Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5233/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5233
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr. 1954 din 31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, G, - decedată, continuat de moștenitorii și, a, a, -, -, -, -, -, și intimații pârâți, Parchetul de pe Lîngă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Dolj și Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații reclamanți și, personal și în calitate de procurator pentru, moștenitor al intimatei - decedată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, după care,
Intimații reclamanți și -personal și în calitate de procurator pentru, moștenitor al intimatei - decedată, au depus la dosar procură judiciară, un set de înscrisuri, și concluzii scrise.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului civil de față.
Intimații reclamanți și, pe rând având cuvântul, au solicitat respingerea recursului declarat de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție, ca netemeinic și nelegal.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 1954 din 31.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, a respins excepția necompetenței materiale invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, și în consecință, respins acțiunea față de acest pârât.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, G, a, a, -, -, -, -, -, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
Au fost obligați pârâții să plătească diferențele provenite din indemnizațiile de încadrare pentru fiecare în parte, rezultate prin aplicarea, la valoarea sectorială corespunzătoare, a indexării prevăzute de art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 și De Încadrare . În Perioada 01.01.2007-31.12.2007, În, Astfel: - 10.710 Lei, - 10.414 Lei, - 9.685 Lei, G- 9.829 Lei, - 9.831 Lei, - 8.447 Lei, -8.381 Lei, - 8.948 Lei, - 8.598 Lei, -7.142 Lei, - 7.718 Lei, G-9.544 Lei, - 8.156 Lei, - 8.483 Lei, - 8.464 Lei, - 8.666 Lei, - 8.095 Lei, -7.416 Lei, -7.421 Lei, - 7.583 Lei, - 6.806 Lei, - 7.744 Lei, -7.939 Lei, -6.206 Lei, -6.564 Lei, - 7.415 Lei, - 6.286 Lei, - 6.168 Lei, -5.509 Lei, -6.606 Lei, -7.400 Lei, - 6.662 Lei, - 6.845 Lei, - 5.372 Lei, - 6.171 Lei, - 5.920 Lei, a-7.156 Lei, - 6.660 Lei, - 5.369 Lei, -6.391 Lei, a- 6.294 Lei, -6.388 Lei, -6.849 Lei, - 7.938 Lei, --6.170 Lei, - 4.972 Lei, - - 4.911 Lei, - 6.468 Lei, - 4.454 Lei, -6.056 Lei, -7.418 Lei, - 7.197 Lei, - 6.796 Lei, -- 6.064 Lei, - 2.673 Lei, - 10.156 Lei, - 8.600 Lei, - 6.646 Lei, - 6.431 Lei.
Au fost obligați pârâții la plata dobânzii legale pentru sumele datorate și la reactualizarea acestor sume, începând cu data nașterii drepturilor rezultate din indexare și până la plata efectivă.
S-a luat act că reclamanții, cu domiciliul ales în C,-, jud. D, au renunțat la judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții sunt magistrați - procurori în cadrul Parchetelor de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Dolj și Judecătoriile din raza acestuia, ce se consideră discriminați, deoarece judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Constituțională și procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție le-au fost aplicate indexările prevăzute de art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 10/31 01 2007, însă judecătorii de la curțile de apel, tribunale și judecătorii au fost exceptați, fără a se preciza natura excluderii.
Față de această situație instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile următoarele prevederi legale: art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007; Legea nr. 154/1978 anexa 2/2 de la punctul 7 la 15; art. 126 alin 1 din Constituția României, art. 2 alin 1 - 3 și art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, care au următorul conținut:
Astfel, în art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 se prevede că,în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 12 2006,se majorează în 3 etape, astfel: cu 5% începând cu data de 01 01 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 01 04 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11 % începând cu data de 01 10 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
În anexa 2/2 de la punctul nr. 7 la 15 din Legea nr. 154/1976 sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare pentru magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale.
Art. 126 alin 1 din Constituția României prevede că,Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".
Potrivit art. 2 alin 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie,limbă,religie,categorie socială,convingeri, sex,orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă,infectare,apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea,înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice.
În alin. 2 se arată că,dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzut la alin (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe".
Conform alin. 3,sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare".
