Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 542/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 542
Ședința publică din 18 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR.- -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții TRIBUNALUL TIMIȘ, MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 311 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați G, -, -, U, A, și pârâta intimată CURTEA de APEL TIMIȘOARA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă reclamanții intimați G, u, a, pârâții recurenți TRIBUNALUL TIMIȘ, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și pârâta intimată Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă în temeiul art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
URTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 641/30/23.01.2007, reclamanții G, u, a, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției,Curtea de APEL TIMIȘOARA, TRIBUNALUL TIMIȘ, Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să fie obligați pârâții în solidar la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, începând cu luna ianuarie 2004, la zi, indexate cu valoarea indicilor de inflație, și în continuare, de asemenea obligarea acelorași pârâți să achite sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă prevăzute de Legea nr. 193/2006, nr.HG 1317/2006 și Legea nr. 417/2006 și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, să aloce fondurile necesare în vederea plății acestor drepturi.
În susținerea cererii lor, reclamanții au arătat că, în baza Legii nr. 142/1998 și a Legii nr. 193/2006, salariații din cadrul sectorului bugetar beneficiază de alocații individuale de hrană și de bilete de valoare sub forma tichetelor de masă și respectiv a tichetelor cadou și de creșă. Față de actele normative invocate, reclamanții au arătat că pârâții nu le-au acordat aceste drepturi salariale deși au calitatea de angajați, lucrând într-un sector bugetar, la Judecătoria Lugoj.
Pârâtul TRIBUNALUL TIMIȘa depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, motivat de faptul că aceștia nu sunt îndreptățiți să primească sumele solicitate, raportat la dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, arătând că, acordarea tichetelor de masă nu constituie o obligație legală ci una facultativă a angajatorului, legiuitorul lăsând la aprecierea acestuia posibilitatea de a acorda salariaților astfel de beneficii. Pârâtul a depus la dosar o adeverință privind calitatea de angajați și funcția fiecărui reclamant.
Pârâta Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca vădit nefondată, cu motivarea că acordarea tichetelor de masă nu constituie o obligație a angajatorului ci o facultate, o posibilitate a acestuia de a recompensa munca prestată nu numai în bani. Se mai arată că, atâta timp cât în bugetul Ministerul Justiției nu s-a aprobat acordarea unor astfel de tichete de masă, nu există nici o obligație legală a Ministerului ca ordonator principal de credite și nici a Curții de Apel și a Tribunalului ca ordonatori, secundar și respectiv terțiar de credite.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus, la rândul său, întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamanți ca neîntemeiată cu motivarea că tichetele solicitate se pot acorda în limitele bugetului de stat, ori, dacă în anii 2003,2004, 2005 și 2006 s-a prevăzut prin legile bugetului de stat, în mod imperativ că " în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație", este cert că orice instituție publică finanțată de la bugetul de stat era în imposibilitate de a acorda asemenea drepturi.
Cu privire la tichetele de creșă, pârâtul a arătat că reclamanții ar fi trebuit să facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2006.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus la dosar întâmpinare solicitând, în principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Finanțelor și, în subsidiar, respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, față de dispozițiile art. 60 și 63, a arătat că cele două instituții au legi de organizare distincte, nu există raporturi juridice de muncă și nici măcar raporturi juridice în materie fiscală.
Analizând în camera de consiliu, prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007, TRIBUNALUL TIMIȘa scos cauza de pe rol și a trimis dosarul Curții de APEL TIMIȘOARA pentru soluționarea cererilor de abținere formulate de judecătorii și asistenții judiciari repartizați să judece cauza.
Prin încheierea nr. 28/PI, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis cererile de abținere formulate de asistenții judiciari și de judecătorii cauzei și a trimis dosarul Tribunalului C-S spre competentă soluționare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 19 aprilie 2007, sub nr-.
La 3 octombrie 2007 reclamanții au renunțat la capătul de cerere privind acordarea tichetelor de creșă.
