Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 551/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 551
Ședința publică din 18 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR.- -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul-recurent Ministerul PUBLIC -PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE și JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 1892/17.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată și pârâții-intimați PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL TIMIȘOARA și PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâtul-recurent Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, consilier juridic, lipsă fiind reclamanta intimată și pârâții intimați Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului-recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, susținând că reclamantei nu i se pot acorda drepturile solicitate pentru perioada anterioară intrării în vigoare a legii nr. 7/2007. Învederează instanței că nu mai susține punctul 1 din recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1892/17.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și a obligat pârâții la recunoașterea perioadei pentru creșterea copilului, respectiv perioada 24.12.2002 - 1.09.2003, ca vechime în muncă, în funcție și în magistratură, precum și la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorării salariale de 25 %, pentru perioada 1.09.2006-1.02.2007 în beneficiul reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, față de prevederile art.49 alin.2 și alin.3 și art.51 alin.1 lit.a din Codul muncii coroborate cu cele ale art.41din nr.OG 27/2006, perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani constituie vechime în muncă în beneficiul reclamantei și, pe cale de consecință, vechime în funcție și în magistratură, astfel încât reclamanta este îndreptățită la aplicarea majorării salariale de 25 % pentru perioada 1.09.2006 - 1.02.2007.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 1892/17.04.2008 a Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs se arată că hotărârea atacată este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Judecătoriei Timișoara, care era competentă să soluționeze cauza pendinte prin raportate la dispozițiile art.27 alin.1 din nr.OG 137/2000 și la temeiul de drept al acțiunii.
Prin hotărârea recurată, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în condițiile în care acțiunea reclamantei este neîntemeiată. Astfel, reclamantei nu i se putea acorda majorarea de 25 % a indemnizației de încadrare brute lunare pentru tranșa de vechime de la 15 la 20 de ani, conform art.41din nr.OG 27/2006, anterior intrării în vigoare a legii nr. 7/2007, respectiv datei de 17.01.2007, deși a împlinit vechimea efectivă în magistratură de 15 ani la data de 1.08.2006, cu luarea în considerare a perioadei cât s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, întrucât doar Legea nr. 7/2007 a reglementat perioada concediului pentru creșterea copilului ca fiind vechime în muncă și în serviciu.
Pe de altă parte, prima instanță a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, în situația în care Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.4 și pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Prin încheierea nr. 1350/3.07.2008, în baza art.II alin.3 din nr.OUG 75/2008, Curtea de Apel Timișoaraa scos cauza de pe rol și a trimis-o la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea continuării judecății.
Intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa depus întâmpinare, prin care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în fapt și în drept.
Prin decizia nr.478/22.01.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, deoarece dispozițiile art.I și II din nr.OUG 75/2008 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale, astfel încât competența de soluționare a pricinii revine Curții de Apel Timișoara, potrivit prevederilor art.284 alin.1 și art.289 din Codul muncii raportate la cele ale art.3 alin.3 Cod procedură civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 24.02.2009.
Reclamanta intimată și pârâtul intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș nu au depus întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 pct.3, pct.4 și pct.9 coroborate cu cele ale art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat în parte, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă nu este aplicabil în cauză, deoarece Tribunalul Timiș avea competența să judece pricina pendinte, întrucât natura juridică a litigiului este aceea de conflict de drepturi, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 284 din Codul muncii coroborate cu cele ale art.2 lit.c din Codul muncii.
Aceasta întrucât, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței să oblige pârâții să recunoască perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani ca vechime în muncă, în funcție și în magistratură, indiferent dacă el a fost efectuat anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2007, precum și să plătească reclamantei diferențele salariale rezultate din aplicarea majorării salariale de 25 % pentru perioada 1.09.2006 - 1.02.2007, conform art.41din nr.OUG 27/2006, invocând ca temei de drept al acțiunii prevederile: art.16 și art.20 din Constituție, art.1 și urm. din nr.OG 137/2000, art.5 din Codul muncii și art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Prin urmare, cererea reclamantei nu se întemeiază doar pe dispozițiile nr.OG 137/2000, așa cum susține recurentul. Chiar dacă s-ar fonda doar pe aceste prevederi legale, litigiul ar fi de competența instanței specializate în soluționarea conflictelor de muncă, deoarece discriminarea invocată vizează raporturile de muncă.
Din cele expuse anterior rezultă că excepția de necompetență materială, ridicată de pârâtul recurent, este neîntemeiată și a fost respinsă în mod corect de către instanța de fond.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică.
Din coroborarea dispozițiilor art.51 alin.1 lit.a cu cele ale art.49 alin.2 și alin.3 din Codul muncii rezultă că pe perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani nu se poate recunoaște salariatului vechimea în muncă, respectiv în funcție sau în magistratură, dacă un astfel de drept nu este reglementat printr-o lege specială, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contractele individuale de muncă aplicabile sau prin regulamente interne. Or, prin legislația aplicabilă reclamantei, în calitate de magistrat, nu s-a acordat acest drept anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2007, astfel încât cererea reclamantei este neîntemeiată.
În speță, nu se poate reține existența unei discriminări între reclamantă și ceilalți magistrați care au beneficiat de un asemenea concediu, fără a le fi afectată vechimea în magistratură, deoarece nu s-a probat că, anterior intrării în vigoare a Legii nr.7/2007, unii magistrați au beneficiat de recunoașterea perioadei în care s-au aflat în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani ca vechime în muncă, în funcție și în magistratură.
De altfel, dispozițiile legale incidente în ipoteza în care un magistrat se afla într-un astfel de concediu anterior intrării în vigoare a Legii nr.7/2007 nu au prevăzut recunoașterea acestei perioade ca vechime în muncă, în funcție și în magistratură pentru vreo categorie de magistrați.
După adoptarea Legii nr.7/2007, toți magistrații, inclusiv reclamanta, beneficiază de recunoașterea perioadei în care s-au aflat în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani ca vechime în muncă, în funcție și în magistratură, astfel încât reclamanta nu a fost discriminată.
Prin Ordinul nr. 1618/10.07.2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamanta a beneficiat de acordarea indemnizației în litigiu cu începere de la 1.02.2007, dată la care i s-a recunoscut ca vechime în funcție și în magistratură perioada de timp în care s-a aflat în concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Acest ordin nu contravine Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.762/1.11.2007, deoarece Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că: " perioada în care procurorul a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani constituie vechime în magistratură, în condițiile Legii nr.7/2007", fără a menționa că o astfel de perioadă constituie vechime în magistratură și conform legislației anterioare Legii nr.7/2007.
Prin urmare, în speță, nu există o discriminare, în sensul art.5 alin.2 -alin.4 din Codul muncii, art.1 și urm. din nr.OG 137/2000 și art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nefiind încălcate dispozițiile art.16 și art.20 din Constituție, art.2 din Protocolul nr. 2 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și principiile dreptului comunitar, respectiv principiul nediscriminării, principiul efectului direct al dreptului comunitar, principiul supremației dreptului comunitar și principiul interpretării conforme a dreptului comunitar.
Deși a invocat motivul de recurs prevăzut de art.304 păct.4 Cod procedură civilă, recurenta nu a indicat motivele pentru care ar fi aplicabile aceste prevederi legale.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel încât va admite recursul ca fiind întemeiat și, în baza prevederilor art.312 alin.1 - alin.3 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 49 alin. 2 și alin.3 și art.51 alin.1 lit.a din Codul muncii, și art.41din nr.OUG 27/2006, va modifica în tot hotărârea recurată, în sensul că va respinge acțiunea formulată de către reclamanta împotriva pârâților Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâtul-recurent Ministerul PUBLIC -PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE și JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 1892/17.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată și pârâții-intimați PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL TIMIȘOARA și PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ.
Modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de către reclamanta împotriva pârâților Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - DR.- -
GREFIER,
- -
Red./2.04.2009
Thred./3.04.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
