Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1458/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2135/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1458
Ședința publică de la 2 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr. 512 din 17.04.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
are ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al recurentului-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 23.10.2009, eliberate de Baroul București și intimatul-pârât, personal și asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. 60302 din 02.11.2009, eliberate de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că recurentul-reclamant a depus la dosar, prin serviciul registratură, o cerere prin care arată că nu i-a fost comunicată decizia atacată la domiciliul ales, respectiv în B, str. -. -. nr. 7,. 10,. 2,. 5,. 60, sector 3, o cerere de repunere în termenul de depunere a motivelor de recurs și motivele de recurs.
Avocatul recurentului-reclamant depune la dosar chitanța CEC, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță în sumă de 20 lei și timbru judiciar aferent recursului în valoare de 0,15 lei.
Avocatul intimatului-pârât precizează că nu i-au fost comunicate motivele de recurs.
Curtea comunică un exemplar de pe motivele de recurs intimatului-pârât și reține dosarul la a doua strigare pentru a i se da posibilitatea să ia cunoștință de conținutul acestora.
La a doua strigare a cauzei răspuns aceleași părți.
Intimatul-pârât se legitimează cu seria - nr. - eliberată de Secția 21 Poliție la 04.02.2004.
Avocatul intimatului-pârât invocă excepția tardivității motivării recursului, având în vedere că nu a fost depusă în termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Avocatul recurentului-reclamant solicită respingerea excepției tardivității motivării recursului, având în vedere că a formulat cerere de repunere în termenul de depunere a motivelor de recurs, deoarece i-a fost comunicată decizia atacată la domiciliul ales, însă la acea adresă este sediul cabinetului de avocat și nu al cabinetului, întrucât numele avocatului titular de cabinet s-a schimbat între timp.
Avocatul intimatului-pârât solicită admiterea excepției, având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. 301 și art. 302 din Codul d e procedură civilă, care reglementează termenul de recurs, recursul motivat se depune în 15 zile de la comunicarea hotărârii. Din actele dosarului rezultă că hotărârea instanței de apel i-a fost comunicată în mod corect la domiciliul ales și nu are nicio importanță că numele avocatului titular s-a schimbat, întrucât sediul este același. Potrivit art. 98 și urm. din Codul d e procedură civilă, partea interesată trebuia să anunțe instanța cu privire la modificările numelui sau ale domiciliului, iar la dosar nu există nicio dovadă că s-ar fi căsătorit avocatul titular de cabinet și că ar fi schimbat numele, din actele dosarului rezultând că avocatul titular s-a căsătorit în noiembrie 2008. Conchizând, arată că se opune la cererea de repunere în termenul de depunere a motivelor de recurs și consideră că recursul este tardiv formulat.
Curtea constată că la fila 28 din dosarul de apel nu a fost indicat pe dovada de comunicare și cabinetul de avocatură, astfel cum a fost indicat pe deplin sediul procesual ales de parte, astfel încât apreciază, raportat și la împrejurarea că pe parcursul judecării apelului s-a depus și o altă cerere privind un alt domiciliu ales, unde nu i s-a comunicat hotărârea, că recurentul se afla în cadrul termenul de motivare a recursului la momentul când a formulat această motivare. Din acest considerent, apreciază că cererea de repunere în termen este nefondată și că recursul a fost motivat în termen legal, respingând excepția tardivității motivării.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului-reclamant, susținând oral motivele de recurs, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Consideră că instanțele de fond și apel nu au apreciat corespunzător cu privire la repunerea în termenul de acceptare a succesiunii și au admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală.
Arată că la dosarul de fond există un certificat eliberat reclamantului de Camera Notarilor Publici prin care se atestă faptul că defunctul a decedat la data de 11.02.2006 și că s-a eliberat certificat pentru dezbaterea succesiunii, Ca atare, că de la acel moment începe să curgă termenul de o lună în care s-ar fi putut solicita repunerea în termenul de opțiune succesorală și la data de 27.06.2007 a fost promovată acțiunea.
Menționează că momentul la care începe să curgă termenul de o lună este acela de la care recurentul a aflat de deces pe cale oficială, astfel că instanța ar fi trebuit să aibă în vedere și acest înscris la momentul discutării excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală a recurentului.