Prin sentința civilă nr.311 din 10.03.2008, Tribunalul C-S a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B-, sector 5.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții G, u, a, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA și TRIBUNALUL TIMIȘ,și în consecință a obligat pârâții să plătească fiecărui reclamant contravaloarea tichetelor de masă, conform expertizei, astfel: G - 6437 lei; - 6998 lei; - 6853; -6896 lei; - 6914 lei; -6270 lei; -7005 lei; - 7000 lei; - 7002 lei; u -6998 lei; -6815 lei; - 6275 lei; - 4607 lei; -6985 lei; - 2764 lei; - 7007 lei; - 7061 lei; Urdarea a - 6270 lei; - 6639 lei; - 7073 lei; - 7230 lei; - 3849 lei; - 2935 lei; - 3004 lei; - 7166 lei și a tichetelor cadou pe perioada ianuarie 2004 -10 martie 2008, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
S-a luat act de renunțarea reclamanților la capătul de cerere având ca obiect plata tichetelor de creșă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de angajați în cadrul Tribunalului Timiș îndeplinind funcții de personal auxiliar și conex la Judecătoria Lugoj, conform tabelului și adeverinței depusă la dosar fila 8.
În baza dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, pe care a respins-o, acesta urmând a fi obligat în cauză, întrucât, potrivit Legii nr.500/2002 și a G nr.208/2005 și a G nr.386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesuală, a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, față de dispozițiile art.1 din Legea nr. 142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație de hrană individuală sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat pentru unitățile din sectorul bugetar, norma trebuind să aibă aplicabilitate și în cazul reclamanților, invocând dispozițiile art. 16 din Constituție și dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. e pct. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
De asemenea, dispozițiile art. 1 și art.2 din Legea nr. 193/2006, prevăd că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar etc. pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, iar tichetele cadou se pot utiliza, printre altele, și pentru cheltuieli sociale.
Totodată, dispozițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 193/2006 stipulează că tichetele de creșă se acordă angajaților din cadrul unităților prevăzute la art. 1 din aceeași lege, la cerere unuia dintre părinți și în limita prevederilor bugetului de stat în cazul unităților din sectorul bugetar, însă, doar acelor angajați care beneficiază de concediu și de indemnizația acordată pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
În baza art. 41 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, precum și alte situații specifice.
Astfel, față de faptul că reclamanții sunt salariați ai Tribunalului Timiș, și ai Judecătoriei Lugoj, deci, în sectorul bugetar, respectiv justiție, înseamnă că și aceștia au dreptul să primească alocație de hrană lunară sub forma unor tichete de masă deoarece, prin încasarea unor asemenea alocații li se asigură protecția privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-și asigura hrana la locul de muncă.
Ca atare, acordarea acestor tichete de masă, reprezintă prin însăși natura sa, o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă al reclamanților, constând în desfășurarea activității în condiții optime.
Apărările pârâților nu pot fi reținute, privind faptul că, aceste tichete nu pot fi acordate pentru că în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație, iar acordarea lor este lăsată la aprecierea angajatorului întrucât, indiferent că sunt prevăzute sau nu sume cu această destinație în cadrul bugetului anual, pârâții angajatori au obligația să acorde aceste drepturi și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop, atâta timp cât în baza art. 41 alin. 2 din Constituția României, aceste tichete reprezintă măsuri de protecție ale reclamanților în calitate de salariați într-un sector bugetar.
De altfel, atâta timp cât tichetele de masă reprezintă măsuri de protecție socială, înseamnă că pârâții angajatori erau obligați să le acorde de drept, automat, chiar de la data intrării în vigoare a Legii nr. 142/1998, obligație pe care pârâții angajatori nu și-au respectat-o, astfel încât nu se poate pretinde ca reclamanții să nu solicite aceste drepturi pe ultimii 3 ani, cu sumele restante actualizate.
