și anume personal operativ de meteorologie aeronautică, având ca atribuții asigurarea serviciilor de informare și protecție meteorologică aeronautică a traficului aerian național. Îndeplinirea condițiilor de vârstă și de vechime în meserie rezultă astfel din actele depuse la dosar, pârâta necontestând acest aspect, sens în care beneficiază de drepturile prevăzute de art.16 alin.1 și 17 din Legea nr.95/2008.
A considerat totodată Tribunalul că menționarea în conținutul deciziilor de pensionare a dispozițiilor Legii nr.19/2000 nu este decât o condiție de formă, și nu una de natură a înlătura beneficiul Legii nr.95/2008, cu atât mai mult cu cât încetarea activității reclamanților a avut loc după intrarea în vigoare a acestei legi, sens în care sunt beneficiarii drepturilor stabilite de actul normativ în discuție.
De altfel, a conchis prima instanță că înțelesul textului legii se referă la salariul brut realizat în ultima lună de activitate anterioară pensionării, ori reclamanții și-au încetat activitatea în iulie, respectiv septembrie 2008, așadar după intrarea în vigoare a Legii nr.95/2008.
Raportat la conținutul în date al înscrisurilor anexate cauzei și la recunoașterea reclamanților că au încasat deja 6 salarii compensatorii conform actelor adiționale, cererea a fost apreciată ca fiind întemeiată numai în privința celor 12 salarii compensatorii.
Pentru aceste considerente, s-a admis în parte acțiunea, fiind obligată pârâta la plata a 12 salarii compensatorii și a drepturilor prevăzute de art.17 din legea sus menționată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate, pentru considerente diferite.
Invocând dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, recurenții reclamanți susțin în esență nelegala soluționare a capătului de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care s-a solicitat prin acțiunea introductivă obligarea la plata cheltuielilor de judecată, anexând și factura emisă de avocat.
În mod eronat, pretinde recurenta, în considerentele serntinței atacate se reține că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, fără a individualiza însă partea din proces ce a formulat o astfel de cerere, pentru că ulterior în dispozitivul aceleiași hotărâri să nu se mai realizeze nici o mențiune pe acest aspect.
Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă susține în esență pronunșțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii.
Se arată astfel în dezvoltarea recursului formulat că eronat apreciază instanța de fond că specificația temeiului juridic în decizia de pensionare este doar o condiție de formă și nu de fond. Decizia de pensionare a reclamanților este emisă în baza Legii nr.19/2000 și nu în baza Legii nr.95/2008, sens în care nu pot beneficia de drepturile acordate de acest din urmă act normativ, putând uza eventual de procedura contestării deciziei însă în baza Legii nr.19/2000 și emiterea unei decizii în baza Legii nr.95/2008, procedură pe care nu au inițiat-o însă.
Ca atare, arată recurenta că deși art.15 din Legea nr.95/2008 statuează că drepturile de pensie se stabilesc prin decizia de pensionare emisă de casa teritorială de pensii competentă, decizia în acest caz trebuie să aibă ca temei Legea nr.95/2008. Nu trebuie neglijat sub acest aspect că Legea nr.95/2008 instituie o derogare de la Legea nr.19/2000, sens în care o persoană ce se pensionează pe o lege generală, beneficiază de drepturile prevăzute de legea specială.
Se pretinde totodată că în motivarea hotărârii atacate se face referire la calitatea de meteorologi aeronautici a reclamanților atestată de certificatele emise în acest sens în anul 1981, înscrisuri ce nu au fost comunicate recurentei încălcându-se astfel dreptul său la apărare, principiul contradictorialității ce guvernează procesul civil.
Raportat la conținutul în date al deciziilor de pensionare a reclamanților se impune a se constata că la momentul încetării contractelor de muncă acestora, li se acordaseră deja la data de 1.03.2008, în conformitate cu prevederile art.179 lit.e din contractul colectiv de muncă 2008/2009 - 6 salarii compensatorii, prin acte adiționale la contractele individuale de muncă nr.494/6.05.1996 și nr.163/1.05.1991.
