Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5523/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4636/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5523R
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurent MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.253 din data de 16.01.2008 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații:, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect - drepturi bănești spor de 30%-40%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.253/16.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Justiției, și Tribunalul București; a obligat pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 01.01.2003 - 26.04.2004 și de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 27.04.2004 - 01.04.2006, cu aplicarea dobânzii legale, în cuantum total de 43.816 lei.
A respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată; a obligat pârâții la 400 lei, cheltuieli de judecată față de reclamant.
În considerente a reținut că prin Hotărârea nr. 185/2005, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unei discriminări directe între categoriile de magistrați care au beneficiat de sporul de 30% și respectiv de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară și cealaltă categorie de magistrați ce nu a primit aceste drepturi bănești.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.26/2007 a statuat că cele două sporuri din indemnizația de încadrare brută lunară se cuvin tuturor magistraților.
În baza art.329 pct.3 Cod procedură civilă, dispozițiile deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiției sunt obligatorii.
În consecință, s-a dispus admiterea cererii de chemare în judecată formulate împotriva pârâților: Ministerul Justiției și Tribunalul București, care au fost obligați la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 01.01.2003 - 26.04.2004 și de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 27.04.2004 -01.04.2006.
În scopul despăgubirii reclamantului cu prejudiciul real suferit, drepturile bănești se vor plăti cu aplicarea dobânzii legale.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a constatat că reclamantului i se cuvine în total suma de 43.816 lei.
Pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București au fost obligați să-i plătească reclamantului drepturile bănești în cuantum total de 43.816 lei.
În ședința publică din 21.03.2007 instanța a admis excepția invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a lipsei calității procesuale pasive.
Pe cale de consecință, s-a dispus respingerea acțiunii față de acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție s-a constata că este neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art.60 Cod procedură civilă în raport de rolul chematului în garanție de a elabora proiectul bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite.
Chematul în garanție elaborează proiectul bugetului de stat, cât și proiectul de rectificare pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București au fost obligați la 400 lei, cheltuieli de judecată față de reclamant.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Ministerul Justiției, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 20.12.2006 în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Tribunalul București și Ministerul Economiei și Finanțelor, intimatul-reclamant a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.01.2003-26.04.2004 și de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 27.04.2004-01.04.2006, cu aplicarea dobânzii legale prevăzute de OG nr.9/2000.
Prin sentința civilă menționată mai sus, Tribunalul a admis acțiunea, dispunând obligarea pârâților la plata sporului de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.01.2003-26.04.2004 și de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 27.04.2004-01.04.2006, cu aplicarea dobânzii legale.
Recurentul a apreciat că sentința Tribunalului Bucureștia fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Reținerea acestui motiv este determinată de stabilirea obligației de plată în sarcina pârâților pentru o perioadă în care pretențiile corespunzătoare nu mai pot fi valorificate cu succes, întrucât s-a depășit termenul de prescripție de 3 ani stabilit prin Decretul nr. 167/1958, precum și de art. 283 din Codul muncii, raportat la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, anume 20.12.2006.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, "termenul prescripției este de 3 ani" dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 283 alin. 1 lit. c) din Legea nr.53/2003, cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
În aceste condiții, în raport de data introducerii acțiunii, precum și în considerarea prevederilor art. 12 din decretul menționat mai sus, potrivit cărora "în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită", recurentul solicită instanței să constate că dreptul la acțiune este prescris pentru perioada anterioară datei de 20.12.2003.
Pe de altă parte, prin Decizia VI/15.01.2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu a stabilit un termen de la care a început să curgă prescripția, așa cum face de exemplu Decizia nr. XXIII/12.12.2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 233/15.03.2006 și prin urmare, începutul cursului prescripției trebuie să se determine potrivit prevederilor Decretului nr. 167/1958 și art. 283 din Codul muncii.
În raport de argumentele exprimate, recurentul solicită instanței să constate că Tribunalul a pronunțat o soluție greșită, fără să aibă în vedere momentul la care a început cursul prescripției.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă raportat la art. 312 din Codul d e procedură civilă, recurentul solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr. 253 din data de 16.01.2008 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr-.
Cercetând recursul declarat, față de critica formulată, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut atât de art. 3 al.1 din Decretul nr. 167/1958, cât și de art. 283 al.1 lit. c din Legea nr. 53/2003, rămâne pe deplin aplicabil, însă data nașterii dreptului la acțiune de la care începe să curgă se situează, la momentul pronunțării, la data de 22 iulie 2005, hotărârii nr. 185 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat existența unei discriminări directe între judecătorii și procurorii care beneficiază de sporul de 40 % și cei care nu beneficiază de acest spor.
Astfel, fiind vorba despre o discriminare creată prin lege, dispoziția care nu condiționează sesizarea instanței de sesizarea prealabilă a Consiliului (art. 27 din OG nr. 137/2000, în varianta republicată) nu este aplicabilă, știut fiind că instanța nu are atribuții de constatare și sancționare a discriminărilor create prin prevederi legale, ea neputându-le înlătura de la aplicare pe motiv că sunt inechitabile sau discriminatorii, ci fiind ținută, potrivit rolului său constituțional, să le dea eficiență, astfel că, în mod obiectiv și rezonabil, persoana care se consideră discriminată printr-o dispoziție cuprinsă într-un act normativ, nu se poate adresa instanței decât după ce autoritatea cu atribuții în materia constatării tuturor formelor de discriminare, în speță Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența faptei de discriminare pretinse.
În același sens, teza Iaa rt. 27 al.1 din OG nr. 137/2000, republicată, dispune că persoana care se adresează direct instanței de judecată poate formula o cerere de acordare de despăgubiri și restabilire a situației anterioare discriminării, respectiv anulare a situației create prin discriminare, fiind evident că textul se referă la alte acte sau fapte de discriminare decât adoptarea unui act normativ, pentru că numai în aceste cazuri instanța s-ar putea pronunța asupra restabilirii situației anterioare sau ar putea anula actul discriminatoriu.
Mai mult, chiar dacă am aprecia că data nașterii dreptului la acțiune se situează la momentul adoptării actului normativ de salarizare inegală și se stinge distinct, succesiv, pentru fiecare prestație lunară, se constată că termenul nu este împlinit, întrucât la data de 30.03.2005, astfel cum a reținut și prima instanță, prin adoptarea HG nr. 232/2005, a fost recunoscut dreptul pretins, cu valoare întreruptivă de prescripție, potrivit art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 și consecința că un nou termen de prescripție, de 3 ani, începe să curgă de la această dată, împlinindu-se la 30.03.2008.
Astfel, prin sus-menționata hotărâre se adoptă strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă, prevăzându-se expres obiectul eliminării discriminării cauzate de acordarea sporului salarial de 40 % pentru anumite categorii de magistrați (anexa 2) pct. VI - 3.3), respectiv plata drepturilor salariale ale magistraților, astfel cum au fost prevăzute de lege și aplicarea acestor prevederi, în mod nediscriminatoriu, în toate sectoarele de activitate (anexa 1- pct. VI).
În consecință, potrivit celor expuse, întemeiat pe excepția prescripției dreptului material la acțiune recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.253 din data de 16.01.2008 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații:, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.10. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./14.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Călin Dragoș Alin