Având în vedere că reclamanții se înscriu în categoria de salariați în sectorul bugetar și în același timp există salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă, domenii care sunt finanțate, ca și justiția, de la bugetul de stat, înseamnă că acordarea drepturilor doar unor salariați din sectorul bugetar și neacordarea drepturilor pretinse și reclamanților în speță, reprezintă, în realitate, o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin. 2, art. 53 din Constituție, art. 5 alin. 3, art. 6 din Codul muncii și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate și anume, cel bugetar.
Acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie o restrângere a dreptului la protecția socială al reclamanților în raport cu alți salariați din sectorul bugetar.
Mai mult, prevederea acordării tichetelor în funcție de alocarea sau nu a sumelor de bani în buget, în acest scop, este disproporționată întrucât, este pur și simplu lăsată la aprecierea angajatorului care, fie nu va aloca niciodată sumele respective în favoarea salariaților, fie va aloca, după preferințe, sume numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se astfel o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii de cadrul sectorului bugetar ceea ce este inadmisibil.
Totodată, reclamanții au o speranță legitimă cu privire la acordarea tichetelor de masă în sensul art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Prin urmare, instanța, având în vedere aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și urm. din Legea nr. 142/1998, art. 41 alin. 2, art. 53 din Constituția României, art. 5 alin. 3, art. 6 din Codul muncii, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor omului, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să plătească fiecărui reclamant contravaloarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou pe perioada ianuarie 2004-10 martie 2008-data pronunțării acțiunii, cu actualizarea sumelor restante la data plății efective
Totodată, instanța a respins cererea privind acordarea tichetelor pentru viitor, având în vedere că dreptul reclamanților nu este născut, putând fii influențat de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
În temeiul art. 246 Cod procedură civilă, instanța a lua act de renunțarea reclamanților la capătul de cerere având ca obiect plata tichetelor de creșă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții TRIBUNALUL TIMIȘ, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Pârâtul Ministerul Justiției B prin motivele de recurs, a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs s-arătat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând în mod nelegal obligarea Ministerului Justiției B la acordarea contravalorii tichetelor de masă și a tichetelor cadou cu ocazia sărbătorilor de C, Paști și de Ziua Justiției, pe perioada stabilită de instanță, întrucât art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 nu stabilește în sarcina autorităților publice, pârâtei, o obligație, ci doar o posibilitate, care se poate realiza sau nu, conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat. În anii 2004, 2005 și 2006 nu a fost posibilă acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou, întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu a aprobat sumele necesare acordării acestora. Astfel, prin art. 46 alin. 4 din Legea nr. 507/2003, art. 40 din Legea nr. 511/2004 și art. 24 din Legea nr. 379/2005 s-a interzis aprobarea sumelor necesare acordări tichetelor de masă și a tichetelor cadou pentru angajații din sectorul bugetar.
În speță, nu există discriminarea invocată de către reclamanți, deoarece sursa fondurilor de achiziționare a tichetelor este distinctă.
Pe de altă parte, obligarea pârâților la plata sumelor bănești solicitate de către reclamanți, actualizată cu indicele de inflație la data plății, este nelegală întrucât angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face doar în limita creditelor bugetare anuale aprobate, iar Legea de stat nr. 486/27.12.2006 nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță astfel încât instanța de fond a stabilit în sarcina instituțiilor pârâte o obligație imposibilă.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În recursul său, TRIBUNALUL TIMIȘa solicitat de asemenea admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și rejudecând în fond să se respingă acțiunea reclamanților motivat de faptul că dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.142/1998 trebuie interpretate în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici din sistemul judiciar, ei având un statut distinct, reglementat prin legi speciale, față de personalul contractual obișnuit.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și pe fond să se dispună scoaterea din cauză a acestui minister având în vedere lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei și a prevederilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă și suportată integral pe costuri de angajator. Conform art. 1 alin. 2 din aceeași lege, tichetele de masă se acordă în limita bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar.
Art.1 din Legea nr.193/2006 prevede că: " societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă".
