Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5252/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4033/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5252/
Ședința publică de la 30 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - "" SA - membru Grup, împotriva încheierii de ședință din data de 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Filială, G, G, G, și, având ca obiect:"drepturi bănești - recurs la încheierea din 20.05.2009".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 25.09.2009 depusă la dosar-fila 39, lipsind intimațiiFilială, G, G, G, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar completare la motivele inițiale de recurs, prin care invocă ca motiv de ordine publică, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman, ocazie cu care invocă și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.222 și art.282 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, a prevederilor art.73 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și a art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor, depunând la dosar motivarea excepției, în dublu exemplar.
Curtea, în ședință publică, acordă recurentei cuvântul asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.222 și art.282 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, a prevederilor art.73 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și a art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor.
Recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, solicită a se constata că, în cauza dedusă judecății, sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.222 și art.282 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, a prevederilor art.73 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și a art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor, prevăzute de art.29 din Legea nr.47/1992 și pe cale de consecință, solicită suspendarea pricinii și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției invocate.
Interpelată fiind, intimata, prin avocat, arată că excepția invocată este admisibilă cât și asupra aspectului introducerii în cauză a sindicatului societății intimate în vederea pregătirii apărării.
Curtea, reține cauza în pronunțare asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate, invocată de intimată la termenul azi.
CURTEA,
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din data de 20.05.2009, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.298 alin.2, ultima liniuță - din Legea nr.53/2003, invocată de pârâta "" SA
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut în ceea ce privește erere de sesizare a Curții Constituționale cu privire la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, că aceasta trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de dispozițiile art.29 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992 modificată și republicată.
De asemenea, s-a arătat că dispozițiile art. 29 alin.3 din Legea nr.47/1992, republicată prevăd că nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
S-a constatat pe de o parte că, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor sus-menționate, a fost examinată și respinsă de către Curtea Constituțională, prin Decizia nr.254/2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr-, cu motivarea că autorul excepției pune în discuție de fapt modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, aspecte ce țin de aplicarea legii ce revine instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale.
Pe de altă parte, nu s-a putut invoca faptul că neexaminarea pe fond a unei asemenea cereri de către Curtea Constituțională nu probează îndeplinirea cerințelor art.29 alin.3 din Legea nr.47/1992, republicată, întrucât ar însemna să se interpreteze doar sistematic și literal citatele prevederilor legale.
S-a considerat că, în condițiile în care această excepție a fost consacrată de Curtea Constituțională ca fiind inadmisibilă, nici nu se mai punea problema judecății cererii de sesizare în fața Curții, fiind de notorietate ca inadmisibilitatea excepției are prevalență.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta - SA - membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a respins greșit cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul Muncii, prin raportare la prevederile art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 lit.p și art.79 alin.1 din Constituția României, revizuită.
Recurenta a enunțat prevederile art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și a susținut că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, întrucât a fost invocată în fața unei instanțe judecătorești, are ca obiect prevederi legale cuprinse în lege, ce au legătura cu soluționarea cauzei și care nu au fost declarate neconstituționale anterior.
În motivarea excepției, recurenta a arătat că potrivit art.72 din Legea nr.168/1999, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea și că în egală măsură, dispozițiile art.284 din Codul Muncii prevăd că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă, în sensul că, litigiile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz, sediul.
S-a mai arătat că astfel coexistă două dispoziții legale, aparent cu același obiect, pe care instanța de judecată este chemată a le ierarhiza în vederea stabilirii instanței competente și într-un caz și în celălalt competența este absolută, părțile neputând deroga de la ea, astfel încât încălcarea regulii de competență teritorială exclusivă sau absolută atrage nulitatea hotărârii, iar pentru a stabili această competență intră în concurs Codul Muncii, dreptul comun în materie cu Legea nr.168/1999, legea specială.
Pentru a determina norma aplicabilă, instanța trebuie să verifice și să aplice principiile ierarhizării normelor interne - Constituție, lege organică, lege ordinară, lege specială - norma de drept comun; principiile aplicării în timp a legilor cu respectarea modului de operare și a efectelor abrogării; principiile tehnicii legislative care sunt de natură a face distincția între o normă validă în vigoare și una abrogată și o norma nevalidă prin existența ei în sistem datorită nerespectării legii de edictare/ tehnica legislativă.
S-a arătat că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială se reglementează prin lege organică și că din acest punct de vedere Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, este o lege organică specială, iar Legea nr.53/2003, asumată de Guvern, nedezbătută în Parlament, este o lege organică dacă forumul a fost cel prevăzut în art.74 din Constituție pentru astfel de reguli și reprezintă dreptul comun. Față de împrejurarea că prin Codul Muncii sunt reglementate în mod general toate aspectele care țin de raporturile de muncă, sindicate, patronate și protecție socială, în timp ce prin Legea nr. 168/1999 este reglementată procedura de soluționare a conflictele de muncă, cea din urmă este o normă specială în raport cu Codul Muncii.
Pornind de la premisa că ambele legi sunt legi organice și au forță juridică egală, recurenta a susținut că trebuie verificat dacă Legea nr.168/1999 mai este în vigoare, deoarece prin prevederile art.298 alin. 2 din Codul Muncii, sunt identificate și marcate cu liniuță actele normative abrogate expres, total sau parțial, iar ultima liniuță este urmată de textul "orice alte dispoziții contrare".