Asupra excepției de necompetență materială invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța a constatat următoarele:
Art. 21 din OG nr. 137/2000 prevede posibilitatea persoanei discriminate să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Dispozițiile art. 281 din Codul muncii prevăd că jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor de muncă, precum și a cererilor privind raporturile juridice între partenerii sociali.
De asemenea, potrivit art. 295 alin 2 din Codul Muncii, prevederile Codului muncii se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă".
Pe de altă parte, în conținutul art. 5 și 6 Codul muncii, este reglementată instituția discriminării, în ceea ce privește drepturile prevăzute în legislația muncii, astfel încât competența de soluționarea acestei cereri, în primă instanță, aparține - conform art. 2 pct1 lit. c cod procedură civilă - tribunalelor (secției conflicte de muncă și asigurări sociale).
Prin urmare, instanța constată neîntemeiată excepția de necompetență materială invocată de acest pârât și urmează să o respingă.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat următoarele:
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator, între reclamanți și acest pârât neexistând raporturi juridice de muncă, astfel că acesta nu are obligația de plată efectivă a sumelor pretinse de reclamanți.
Ca urmare, instanța a respins cererea reclamanților formulată împotriva acestuia ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, susținerea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că reclamanții au un statut special și au beneficiat de creșteri substanțiale ale salariilor în anul 2006 cât și în anul 2007 nu poate fi primită de instanța pentru următoarele considerente:
Salarizarea categoriilor profesionale bugetare se realizează în raport de valoarea sectorială și coeficientul de multiplicare stabilite prin lege pentru fiecare categorie în parte.
Protecția acestora, datorită devalorizării în timp a monedei naționale, se realizează prin indexarea periodică a valorii sectoriale, în procente stabilite astfel încât să acopere nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
Remunerarea fiecărei categorii profesionale se realizează în funcție de importanța și natura muncii, însă protecția datorată oscilațiilor monedei naționale trebuie realizată - în aceiași măsură - pentru toate categoriile profesionale.
Reclamanții magistrați, având un statut special, primesc pentru activitatea pe care o desfășoară un salariu nominal. Baza acestui salariu o reprezintă, valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară judecătorii, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține reclamanții - judecători cu salariul nominal.
In mod normal, raportul dintre salariul nominal și salariul real, trebuie să fie același, adică în perioade diferite cu aceeași sumă de bani primită să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Tocmai în acest sens, statul intervine anual și indexează salariile, salariaților bugetari pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
In acest sens s-a procedat la majorarea salariilor conform art. 1 din Ordonanței Guvernului nr. 10/2007, pentru personalului contractual din sectorul bugetar ale căror salarii sunt stabilite prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000, precum și personalului care ocupă funcții de demnitate publică, ale căror salarii sunt stabilite prin Legea nr. 154/1998; prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din instanțele judecătorești și parchete; Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 pentru personalul didactic; Ordonanța Guvernului nr. 16/2007 pentru personalul
Categoria profesională magistraților din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și parchetelor de pe lângă acestea, a fost exclusă de la această majorare, astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 alin 1 din OG 137/2000, neexistând o justificare legitimă a acestei excluderi. În acest sens, în nici un caz susținerea pârâtului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că indemnizațiile magistraților sunt suficient de mari, astfel că majorarea salariilor tuturor celorlaltor categorii profesionale este justificată, nu poate fi primită.
Ulterior, prin Ordonanța Guvernului nr. 13/2008, ce prevede majorări salariale în anul 2008, ca urmare a indexărilor valorilor sectoriale, această categorie profesională nu a mai fost exclusă, fiind prevăzută o indexare cu 4,4% a valorii sectoriale corespunzătoare, în două tranșe.
Având în vedere aspectele reținute, instanța a constatat că au fost încălcate dispozițiile art. 6 alin. 2 din Codul muncii și art. 1 din OG137/2000, iar această încălcare le-a produs reclamanților un prejudiciu cert echivalent cu diferența dintre indemnizația cuvenită în absența discriminării și indemnizația efectiv plătită. Deoarece pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetele de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj nu au eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților- magistrați în cadrul acestora, li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea de drepturi bănești de care au fost lipsiți prin excluderea de la majorarea salariilor prin indexare începând cu data de 01.01.2007.