Avocatul intimatului-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legale și temeinice, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Menționează că motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, iar calea de atac a apelului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă
Susține că, la instanțele de fond și apel, reclamantul s-a referit la termenul de prelungire de 6 luni și nu la termenul de repunere în termen, considerând că art. 700 alin.2 din Codul d e procedură civilă se referă la o prelungire și nu la o repunere în termen. Abia în această fază procesuală s-a făcut referire la o repunere în termen, recurentul reclamant referindu-se în acest sens la Decretul nr. 157/1958, care prevede însă clar de la ce dată curge termenul de o lună.
Apreciază că termenul trebuie calculat de la alte momente de referință, având importanță și data decesului din 2006, iar din actele dosarului rezultă că reclamantul a cunoscut de data decesului în aprilie 2007.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 iunie 2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr- reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea certificatului de moștenitor emis de Biroul Notarului Public " " pe numele pârâtului; preferința titlului său de succesor al defunctului, decedat la data de 11 februarie 2006, față de cel al pârâtului, care este moștenitor aparent; obligarea pârâtului să îi restituie bunurile succesorale ce intră în compunerea masei succesorale; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 18 septembrie 2007, înaintea primului termen de judecată, reclamantul a depus la dosar, prin Serviciul registratură, o cerere modificatoare și completatoare, prin care a solicitat să se constate că, în calitate de fiu, este unicul moștenitor al defunctului, decedat la data de 11 februarie 2006, cu ultimul domiciliu în B,-, - 12,. A, parter,. 4, sector 3, anularea certificatului de moștenitor nr. 15 din 28 mai 2007 emis de Biroul Notarului Public " " în dosarele 15 și 16 din 2007 conexate, eliberarea unui nou certificat de moștenitor de către autoritatea notarială competentă, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești.
La termenul din 3 noiembrie 2007, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea acțiunii, întrucât reclamantul este străin de succesiune prin neacceptare.
În subsidiar, a solicitat, pe cale reconvențională, obligarea reclamantului - pârât la plata sumei de 54.000 lei, cu titlu de pasiv succesoral și alte cheltuieli de întreținere a defunctului, cu cheltuieli de judecată.
În ședința publică din 6 mai 2008, instanța a pus în discuția părților cererea de repunere în termenul de exercitare a dreptului de opțiune succesorală și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pârât.
Prin sentința civilă nr. 4847 din 13 mai 2008, Judecătoria Sectorului 3 Bar espins cererea de repunere în termen formulată de reclamantul, ca neîntemeiată; a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al reclamantului - pârât; a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului - pârât; a respins cererea principală formulată de reclamantul - pârât, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins cererea reconvențională formulata de pârâtul - reclamant în contradictoriu cu reclamantul - pârât, ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în fapt, la data de 11 februarie 2006 decedat numitul, iar de pe urma acestuia a rămas ca moștenitor, potrivit certificatului de moștenitor legal nr. 15 din 28 mai 2007 eliberat de Biroul Notarului Public " ", pârâtul - reclamant, căruia în calitate de nepot de fiu i-a revenit întreaga masă succesorală. Conform certificatului de moștenitor menționat, sunt străini de succesiune prin neacceptare numiții și.
La data de 27 iunie 2007, reclamantul - pârât a formulat prezenta cerere prin care, pretinzând că are vocație succesorală legală la moștenirea rămasă de pe urma defunctului, a solicitat constatarea calității sale de unic moștenitor, precum și anularea certificatului de moștenitor eliberat pe numele pârâtului - reclamant și eliberarea unui nou certificat de moștenitor de către autoritatea competentă. De asemenea, reclamantul - pârât a solicitat repunerea în terenul prevăzut de lege pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorală, susținând că a fost împiedicat din motive de forță majoră să accepte în termenul legal de șese luni moștenirea rămasă de pe urma defunctului.
Instanța a constatat că cererea de repunere în termen nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 19 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, repunerea în termenul de prescripție este posibilă în orice situație neimputabilă succesibilului, care a dus la pierderea termenului de prescripție, verificarea temeiniciei acestor motive revenind exclusiv instanței de judecată, iar potrivit alin. 2, cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea terenului de prescripție.