Astfel, ultima liniuță din art.298 a constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o abrogare implicită ceea ce vădește pentru teoreticieni o vădită neinformare legislativă și reluarea unor teze vechi dar fondate în epoca emiterii lor pe un text legal, iar pentru judecători o gravă neglijență prin necunoașterea legii aplicabile și depășirea atributelor puterii judecătorești.
De asemenea, s-a mai arătat că motivele de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile legale mai sus menționate, au în vedere principiul efectivității juridice dezvoltat în ultima perioadă în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilității acestora, deoarece acestea trebuie să fie coerente și să evite paralelismul legislativ, să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, să aibă o aplicabilitate practică uniformă, de a evita o jurisprudență neunitară.
S-a precizat că după intrarea în vigoare a Legii nr.24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, întrucât prin dispozițiile art.62 și art.63 din Legea nr.24/2000 rezultă că legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă.
S-a adăugat că legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilității acestora, în sensul că acestea trebuie să fie coerente (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Unedic Franței, 20153/04,18 decembrie 2008), să evite paralelismul legislativ (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Katz România, no. 29739/03), să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, să aibă o aplicabilitate practică uniformă în sensul de a evita o jurisprudența neuniformă (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Santos Pinto vs. Portugalia, 39005/04, 20 mai 2008).
S-au invocat prevederile art.1 alin.5 din Constituția României prin care se arată că respectarea legilor și a Constituției este obligatorie, dat fiind faptul că textul constituțional nu stabilește în mod expres destinatarii acestor norme, dar din modalitatea de exprimare a legiuitorului constituant, respectiv din poziția acestui articol, se poate deduce cu ușurință cine sunt aceștia, respectiv atât persoanele fizice și juridice cât și autoritățile publice implicate în procesul de legiferare.
În consecință, recurenta a susținut că prevederile Codului Muncii (art.298 alin.2 ultima liniuță) nu pot modifica implicit dispozițiile cuprinse în Legea nr.168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă, întrucât aceasta ar contraveni prevederilor legale cuprinse în Constituția României.
Examinând excepția de neconstituționalitate a articolelor 222, 282 din Codul Muncii, art.73 din Legea nr.168/1999 și art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 invocată de către recurentă la termenul de judecată din 30.09.2009, prin prisma cerințelor de admisibilitate statuate de art.29 alin.1-3 din Legea nr.47/1992 republicată, Curtea reține următoarele:
Articolele a căror neconstituționalitate se solicită a se constata de către Curtea Constituțională sunt cuprinse într-o lege, putând face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională.
La data soluționării cauzei, textele de lege amintite nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Însă, textele de lege invocate drept neconstituționale de către autorul excepției de neconstituționalitate nu sunt fundamentale pentru soluționarea prezentului litigiu, neavând legătură cu cauza dedusă judecății.
Astfel, articolele care fac obiectul excepției de neconstituționalitate se referă la posibilitatea sindicatelor de sta în proces și nu au relevanță în soluționarea prezentului litigiu, având ca obiect plata unor drepturi salariale, izvorâte din convențiile colective de muncă, de vreme ce sindicatul nu este parte și nici reprezentant al părții, iar cadrul procesual este stabilit de către reclamanții salariați, a căror calitate procesuală activă nu a fost contestată prin motivele de recurs deduse judecății.
În consecință, reținând lipsa de relevanță a excepției de inadmisibilitate pentru soluționarea cauzei, Curtea va respinge, ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.222 și art.282 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, a prevederilor art.73 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și a art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor.
În ceea ce privește recursul formulat de către recurenta pârâtă împotriva încheierii primei instanțe prin care a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul Muncii, prin raportare la prevederile art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 lit.p și art.79 alin.1 din Constituția României, revizuită, Curtea reține următoarele:
Excepția de neconstituționalitate invocată de către pârâta recurentă în fața primei instanțe vizează de fapt modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii.
Însă, necorelările de ordin legislativ dintre dispozițiile Legii nr.168/1999 și cele ale Legii nr.53/2003 - Codul Muncii invocate de către autorul excepției nu pot forma obiectul controlului de constituționalitate, întrucât în sfera de competență a Curții Constituționale nu intră aspectele ce țin de respectarea normelor de tehnică legislativă.
Normele la care se face referire în motivarea excepției de neconstituționalitate nu au relevanță în plan constituțional, ci țin de aplicarea legii, or aprecierea asupra incidenței în cauză a unor texte de lege revine instanței de judecată, iar nu instanței de contencios constituțional, în raport de prevederile art.126 alin.1 din Constituție, care dispun că "justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".
Prin urmare, reținând neîndeplinirea condiției care impune ca de dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzei și având în vedere practica constantă a Curții Constituționale (deciziile nr.1005/7.07.2009, nr.1019/7.07.2009, 1017/7.07.2009), Curtea reține că în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul Muncii, prin raportare la prevederile art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 lit."p" și art.79 alin.1 din Constituția României, revizuită.
Față de cele mai sus arătate, Curtea va respinge ca inadmisibile, excepțiile de neconstituționalitate invocate în recurs și va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibile, excepțiile de neconstituționalitate invocate în recurs.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - "" SA - membru Grup, împotriva încheierii de ședință din data de 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Filială, G, G, G, și.
Irevocabilă.
Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare cu privire la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
27.10.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