Pe cale de consecință instanța, în temeiul art. 269 din Codul muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetele de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj să plătească reclamanților, indemnizațiile de încadrare, prin aplicarea la valoarea sectorială a indexărilor prevăzute de art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, astfel cum au fost ele calculate de serviciile de contabilitate ale acestor instituții.
Deoarece reclamanții nu au putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp, în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța a reținut că aceștia au suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a drepturilor stabilite în baza prezentei hotărâri.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului, atât pentru, pierderea ce a suferit", cât și pentru,beneficiul de care a fost lipsit".
De asemenea, conform art. 161 alin.4 CM, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, daune interese care vor cuprinde dobânda legală, potrivit art. 1088 cod civil.
Cum obligația de plată a acestor drepturi trebuia să fie îndeplinită la efectuarea plății indemnizației, instanța a constatatat că dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre indemnizațiile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1079 cod civil și 156 Codul Muncii, astfel că se justifică și acordarea dobânzii legale aferente sumelor cuvenite reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin primul motiv de recurs s-a arătat că hotărârea instanței de fond fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe întrucât reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile OG nr. 137/2000, iar în conformitate cu dispozițiile acestui act normativ, instanța competentă este judecătoria, situație în care reclamanții trebuiau să-și precizeze cuantumul pretențiilor solicitate și să timbreze la valoare, potrivit dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
S-a mai arătat că soluția dată în cauză de către prima instanță prin care s-au acordat reclamanților creșterile salariale prevăzute doar pentru alte categorii de salariați nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept pe care legiuitorul a înțeles să nu-l mai acorde pentru anul 2007.
Pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare. Acordarea pe cale judecătorească a unui drept poate fi făcută în temeiul unei norme existente fără înfrângerea voinței legiuitorului și încălcarea separației puterilor în stat, principiu consfințit de art.1 alin.4 din Constituția României.
Prin legea 45/2007 de aprobare a OUG nr.27/2006, legiuitorul a înțeles să nu mai acorde procurorilor și judecătorilor creșteri salariale pentru anul 2007 și nici nu a instituit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectoriale care stă la baza calculării indemnizației de încadrare cuvenită.
În aceste condiții, cererea nu putea fi soluționată de către instanța de judecată, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare, imixtiune de nepermis, în sfera de atribuții a autorității legiuitoare.
Un alt motiv de recurs este acela că nu ar putea fi reținută discriminarea nici în raport cu alte categorii profesionale, întrucât reclamanții nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu a acestora.
Chiar dacă toate aceste categorii aparțin de sectorul bugetar, fiecare se bucură de un statut aparte, reglementat de legi de organizare diferite și având legi proprii de salarizare, astfel cum au fost adoptate de către legiuitor, astfel că este exclusă ideea unei situații similare sau comparabile, iar aplicarea unui tratament nediscriminatoriu nu înseamnă uniformizare în materie salarială.
Pe de altă parte, creșterile salariale acordate magistraților în 2006 prin mărirea coeficienților de salarizare potrivit OUG 27/2006 cât și în anul 2007 prin acordarea unor noi drepturi salariale, depășesc nu doar rata inflației ci și media creșterilor salariale care s-au acordat în sectorul bugetar.
Prin ultimul motiv de recurs s-a arătat că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, cu aplicarea dobânzii legale și actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru cheltuiala respectivă, fiind încălcate dispozițiile art. 14 alin. 2 și art. 29 alin. 3 din legea privind finanțele publice nr.500/2002.
Examinând sentința, prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art.3041pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de recurs, vizând competența soluționării cauzei, se reține că în mod corect instanța de fond făcut aplicabilitatea dispozițiilor art. 281 din Codul Muncii, reținând că litigiul dedus judecății este un litigiu de muncă, întrucât jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor de muncă, precum și a cererilor privind raporturile juridice între partenerii sociali, precum și a dispozițiilor art. 295 alin. 2 Codul Muncii privire aplicarea Codului Muncii și raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă.
Chiar dacă în speță instanța de fond a analizat și incidența dispozițiilor OG nr. 137/2000, aceasta nu schimbă competența soluționării cauzei în primă instanță de către tribunal - ca instanță de dreptul muncii, conform art. 2 pct. 1 lit."c" din codul d e procedură civilă.
