Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 528/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 528
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de către SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR JUDEȚEAN DE EVIDENȚA PERSOANELOR V împotriva sentinței civile nr. 488 din 8.05.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimat fiind SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ DIN CADRUL SERVICIULUI PUBLIC COMUNITAR JUD. DE EVIDENȚA PERSOANEI
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru intimatul SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ DIN CADRUL SERVICIULUI PUBLIC COMUNITAR JUD. DE EVIDENȚA PERSOANEI V, lipsă fiind reprezentantul recurentului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin fax s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ DIN CADRUL SERVICIULUI PUBLIC COMUNITAR JUD. DE EVIDENȚA PERSOANEI V, întâmpinare care nu a fost comunicată recurentului.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Consilierul juridic pentru intimat depune la dosar delegația și originalul întâmpinării. Arată că recurentul a primit un exemplar al întâmpinării, fapt dovedit și de viza de primire a acestuia aplicată pe originalul întâmpinării.
Instanța, având în vedere că pe originalul întâmpinării există viza de primire a acestuia de către recurent, constată că nu se mai impune comunicarea întâmpinării. Mai constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru intimat solicită respingerea recursului și menținea hotărârii primei instanțe.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.488 din 08.05.2008 Tribunalul Vaslui admite acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Salariaților din Administrația Publică Locală din cadrul Serviciului Public Comunitar Județean de Evidența Populației V, în numele membrilor de sindicat, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la. mun. V,-, județul V, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Comunitar Județean de Evidența Populației V, cu sediul în mun. V,-, județul V și, în consecință:
Obligă pârâtul să plătească membrilor de sindicat nominalizați în anexa la acțiune, reprezentați de sindicat, drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv, în cuantum de 25 % lunar, calculat la salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu data de 01 aprilie 2005 și în continuare, proporțional cu timpul de muncă efectiv lucrat, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației, calculată de la data scadenței fiecărui spor și până la data efectuării plății.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
Reclamanții au calitatea de salariați în cadrul Serviciului Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanei V.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de conducere și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art. 1 din Legea nr. 138/1999, dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale, Ministerului Justiției.
În temeiul art. 9 din nr.OUG 63/2003, Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, prin care a fost completat Ordinul nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9.2. având conținutul: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice."
Instanța apreciază că această completare îi vizează și pe reclamanți, care își desfășoară activitatea ca personal civil (în sensul dat de art. 31 pct. 1 din Ordinul MAI nr. 275/2002) în cadrul Administrației Publice Județene
Este evident că prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, Ministerul Administrației și Internelor a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit prin Legea nr. 138/1999) să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Prin această măsură s-a reușit înlăturarea discrepanțelor în ceea ce privește drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordinea sau coordonarea Ministerului Administrației și Internelor, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor V, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurentul că instanța e extins eronat sfera de aplicare a prevederilor Ordinului nr.496/2003, aplicându-l și salariaților care fac parte din structura instituțiilor subordonate consiliilor județene. Arată că dispozițiile art.1 și 13 din Legea 138/1999 stabilesc în mod clar care personal beneficiază de indemnizația de dispozitiv de 25%.
Intimatul Sindicatul Salariaților din Administrația Publică Locală din cadrul Serviciului Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor V formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Susține că prin ordinul nr.496/2003 s-a reușit înlăturarea discrepanțelor în ceea ce privește drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordinea sau coordonarea, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial personalului din cadrul aceleași autorități. Neacordarea acestor drepturi așa cum solicită recurenta ar constitui o încălcare a drepturilor lor și a dispozițiilor at.16 din Constituție,ale OG137/2000 și ale art.1 din Protocolul 12 la Convenție.
Părțile au depus la dosar jurisprudență.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Membrii Sindicatului Salariaților din Administrația Publică Locală sunt personal contractual din cadrul Serviciului Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor V, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean
Problema litigioasă este dacă acestora li se aplică, în mod direct sau prin analogie (din perspectiva dispozițiilor OG137/2000) prevederile art. 9.2 din Anexa 1 Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2002, astfel cum a fost modificat prin Ordinul 496/2003, pentru a fi beneficiarii sporului de dispozitiv de 25%.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată de Legea 138/1999 (art. 13) act normativ ce vizează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și ale personalului civil din aceste instituții.
Prin Ordinul 496/2003 de modificare și completare a Ordinului 275/2002, de punere în aplicare a Legii 138/1999, se prevede în art. 9.2 că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Potrivit aceluiași ordin, prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii 138/1999 cu Ordinul 496/2003 de completare a Ordinului 275/2002 se reține că reclamanții, nu sunt beneficiari ai acestor acte normative ce reglementează sporul de dispozitiv, aceasta deoarece conform HG416/2007 Serviciului Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor V nu este o instituție aflată în subordinea
Este reală susținerea intimaților -reclamanți în sensul că modificările la nivelul organizării și funcționării Ministerului Administrației și Internelor au determinat și modificări la nivelul salarizării, prin Ordinul 496/2003 urmărindu-se ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizație de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit anterior prin Legea 138/1999 să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitate în domeniul administrației publice. S-a avut însă în vedere personalul civil ce desfășoară activitatea în cadrul unor servicii ale internelor din administrația publică, ce a fost preluat în urma reorganizării tocmai pentru a se evita crearea unei situații discriminatorii între personalul rămas la interne și C preluat de administrație.
Astfel, reclamanții intimați nu sunt îndreptățiți la sporul de dispozitiv nici din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 2 combinat cu art. 27 din OG137/2000 și art. 16 din Constituția României. Aceasta deoarece nu se poate reține analogia și comparabilitatea cerută de actele normative ce sancționează discriminarea.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă va admite recursurile și va modifica în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii.