Instanța a reținut că reclamantul - pârât a aflat cel mai târziu despre decesul tatălui său în luna aprilie 2007. În acest sens, martorul (de la care reclamantul - pârât a arătat, răspunzând la interogatoriu, că a aflat despre deces) a declarat că a mers la domiciliul defunctului în jur de 25 sau 26 aprilie și a aflat de la o vecină că a decedat, în aceeași seară sunându-l pe reclamantul - pârât și spunându-i de deces. Cu toate acestea, reclamantul - pârât a formulat prezenta acțiune prin care a solicitat și repunerea în termen abia la data de 27 iunie 2007. Instanța a considerat ca moment al începerii curgerii termenului de o lună acela la care martorul i-a adus la cunoștință reclamantului - pârât decesul tatălui său, ulterior acestuia reclamantul - pârât nejustificând o altă cauză neimputabilă pentru depășirea termenului de prescripție, simpla împrejurare că locuiește în străinătate neavând un asemenea caracter.
Față de cele reținute mai sus, instanța a constatat că reclamantul - pârât nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul de șase luni prevăzut de art. 700 alin. 1 Cod de procedură civilă, astfel că dreptul său de a accepta moștenirea, ca și titlul său de moștenitor, s-au stins ca efect al prescripției dreptului de opțiune succesorală, devenind străin de moștenire. În aceste condiții, întrucât petiția de ereditate presupune în mod necesar ca părțile în conflict să fi acceptat moștenirea în termen, întrucât reclamantul - pârât nu a făcut-o, fiind străin de succesiune, nu are calitate procesuală activă de a discuta pe fond această acțiune.
Reclamantul - pârât nu are calitate procesuală activă nici pentru a solicita anularea certificatului de moștenitor emis pe numele pârâtului - reclamant.
Astfel, potrivit art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 cei ce se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea verificatului de moștenitor pot cere anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că numai persoanele care emit pretenții asupra moștenirii în temeiul legii sau testamentului pot cere anularea unui certificat de moștenitor eliberat în legătură cu succesiunea la care se consideră îndreptățiți, solicitând în același timp și stabilirea drepturilor lor în legătură cu acea succesiune.
În speță, reclamantul - pârât nu are calitate procesuala activă pentru a solicita anularea unui certificat de moștenitor în legătură cu o succesiune față de care este străin și în legătură cu care nu are vocație succesorală.
În ceea ce privește cererea reconvențională, având în vedere caracterul său subsidiar, față de soluția pronunțată pe cererea principală, instanța a constatat că a rămas fără obiect și a respins-o în consecință.
Împotriva aceste hotărâri judecătorești la data de 05 iunie 2008 declarat apel reclamantul, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă la 16 iulie 2008.
Prin decizia civilă nr. 512 din 17 aprilie 2009, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a respins apelul formulat de apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 4847 din 13 mai 2008 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 B, în contradictoriu cu intimatul - pârât, ca nefondat și a obligat apelantul către intimat la 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prescripția dreptului de opțiune succesorală începe să curgă, pentru toți succesibilii legali sau testamentari, de la data deschiderii succesiunii, conform regulii instituite de art. 700 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Dacă succesibilul nu și-a exercitat dreptul de opțiune în termenul de șase luni calculat potrivit textului legal menționat, se stinge dreptul de a accepta moștenirea și, odată cu acest drept, se stinge cu efect retroactiv și titlul său de moștenitor, acesta devenind străin de moștenire.
Prevederile art. 700 alin.2 Cod civil, invocate de apelantul - reclamant au fost abrogate tacit și înlocuite de prevederile art. 13 și 19 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Altfel spus, dreptul comun în materia prescripției extinctive îl constituie Decretul nr. 167/1958, acesta reglementând cauzele de suspendare a prescripției, între care se află și forța majoră, iar repunerea în termen este prevăzută numai pentru alte motive temeinic justificate, apreciate ca atare de către instanța judecătorească.
Prin decizia de îndrumare nr. 7 din 28 martie 1963 Plenul Tribunalului Suprem a statuat în acest sens, stabilind că "alineatul final din art. 700 Cod civil, este înlocuit prin prevederile art. 13 și 19 din Decretul nr. 157/1958", iar "aplicarea dispozițiilor art. 19 din Decretul nr. 167/1958 și a termenului de prescripție prevăzut în art. 700 alin. 1 cod civil nu se poate face decât dacă instanța a constatat că moștenitorul a justificat temeinic cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit".
Având în vedere aceste prevederi legale incidente în cauză și situația de fapt dedusă judecății prin acțiunea cu care a fost învestită de reclamant, prima instanță a reținut în mod întemeiat că o cerere de repunere în termenul de prescripție nu se justifică în speță, în lipsa dovedirii de către cel interesat a condițiilor impuse de lege.