Instanța de fond nu a săvârșit un exces de putere, în sensul de a fi trecut în atribuțiile altei puteri constituite în stat.
Faptul că, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamanților, obligând pârâții la plata către reclamanți diferențele provenite din indemnizațiile de încadrare pentru fiecare în parte, rezultate prin aplicarea, la valoarea sectorială corespunzătoare, a indexării prevăzute de art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 și indemnizațiile de încadrare încasate în perioada 01.01.2007-31.12.2007 s-a făcut pe considerentul că reclamanții nu numai că au fost discriminați față de alte categorii de salariați bugetari care au beneficiat de aceste majorări, dar prin devalorizarea monedei naționale au suferit un real prejudiciu datorită reducerii puterii de cumpărare și deci a diminuării salariului real.
Așadar, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci a constatat existența unei discriminări în conformitate cu dispoz. OG 137/2000, așa cum a fost modificată prin Lg. 324/2006, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin OUG 27/2006-art.41 lit.c au fost abrogate dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor ÎCCJ, cuprinse în Lg. nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, astfel că majorările salariale prevăzute de OG 10/2007 nu îi mai viza pe aceștia și că în privința procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și a adjuncților acestuia prin adoptarea OG 83/2000 au fost abrogate din anexa II la Lg.nr154/1998, pozițiile care se refereau la aceste funcții, urmând ca salarizarea acestora să se facă în conformitate cu Legea de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, respectiv OUG 27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, însă Curtea constată că există discriminare în raport cu celelalte categorii profesionale din sectorul bugetar.
Astfel, prin Ordonanțele Guvernului nr.6/2007,8/2007,10/2007 și 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, personalului salarizat potrivit OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor II și III la Legea 154/1998 privind sistemul de stabilirea salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și pentru personalul didactic din învățământul salarizat, potrivit Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Prin aceste acte normative s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, cu excepția procurorilor și judecătorilor.
Rezultă că prin excluderea judecătorilor și procurorilor de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de personal din cadrul sectorului bugetar. s-a creat un caz de discriminare.
Prin OG 16/2007 s-au prevăzut aceleași majorări salariale pentru personalul din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, iar prin OG 27/2007 pentru controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi.
Legea nr. 232/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, modificând art. 39 din ordonanță, a prevăzut acordarea de majorări salariale în cotă de 7% începând cu data de 01.08.2007, aplicabile la salariul din 2006 și în cotă de 11% începând cu 01.oct. 2007 față de nivelul din luna sept. 2005, pentru toți funcționarii publici.
Excluderea reclamanților de la acordarea majorărilor salariale mai sus-arătate, constituie discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000, așa cum a fost modificată prin Lg. 324/2004.
Curtea reține că potrivit art. 35 din OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, drepturile de salarizare prevăzute de prezenta Ordonanță de Urgență sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
Prin art. 39 din OUG 27/2006, așa cum a fost modificat prin Lg. 45/2007 se arată că valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr.2,4 și 5 la Lg. nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată cu modificările și completările ulterioare, cu majorările și indexările ulterioare, se majorează cu 4% începând cu data de 01 aprilie 2006, față de nivelul din luna martie 2006, și cu 5% începând cu data de 01.09.2006, față de nivelul din luna aug. 2006.
Prin OG 3/2006, începând cu data de 01.02.2006, salariile de bază din sectorul bugetar s-au majorat în 2 etape cu 5% din 01.02.2006 și cu 6% din sept. 2006.
nr.OG 10/2007 a prevăzut creșteri salariale de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Lg.nr. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Majorările s-au prevăzut în 3 etape astfel: cu 5% începând cu data de 01 ian. 2007, față de nivelul din luna dec. 2006; cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 01.oct. 2007, față de nivelul din luna sept. 2007.
Curtea reține că prin art.17 al Legii 45/2007 a fost abrogat art. 35 din OUG 27/2006 care se referea la indexarea drepturilor de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Legea 45/2007 a intrat în vigoare la 12 martie 2007, rezultă deci că până la acest moment există temei legal pentru acordarea indexării indemnizațiilor reclamanților.