Va menține dispozițiile ce nu sunt contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor V împotriva sentinței 488/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în tot.
Respinge acțiunea reclamantului Sindicatul Salariaților din Administrația Publică Locală din cadrul Serviciului Public Comunitar Județean de Evidență a Populației V, formulată în numele membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Comunitar Județean de Evidență a Populației
Irevocabil.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
cu opinie separată,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex.-15.10.2008
Tribunalul Vaslui:-
-
Opinie separată a judecătorului - -
Analizând recursul formulat de Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor V, prin prisma disp.art.3041Cod.proc.civ. apreciez că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Personalul din cadrul autorităților publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului MAI nr.496/2003, în sensul acordării indemnizației de dispozitiv, în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare, de natură să satisfacă plata acesteia.
Ordinului MAI nr.496/2003, care reglementează sporul de dispozitiv a fost emis în aplicarea prevederilor OUG nr.63/2003 și ale Legii nr.138/1999.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din OUG nr.63/2003, are competențe în domeniul evidenței informatizate a persoanei și potrivit art.14 lit.a) pct.1,4 și 8 din aceeași ordonanță, acest minister monitorizează programele de restructurare și reformă în administrația publică locală și centrală, îndrumă autoritățile locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale.
Așa cum rezultă din prevederile art.5 alin.2 din nr.OUG63/2003, în cadrul MAI funcționează ministrul delegat pentru administrația publică.
Potrivit disp.art.9 alin.4 din aceeași ordonanță,în aplicarea prevederilor legale, ministrul administrației și internelor emite ordine și instrucțiuni, iar pentru domeniul administrației publice, acestea se contrasemnează de ministrul delegat pentru administrație publică.
Din enunțarea și analiza acestor texte rezultă fără echivoc competența de reglementare a MAI, în cazul administrației publice, fără a se face vreo distincție între autoritățile centrale și cele locale.
Așadar, dreptul de reglementare și pentru autoritatea publică locală derivă din lege și nu poate fi tăgăduit sau înlăturat.
Se mai reține că, în capitolul V din Constituția României, se tratează unitar administrația publică, atât cea centrală, cât și cea locală, ceea ce creează premisa unui regim unitar de reglementare.
Din analiza pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003 rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Potrivit disp.art.5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă, cât și cea indirectă.
Se mai reține că, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar art.154 alin.3 din cod prevede că la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare.
Art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii. În acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.
Potrivit Protocolului nr.12 la Convenția europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute delege trebuie să fie garantate fără nici o discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.
Se reține că, la transpunerea în practică a acestui principiu, orice autoritate publică are obligația legală de a reglementa în sensul asigurării și realizării efective a egalității de tratament și de șanse.
În acest context trebuie analizat Ordinul nr.496/2003, care creează un sistem unitar de salarizare, aplicabil și în domeniul administrației publice locale.
Acolo unde legiuitorul nu distinge, legea trebuie să se aplice uniform, indiferent dacă personalul își desfășoară activitatea în cadrul administrației publice centrale sau locale, cu atât mai mult cu cât indemnizația de dispozitiv vizează persoane aflate în situații similare și care desfășoară activități de același tip.
Se mai reține că, potrivit nr.OUG30/2007, în prezent, Ministerul Internelor și Reformei Administrative asigură realizarea strategiilor și Programului de guvernare în domeniul reformei administrației publice și în exercitarea atribuțiilor ce-i revin, emite ordine care stabilesc obligații în seama funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul autorităților locale, ceea ce justifică și acordarea unor drepturi personalului acestor autorități.
De asemenea, directorul V emite, potrivit legii, ordine sau dispoziții vizând serviciul de permanență pentru salariații din cadrul acestui serviciu. În aceste condiții, indemnizația de dispozitiv se justifică, întrucât specificul atribuțiilor salariaților presupune disponibilitatea totală a acestora de a participa la activități de administrație publică care au caracter extraordinar și de a asigura permanența în activități de interes public.
Mai mult, se reține că funcționarii publici și personalul contractual din prefecturi beneficiază, încă din anul 2005, de această indemnizație de dispozitiv.
De asemenea, potrivit sentinței nr.143/CA din 12.05.2008 a Tribunalului Vaslui, rămasă irevocabilă prin decizia nr.356/CA/07.07.2008 a Curții de APEL IAȘI - Secția de contencios administrativ și fiscal, funcționarii publici din cadrul Consiliului județean V beneficiază, începând cu data de 01.04.2005 de indemnizația de dispozitiv prevăzută de pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003.
Se mai reține că personalul contractual detașat în anul 2005 din cadrul Ministerului d e Interne în cadrul Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor V - instituție în subordinea Consiliului Județean V - beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Astfel, se reține că, acolo unde legiuitorul nu distinge, legea trebuie să se aplice uniform, indiferent dacă personalul își desfășoară activitatea în cadrul administrației publice centrale sau locale, cu atât mai mult cu cât indemnizația de dispozitiv vizează persoane aflate în situații similare și care desfășoară activități de același tip, în cadrul aceleiași instituții.
Pentru toate aceste motive, consider că în mod corect prima instanță a reținut că salariații reprezentați de sindicatul reclamant sunt îndreptățiți la plata indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază lunar al fiecărui salariat.
Judecător - -,
Red./ Tehnored.:;
2 ex.-15.10.2008.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Cristina Mănăstireanu