Se impunea a se constata că Legea nr.95/2008 instituie o derogare de la prevederile Legii nr.19/2000 fiind aplicabile conform art.3 și personalului aeronautic nenavigant din aviația civilă, din categoria cărora fac parte și titularii acțiunii, sens în care în condițiile emiterii deciziilor lor de pensionare în baza Legii nr.19/2000, evident că nu pot beneficia de prevederile legii speciale, singura instituție competentă să decidă pensionarea în baza acestei legi, fiind Casa de Pensii conform art.15 alin.2 și nu recurenta.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul declarat de pârâtă și fondat recursul declarat de reclamanți pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanță a nesocotit dispozițiile art.274 Cod procedură civilă potrivit cărora "partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". Cum pârâta a căzut în pretenții și cum la dosarul cauzei există cerere de acordare a cheltuielilor de judecată - al doilea capăt de cerere al acțiunii introductive de instanță (fila 1 dosar fond), cât și documente justificative - chitanța nr.39 din 15.12.2008 (fila 4 dosar fond), evident că recurenții reclamanți erau îndreptățiți la plata cheltuielilor de judecată, nelegală fiind soluția primei instanțe pe acest aspect, consemnând că nu a existat o astfel de solicitare.
Criticile formulate de recurenta pârâtă sunt însă neîntemeiate, prima instanță pronunțând sentința atacată cu interpretarea corectă a probatoriilor administrate în cauză, cât și a normelor de drept material incidente în cauză.
Dispozițiile Legii nr.95/2008 - consacră o normă cu caracter special, în sensul că stabilesc condiții ce trebuie îndeplinite de personalul aeronautic nenavigant, din categoria cărora fac parte și recurenții reclamanți pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă.
Este adevărat, că potrivit art.41 din Legea nr.19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc cumulativ la data pensionării vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare, conform prevederilor legii.
Dar, derogând de la aceste dispoziții cu caracter general, prevederile sus-menționate consacră o normă cu caracter special, în sensul că stabilesc condițiile ce trebuie îndeplinite de personalul aeronautic nenavigant pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, categoria pensie de serviciu.
În această situație, evident că decizia de pensie a recurenților reclamanți face parte din categoria pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă conform prevederilor art.41, 43 și 44 din Legea nr.19/2000, dar evident prin raportare la dispozițiile legii speciale, Legea nr.95/2008, ce instituie condiții favorabile titularilor acțiunii pentru a putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă.
Fără intervenția acestei norme speciale, recurenții reclamanți nu puteau practic beneficia de această categorie de pensie.
În acest context, evident că nu pot fi primite apărările recurentei pârâte, în sensul că decizia de pensionare trebuia emisă în baza actului normativ special pentru a putea beneficia de dispozițiile acesteia.
Cum, dreptul comun în materia asigurărilor sociale este Legea nr.19/2000, evident că deciziile de pensionare ale asiguraților persoane fizice, sunt emise în baza acestui act normativ, însă prin completare cu dispozițiile legilor speciale, în condițiile emiterii unor astfel de acte normative, situație incidență de altfel și în speța de față.
Drept urmare, în funcție de felul pensiei stabilite prin decizia de pensionare - limită de vârstă, recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, care are putere de lege între părțile contractante, executarea sa presupunând aducerea la îndeplinire a tuturor clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate de către părți.
În aceste condiții, legal a statuat Tribunalul că reclamanții fiind beneficiarii unei pensii pentru limită de vârstă, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.95/2008, potrivit cărora aceștia beneficiază de 18 salarii compensatorii (art.16). Cum, 6 salarii compensatorii le-au fost deja acordate, conform actelor adiționale la contractele individuale de muncă individualizate în recursul pârâtei și propriilor recunoașteri ale reclamanților, corect s-a dispus obligarea pârâtei doar la plata a 12 salarii compensatorii, legală fiind soluția primei instanțe și pe acest aspect.
Nu pot fi primite apărările recurentei pârâte, în sensul că nu i-ar fi fost comunicate certificatele ce atestă calitatea de meteorologi aeronautici a reclamanților, înscrisuri pe care de altfel prima instanță și-a motivat soluția admiterii în parte a cererii.
Dimpotrivă, astfel cum rezultă din rezoluția judecătorului de serviciu fila 1 dosar fond, i-au fost comunicate pârâtei copie de pe acțiune și actele anexate acesteia, printre care se regăsesc și certificatele sus-precizate (filele 11-16; 23-28), neîntemeiate fiind susținerile recurentei-pârâte că i-ar fi fost încălcat principiul dreptului la apărare cât și principiul contradictorialității ce guvernează personalul civil.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă, va admite recursul reclamanților, va modifica în parte sentința atacată, va obliga pârâta să plătească reclamanților suma de 4760 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în fond. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE.
Admite recursul formulat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 2583 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 49225/3/LM/2008.
Modifică în parte sentința atacată.
Obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 4760 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./17.07.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