Instanța de fond a considerat corect ca moment al începerii curgerii termenului de o lună acela la care martorul i-a adus la cunoștința reclamantului - pârât decesul tatălui său, aspect ce nu este contrazis, de altfel, de apelantul - reclamant prin criticile aduse hotărârii. Apelantul - reclamant - pârât nu indică însă o altă cauză neimputabilă pentru depășirea termenului de prescripție, simpla împrejurare ca locuiește în străinătate neavând un asemenea caracter.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 09 iunie 2009, declarat recurs reclamantul, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 01 octombrie 2009, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, art. 306 alin. 2 Cod de procedură civilă și următoarele Cod de procedură civilă.
În motivele de recurs, depuse la 28 octombrie 2009, arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă. De asemenea, a considerat că este incident art. 306 alin. 2 Cod de procedură civilă.
În susținerea motivelor de recurs a învederat că instanța de apel și cea de la fond nu au apreciat corespunzător cu privire la repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, astfel că ambele instanțe au considerat că este de admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală. Admițându-se această excepție de ordine publică fără a se avea în vedere întregul material probator de la dosar, s-a ajuns la a se pronunța hotărâri nelegale.
Recurentul a arătat că la dosarul de fond există un certificat eliberat acestuia de Camera Notarilor Publici sub nr. 4617 din 25 iunie 2007, prin care s-a atestat faptul că defunctul a decedat la data de 11 februarie 2006 și că s-a eliberat certificatul pentru dezbaterea succesiunii la Biroul Notarului Public " ". Este de menționat faptul că acesta este un act cert cu privire la faptul că numitul a decedat.
De la acest moment începe să curgă termenul de o lună în care ar fi putut solicita repunerea în termenul de opțiune succesorală. La data de 27 iunie 2007 promovat acțiunea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3
Recurentul consideră că momentul de la care ar începe să curgă termenul de o lună este acela de la care a aflat de deces pe cale oficială, astfel că instanța în virtutea rolului activ ar fi trebuit să aibă în vedere și acest înscris la momentul discutării excepției prescripției dreptului său de opțiune succesorala.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Repunerea în termenul de prescripție este consacrată, cu caracter general, de art. 19 din Decretul nr. 167/1958, care, în primul alineat, prevede că "instanța judecătorească sau organul arbitral poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii -". Repunerea în termenul de prescripție este așadar beneficiul recunoscut de lege titularilor drepturilor subiective, în condițiile anume prevăzute, în temeiul căruia aceștia își pot valorifica drepturile chiar dacă termenul de prescripție extinctivă s-a împlinit.
Potrivit celui de-al doilea alineat al aceluiași articol, "cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de o lună". Articolul 19 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 stabilește așadar atât durata termenului de repunere în termenul de prescripție (o lună), care este la rândul său, potrivit opiniei majoritare exprimate în doctrina de specialitate, tot un termen de prescripție, cât și începutul acestui termen (data încetării cauzei care justifică repunerea în termen).
Termenul de o lună prevăzut de acest text de lege privește atât cererea de repunere în termenul de prescripție, cât și introducerea cererii de chemare în judecată privind pretenția pe fond, deoarece, dacă legiuitorul ar fi avut în vedere numai în cererea de repunere în termen, atunci ar fi trebuit să stabilească un al doilea termen în care să se formuleze cererea de chemare în judecată privind fondul litigiului, după încuviințarea repunerii în termen, ceea ce nu a făcut.
În condițiile în care reclamantul a invocat drept cauză justificată pentru neexercitarea dreptului de opțiune succesorală necunoașterea decesului tatălui său, data încetării acestei situații este cea la care a luat cunoștință, pe orice cale, de evenimentul respectiv.
Nu există niciun argument de ordin legal sau rațional pentru care să nu să poată fi luată în considerare, ca moment de la care începe să curgă termenul în care trebuia formulată cererea de repunere în termen, decât data la reclamantul a aflat pe cale oficială despre deschiderea succesiunii tatălui său.
Prin urmare, în mod legal au apreciat instanțele de fond că aducerea la cunoștința reclamantului a acestei împrejurări de către martora are semnificația încetării cauzei invocate de reclamant pentru care a depășit termenul de acceptare a succesiunii.
Față de aceste considerente, reținând legalitatea hotărârii atacate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
De asemenea, în temeiul art. 316, 294 și 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurentul, care se află în culpă procesuală, la 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 512 din 17 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă, ca nefondat.
Obligă recurentul la 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
. /
2 ex./21.12.2009
-3.-;-
Jud.3.-
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