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă caracterul opțional al acordării alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, acordare supusă, totodată, îndepliniri condiției înscrierii în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, precum și caracterul opțional al acordării tichetelor cadou.
Prin art. 5 din Normele de aprobare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă se stabilește că, pentru instituțiile publice, tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar: tichete de masă.
Conform art.2.3. din Anexa 1 la HG nr.1317/2006, ce cuprinde Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor Legii nr.193/2006, " angajatorii acordă angajaților proprii tichete cadou, în limita sumei prevăzute în bugetul de venituri de cheltuieli aprobat potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli denumită "Tichete cadou pentru cheltuieli sociale.".
De altfel, în perioada de referință, prin art. 46 alin. 4 din Legea nr. 507/2003, art. 40 din Legea nr. 511/2004 și art. 24 din Legea nr. 379/2005, s-a prevăzut, în mod succesiv, că instituțiile publice finanțate integral din bugetul de stat nu pot să prevadă în bugetele proprii, aprobate conform legii, sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Art.1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale prevede că: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale".
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sintetizat și clarificat jurisprudența sa privitoare la noțiunea de "speranță legitimă" ca "valoare patrimonială" și, pe cale de consecință, ca "bun", în sensul dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1, prin decizia din 28.09.2004, pronunțată în cauza Kopecky contra Slovaciei, în cuprinsul căreia se arată că "legitimă"a reclamantului din cauză, rezultă din aceea că el se întemeia, în mod rezonabil și justificat, pe un act juridic, având o bază juridică "solidă" și o incidență incontestabilă asupra dreptului de proprietate.
Curtea a ajuns la concluzia că atunci când un interes patrimonial în discuție ar părea că ar aparține categoriei juridice de "creanță", el nu poate fi considerat ca "valoare patrimonială" și, implicit, ca "speranță legitimă" decât dacă are o "bază suficientă în dreptul intern", ca, de exemplu, atunci când existența sa este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor naționale. Un drept care face obiectul unei "contestații în justiție" sau care apare ca o "pretenție ce se poate susține" nu ar putea constitui o "speranță legitimă" apărată de dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 (decizia din 28.09.2004, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kopecky contra Slovaciei, paragraful 52). Or, existența drepturilor reclamate prin acțiunea pendinte nu este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor din România, practica judiciară fiind neunitară în această materie.
Atât Comisia, cât și Curtea au statuat, în mod constant, că art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează dreptul de a dobândi un anumit bun (, 17.05.1996, nr.25497/1997, cauza Lupuleț contra României, 9.05.1986, nr.11628/1984, cauza Linde contra Suediei). Pe de altă parte, Comisia a statuat că o creanță condițională care a devenit caducă prin faptul nerealizării condiției nu constituie un bun în sensul acestor dispoziții.
Prin urmare, dreptul reclamanților la acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou nu poate fi calificat ca o "speranță legitimă", apărată de dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1, deoarece nu întrunește cerințele sus-menționate, astfel încât instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
De altfel, în legătură cu problema de drept dedusă judecății, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 14 din 18 februarie 2008, printr-un recurs în interesul legii - soluție obligatorie pentru instanțe -, astfel:,dispozițiile art. 1 alin.1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în cazul în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație și acordarea a fost negociată prin contractele colective de muncă".
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1- alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile pârâților TRIBUNALUL TIMIȘ, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, și va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că va respinge acțiunea reclamanților, menținând dispozițiile referitoare la renunțarea reclamanților la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata tichetelor de creșă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarat de pârâții TRIBUNALUL TIMIȘ, MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 311 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă sus-menționată în sensul că:
Respinge acțiunea reclamanților G, -, -, U, A, ca nefondată.
Menține dispoziția referitoare la renunțarea reclamanților la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata tichetelor de creșă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./18.04.2009
Tehnored.L/24.04.2009
2 ex.
Prima instanță:Trib.C-
Judecători:;
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