Prin excluderea ulterioară a intimaților-reclamanți de la acordarea majorărilor salariale mai sus-arătate s-a produs o discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000 constând în lipsirea de veniturile corespunzătoare majorărilor salariale acordate celorlalte categorii salariale, aceste ordonanțe de guvern având drept finalitate majorarea - indexarea - salariilor corespunzător inflației existente, inflație ce afectează toate categoriile de salariați, fără deosebire.
Exceptarea judecătorilor și procurorilor, a asistenților judiciari de la creșterile salariale pe anul 2007, conform OG 10/2007, contravine cu prevederile directivei 2000/78/CE, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, unde se definește discriminarea directă, ca fiind tratamentul diferențiat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare.
Susținerea recurentului în sensul că reclamanții au un statut special și au beneficiat de creșteri substanțiale ale salariilor în anul 2006, cât și în anul 2007 nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Reclamanții - procurori- având un statut special primesc pentru activitatea pe care o desfășoară un salariu nominal. Baza acestui salariu o reprezintă valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține reclamanții cu salariul nominal.
Raportul dintre salariul nominal și salariul real trebuie să fie același, adică în perioade diferite, cu aceeași sumă de bani primită, să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Tocmai în acest sens, intervine statul anual și indexează salariile pentru salariații bugetari pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
În acest sens, s-a procedat la majorarea salariilor conform art. 1 din OG 10/2007, majorare de la care au fost excluși reclamanții, astfel că în cauză sunt incidente prev. art. 2 din OG 137/2000.
Art.16 din Constituția României arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sau orice altă situație.
Art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului pct.2, consacră dreptul fără nici o discriminare la salarii egale pentru muncă egală iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 prevăd asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală fără nici o distincție.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul Muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art.2 alin.2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatorii prevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Discriminarea categoriei profesionale a magistraților rezultă și din dispoz. art.1 din Protocolul 12 la CEDO, potrivit căruia dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute del ege trebuie asigurat fără nici o discriminare bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avuție, naștere sau orice alte situații. Nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe oricare din motivele menționate mai sus din partea nici unei autorități publice.
Aplicarea, interpretarea și respectarea normelor legale interne, trebuie făcute în condițiile armonizării cu normele comunitare incidente, aceasta implicând o salarizare justă, corectă, legală și echitabilă a reclamanților, cu determinarea evidentă a asigurării garanțiilor de independență, inclusiv materială și imparțialitate.
Sunt avute în vedere de către instanță și obligațiile internaționale asumate de țara noastră cu necesitatea respectării prevederilor imperative cuprinse în art. 292 din Lg. 53/2003, care arată că potrivit obligațiilor internaționale asumate de România, legislația muncii va fi armonizată permanent cu normele Uniunii Europene, cu convențiile și recomandările Organizației Internaționale a, Normele dreptului internațional al muncii, în sensul că raporturile de serviciu ale reclamanților și sub aspectul salarizării acestora trebuie supus convențiilor și recomandărilor OIM, dar și Cartei Sociale Europene revizuită și ratificată prin Lg. 74/1999, care la art. 4 prevede că, există obligația garantării unei salarizări suficiente pentru asigurarea unui trai decent.
Va fi respins ca nefondat și ultimul motiv de recurs, întrucât ispozițiile legale invocate de recurentul pârât Ministerul Public din Legea 500/2002 a finanțelor publice, nu sunt de natură să conducă la adoptarea unei alte soluții de către instanța de judecată întrucât, plata efectivă a diferențelor acordate se realizează în baza unor titluri executorii - hotărâri judecătorești irevocabile cu putere de lege față de orice persoană sau autoritate din stat, iar alocarea sumelor necesare se poate realiza inclusiv prin procedeul rectificărilor bugetare conform art. 19 din Legea 500/2002, având ca destinație acoperirea pasivului financiar înregistrat după deschiderea exercițiului bugetar al anului în curs.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificarea prevăzute de art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă, nefiind incidente nici dispozițiile art. 3041cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr. 1954 din 31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, G, - decedaă, - continuat de moștenitorii și, a, a, -, -, -, -, -, și intimații pârâți, Parchetul de pe Lîngă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Dolj și Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism B, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.jud.
2 ex./07.10.2009
Jud. Fond; /
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda
