Drepturi salariale (banesti). Decizia 5234/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5234
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții DGFP D pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 18 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurentul pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, confrom disp. art. 242 alin. 2 cod procedură civilă, după care,
Instanța, constatând că numai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat a acordat cuvântul asupra recursurilor civile de față.
Consilier juridic pentru recurentul pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, consideră nelegală și netemeinică hotărârea recurată, arată că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive și, solicită admiterea recursului pentru motivele prev.de art. 304 pct. 3, pct. 4 și pct. 9 din Codul d e procedură civilă cu aplicarea art. 3041Cod procedură civilă, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față,
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 18 din 15 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, a respins excepția necompetenței materiale a instanței și excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor și a Direcției Generale a Finanțelor Publice D în consecință respinge acțiunea față de aceștia.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, față de pârâții Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Au fost obligați pârâții Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, cu sediul în B,-, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, cu sediul în C,-, să plătească reclamanților o despăgubire în sumă brută de 1700 RON egală cu stimulentul financiar acordat judecătorilor și procurorilor cu vechime între 0 - 3 ani prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație la momentul plății efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație și obligă chematul în garanție să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă despăgubirile acordate prin prezenta hotărâre.
Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor și procurorilor din cadrul judecătoriilor și din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin hotărârea nr.15 / 23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin ordinul nr. 1921/C/15.12.2005 pentru fiecare judecător de la judecătorie care are vechimea cuprinsă între 0 și 3 ani și pentru fiecare procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, constituie acte de discriminare conform art. 2 alin 1 și 2, art. 6 litera c, art. 8 alin 3 și art. 19 alin 4 din OG nr. 139 /2000 cu modificările și completările ulterioare. La punctul nr. 2, s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Deoarece Ministerul d e Justiției nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr 1921/C/ 2005.
Potrivit art. 21 alin 1 din OG nr. 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate, formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Conform alin 4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existenta unei discriminări directe sau indirecte,iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Tribunalul a observat că existenta discriminării prin acordarea de stimulente financiare numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor și procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii care au o vechime între 0 și 3 ani în funcția de judecător sau de procuror a fost constatată de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 15/23 01 2006,care a stabilit că acordarea preferențială a stimulentelor financiare numai judecătorilor și procurorilor cu o vechime între 0 și 3 ani în funcția de judecător sau de procuror constituie acte de discriminare conform art.2 alin 1 și 2, art.6 litera c, art. 8 alin 3 și art. 19 alin 4 din OG nr. 137/2000.
Față de considerentele expuse,Tribunalul a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 5 alin 1 și 4, art.6 alin 2 din Codul Muncii și prevederile art.12 din OG 137 / 2000,iar această încălcare le-a produs reclamanților un prejudiciu egal cu stimulentele financiare în sumă de 1700 RON.
Potrivit art. 269 din Codul Muncii angajatorul este obligat,în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Astfel că Tribunalul a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pe pârâții: Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, să plătească reclamanților o despăgubire în sumă de 1700 RON egală cu stimulentul financiar acordat judecătorilor și procurorilor cu vechime pentru 0 - 3 ani prin Ordinul Ministerului Justitiei nr. 1921/C/2005 sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație, începând cu decembrie 2005 și până la data plătii efective.
S-a reținut ca din conținutul art. 5 al Normei de aplicare a ordinului 2404/C/2004 reiese că " stimulentele nu fac parte din indemnizația de încadrare brută lunară /salariul de bază,nu se suportă din fondul de salarii, iar asupra lor nu se calculează contribuția pentru asigurări sociale, șomaj, pensie suplimentară:
Față de aceste prevederi legale Tribunalul a constat că, asupra stimulentului financiar de 1700 RON care s-a repartizat conform Ordinului 2404/C/2004 nu se calculează contribuția pentru asigurări sociale,șomaj, și pensie suplimentară.
Asupra stimulentului financiar de 1700 RON nu se aplică nici impozitul prevăzut de Codul Fiscal Legea 571/2003,deoarece potrivit art. 55 alin 2 lit. A se impozitează prin alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilată salariilor ".
Ori în cauza de față așa cum s-a precizat anterior, conform Anexei Normei de aplicare a ordinului nr 2404/C/2004 al Ministerului Justiției, art. 4 " stimulentele nu fac parte din indemnizația de încadrare brută lunară salariul de bază, și nu se suportă din fondul de salarii ".
Nefiind o sumă sau avantaj de natură salarială ori asimilată salariilor potrivit art. 55 alin 2 litera k din Legea 571/2003, rezultă că nu se poate impozita.
Cu privire laexcepția necompetenței materiale a instanțeiinvocate de către pârâtul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație Tribunalul a respins-o reținând ca deoarece prezentul litigiu izvorăște din raportul de muncă existent între reclamanți și pârâți, iar dreptul comun în materia raporturilor de muncă este Codul Muncii. Potrivit art.284 alin. 1 din Codul Muncii "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform codului d e procedură civilă", adică de competența Tribunalului, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Cu privire laexcepția lipsei calității procesuale pasiveinvocate de către pârâtul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație respins-o reținând ca deoarece acest pârât are calitate de ordonator principal de credite și deci are atribuții privind plata sumelor solicitate de reclamanți.
Cu privire laexcepția lipsei calității procesuale pasiveinvocate de către Ministerul Economiei și Finanțelor și de către Direcția Generală a Finanțelor Publice D tribunalul a admis-o și în consecință respins cererea față de acești pârâți având în vedere că aceștia nu au atribuții privind plata drepturilor de natură salarială către reclamanți, reclamanții nefiind angajații acestor instituții.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal, pârâții DGFP D pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a arătat ca Ministerul Public in calitate de angajator al reclamanților nu poate sa solicite decât rectificarea bugetara cu sumele necesare, rectificare ce trebuie făcuta de către Guvernul României si nu de Ministerul Finanțelor.
Ca ministerul Finanțelor este ordonator principal de credite pentru unitățile din subordine, nu si pentru instanțele de judecata.
Ca prin Ordinul 1008/C/19.04.2006 la art. 3 s-au arătat in mod expres principalele criterii de repartizare individuala a stimulentelor.
Ministerul Publica invocat următoarele:
Ca in mod netemeinic s-a reținut ca prevederile. nr. 1921/C/2005 se aplica in mod corespunzător si unitatilor de parchet.
Ca acest ordin nu se găsește in posesia Ministerului Public aparținând Ministerului Justiției.
Ca, prin urmare este evident ca discriminarea nu a fost produsa de către acest parat.
Sunt amintite dispozițiile art.22, 23 din OUG 177/2002.
Ca in consecința se instituie posibilitatea ordonatorului principal de credite Ministerul Public, Ministerul Justiției sau Consiliul Superior al Magistraturii de a constitui un fond de premiere si de a acorda premii in anumite condiții.
Ca in cauza nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin.2 din OUG 137/2000, acordarea acestor stimulente numai unei anumite categorii de magistrați neconstituind o discriminare.
Mai mult prevederile criticate au un scop legitim, combaterea discriminării, iar metodele sunt adecvate si necesare.
Ca in mod nelegal s-a dispus actualizarea drepturilor bănești, Ministerul Public neputând înscrie in bugetul propriu plați fara baza legala.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Instanța de fond a reținut ca prin J 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare in suma de cate 1700 RON doar procurorilor si judecătorilor care aveau o vechime cuprinsa intre 0 si 3 ani.
S-a reținut ca deoarece Ministerul d e Justiției nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr. 1921/C/ 2005.
Prin 1921/C/2005, Ministerul Justiției a aprobat repartizarea unui fond de stimulente personalului care isi desfasoara activitatea in aparatul propriu, precum si unor categorii din cadrul instanțelor. In anexe au fost prevăzute categoriile beneficiare ale stimulentelor si anume: funcționarii publici, personalul contractual, consilierii de probațiune si judecători. Potrivit rt. 5(1) Codul Muncii, in cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. (2) Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă. (3) Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii. (4) Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe. Potrivit art. 2(1) din OG 137/200, potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Potrivit rt. 22 din OUG 177/2002, in vigoare la data respectiva, in cazul în care ordonatorul principal de credite bugetare realizează economii prin reducerea cheltuielilor cu salariile, acesta poate acorda premii în cursul anului, în limita a 5% din fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, personalului care asigură realizarea activității ce revenea posturilor din care au provenit economiile. Potrivit art. 23, Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pot constitui un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli ale fiecărei unități. Din acest fond pot fi acordate premii în cursul anului personalului care a realizat sau a participat direct la obținerea unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase. Potrivit art. 24, criteriile pentru acordarea premiilor prevăzute la art. 21 - 23 se aprobă prin ordin, după caz, de ministrul justiției sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit art. 131 (1) din 304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. (2) Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite. (3) Bugetul pentru parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii este gestionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa cum se observa din dispozițiile legale mai sus menționate, existenta discriminării presupune existenta a doua subiecte, subiectul activ, cel care discriminează si subiectul pasiv, persoana discriminata.
In cadrul raporturilor de munca, faptele de discriminare sunt grefate pe acest raport si ele apar in relația celor doi subiecți angajatorul si angajatul.
Potrivit legii, ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite, atât pentru personalul propriu, cat si pentru personalul curților de apel, tribunalelor si judecătoriilor.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție gestionează atât propriu buget, cat si bugetele parchetelor subordonate.
In virtutea acestor dispoziții, prin OUG 177/2002, Ministerul Justiției si Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție au primit atribuții in constituirea fondurilor de premiere, premiere ce privește propriul personal, fata de care au calitatea de ordonator de credite.
Or,. 1921/C/2005, a constituit fondul de premiere si a dispus distribuirea stimulentelor către personalul care isi desfasoara activitatea in aparatul propriu, precum si unor categorii din cadrul instanțelor.
In mod greșit a reținut instanța de fond ca ordinul respectiv a vizat si categoria procurorilor, atribuțiile in constituirea fondului de premiere si acordare de stimulente catre procurori revenind Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție si nu Ministerului Justiției.
Prin urmare raporturile de natura salariala iau naștere intre fiecare din cei doi ordonatori de credite si personalul din instituțiile aflate in subordonare financiara.
In aceeași măsura si actele sau faptele de discriminare exercitate de către unul sau altul dintre ordonatori nu pot viza decât persoanele, subiecte ale raporturilor juridice respective.
In consecința, ordinul respectiv nu este de natura a-i discrimina pe reclamanți așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Având in vedere cele mai sus reținute, Curtea urmează sa admită recursurile declarate in cauza ca întemeiate si pe cale de consecința sa respingă acțiunea cu consecința respingerii si a cererii de chemare in garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții DGFP D pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 18 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. Jud..11.2009
Tehnored./2 ex./ Octombrie 2009
Red.jud. fond /
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda
