Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5527/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3944/2008
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5527/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Guranda Georgeta
JUDECĂTOR 3: Singh Ioana
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de către recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC " - prin administrator judiciar, împotriva sentinței civile nr.138 din 21.01.2008, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC " - prin administrator judiciar prin apărător d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 13 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606 din 06.04.2004, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC " - prin administrator judiciar prin avocat întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC " - prin administrator judiciar prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii judecătorești recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.138/21.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale aadmis în parte cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de C 2004, 2005 și Paști 2005, 2006 și calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate, actualizate la data plății.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003 - 2006 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzând că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art.168 al.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2004 prevede că, "pentru anii 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005 - 2006, același articol prevede că " în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Instanța de fond a reținut că drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007, au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 al.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că " părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 al.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu a confirmat susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 al.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât acțiunea nu a fost desființată și prin urmare, conform art.969 cod civil au căpătat putere de lege între părțile contractuale, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a constatat că potrivit art.168 al.1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SNP SA și nu la salariul brut pe unitate ce a fost avut în vedere de reclamantă la calculul sumelor solicitate.
Prin urmare, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a drepturilor bănești cu titlu de suplimentări salariale de Paști pe anii 2005, 2006 și de C pe anii 2004, 2005, iar conform iar conform art.161 al.4 Codul muncii, suma urmând să fie actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, cu precizarea că suplimentările salariale vor fi calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta - (fostă SC -, care a criticat hotărârea, susținând că instanța fondului a reținut, în mod eronat, existența dreptului subiectiv al salariatului intimat la acordarea primelor de Paști și de C, întemeindu-se doar pe o evidentă eroare de redactare a dispozițiilor art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate aferent anilor 2004-2006, fără a avea în vedere că, în raport de caracterul neclar al clauzei contractuale a cărei aplicare se solicită, se impunea interpretarea acesteia în conformitate cu dispozițiile art.9 și art.10 și anexei 2 pct.4 al acestui contract de muncă.
Consideră că, întrucât prima (sau, după caz, sporul salarial) se include în salariul de bază al unui salariat, conceptual, dreptul subiectiv la încasarea primei ori sporului în mod distinct încetează instantaneu, devenind element constitutiv al salariului și se dobândește, astfel, în mod permanent.
Mai arată că efectul imediat este unul extinctiv, pentru dreptul distinct acordat anterior operațiunii includerii și regăsirii sale în compunerea salariului de bază.
De asemenea, recurenta mai arată că, în drept, suntem pe tărâmul novației, consacrată de art.1128 pct.1 Cod civil, în redactarea: "- debitorul contractează în privința creditorului său o datorie nouă ce se substituie celei vechi, care este stinsa.".
Precizează că tocmai de aceea a susținut și susține apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și de C, după ce, în anul 2003, părțile Contractului Colectiv de Muncă (CCM) au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Recurenta mai învederează că documentul intitulat"Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute la art.168 din contractul colectiv de muncă al - "și prin care la pct.II, părțile conveniseră că începând cu anul 2003 primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, nemaifiind individualizate în mod distinct, negocierile colective anuale privind exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg așa cum a rezultat acesta după data includerii primelor în salariu, reprezintă o interpretare a unei clauze neclare dată de părțile contractului având un efect retroactiv, pentru că este o operațiune de lămurire a înțelesului unui text neclar a cărei redactare, în mod obiectiv, s-a aflat în trecut, iar nu modificarea clauzelor unui contract ale cărei efecte au încetat.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta a susținut că instanța fondului, în mod eronat, nu a avut în vedere stingerea dreptului subiectiv la încasarea primelor de Paști și de C începând cu anul 2004 care rezultă din interpretarea clauzei aplicate de instanța fondului, cu atât mai mult cu cât această clauză este concordantă cu dispoz.art. 177 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 288/02/05.02.2006 ce prevede că primele de Paști și C se acordă distinct dacă nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază.
La dosarul cauzei s-au depus contactele colective de muncă și actele adiționale la nivel de unitate aferente anilor 2003-2007, nota asupra precizării situației primelor de Paști și prevăzute la art. 168 din contractul colectiv de muncă al SC SA, Hotărârea Comisiei Paritare a SA și alte înscrisuri în copie.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.299, art.3021și art.303 alin.1 și alin.3041Cod procedură civilă și ale art.80 și art.81 alin.1 din Legea nr.168/1999.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introdusă de intimata-reclamantă, în calitate de fost salariat al recurentei-pârâte, s-a solicitat obligarea (în prezent SC la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște, pentru anii 2005 și 2006 și de C pe anii 2004-2005, pe temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de munc la nivelul societ ății.
Curtea constată, pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, că nu rezultă cu certitudine dacă suplimentările salariale care trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște sau de C pentru anii sus menționați, au fost incluse în salariile angajaților, după cum se susține de către recurentă prin motivele de recurs.
Tribunalul a admis pretenția dedusă judecății plecând de la interpretarea actelor juridice prezentate de pârâtă, interpretarea făcută art.168 din contractul colectiv de muncă și concluzionând în sensul subzistenței dreptului salariaților la suplimentarea salarială cu ocazia celor două sărbători religioase după anul 2003. S-a observat că mențiunea din art.168 al.2 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003 "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", nu poate fi interpretată pentru anii ulteriori ca fiind executată de angajator în aceeași modalitate, a includerii în salariul de bază. Această interpretare a fost posibilă, deoarece în contractele colective de muncă din anii ulteriori, prevederea contractuală citată anterior a fost păstrată întocmai fără a se modifica conținutul său sau eventual forma timpului verbului.
În recurs, se susține de către angajator că operațiunea de includere a drepturilor bănești suplimentare pretinse de reclamant în salariul de bază a avut loc în anul 2003 și s-a păstrat ca atare în anii următori. O dată cu prima includere din anul 2003 ar fi avut loc o novație în sensul art.1128 pct.1 Cod civil, ceea ce ar însemna că salariatul nu mai are dreptul subiectiv de a pretinde plata acestor prime, distinct, ci doar dreptul de a pretinde salariul în integralitatea lui.
O astfel de argumentație nu poate fi primită de
, reglementată de art.1128 Cod civil, este operațiunea juridică prin care părțile sting o obligație veche și o înlocuiesc cu una nouă, concomitent. Pentru a se produce această operațiune juridică este însă absolut necesar să se nască prin acordul părților o obligație nouă, valabilă, care să o înlocuiască pe cea veche. Ori, obligația nouă despre care vorbește recurenta-pârâtă ar fi obligația salariatului de a-și încasa salariul de bază în care s-a inclus și prima de Paști și
Această construcție juridică nu poate fi însă primită de C, pentru că nu s-a dovedit faptul care a modificat obligația convenită de părți în sarcina angajatorului iar nu a salariatului și înscrisă ca atare în art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003: obligația angajatorului de plată suplimentară salarială echivalentă unui salariu de bază mediu la nivel de unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, obligație corelativă dreptului salariatului de a încasa această sumă de bani.
Câtă vreme angajatorul nu a dovedit modalitatea concretă în care s-a realizat operațiunea de includere a primei în salariu de bază, dovadă care putea fi făcută prin înscrisuri emanând de la Consiliul de Administrație al unității, decizii de modificare a salariului de bază, înscrisuri financiar-contabile care să ateste care era salariul de bază mediu la nivel în anul 2003 și modalitatea de includere în salariul de bază al tuturor salariaților, nu poate fi argumentată teoria novației obligației susținută de recurentă.
Urmează a se admite recursul în temeiul art.312 al.3 raportat la art.3041Cod pr.civilă, a se casa hotărârea și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării se va suplimenta probațiunea cauzei în principal cu înscrisuri, care să dovedească pe de o parte modalitatea de includere a primelor în salariul de bază pe anul 2003, iar pe de altă parte, modalitatea executării acestei obligații în anii următori.
Pentru situația în care înscrisurile nu vor fi relevante, nu vor avea concludență asupra pretenției dedusă judecății, în temeiul art.129 al.5 Cod pr.civilă, tribunalul va putea ordona din oficiu și chiar dacă părțile se împotrivesc, efectuarea unei expertize contabile prin care să se verifice dacă aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază în anul 2003, în ce modalitate și în ce cuantum, dacă salariul de bază din anii următori a fost majorat ca urmare a includerii acestei suplimentări sau din alte motive, iar în caz afirmativ, care este cuantumul lunar al sumei care a majorat salariul de bază al salariaților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC " - prin administrator judiciar, împotriva sentinței civile nr.138 din 21.01.2008, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./2 ex./29.10.2009
Jud. fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Guranda Georgeta, Singh Ioana
