Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 556/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 556/ Dosar nr-
Ședința publică din 04 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
Judecător - -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, -, -a și,împotriva sentinței civile nr. 77/F din data de 25.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27.04.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 4.05.2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță sub nr- reclamanții, - și -a, și, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ - Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport de evoluția prețurilor de consum, actualizarea sumelor cu indicele de inflație, obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea de muncă, obligarea la plata pe viitor a salariilor la valoarea sectorială de referință stabilită prin OG 10/2007, obligarea pârâtului 3, să includă în buget sumele necesare plății drepturilor solicitate.
Prin sentința civilă nr. 77/F/2008, Curtea de Apel Brașova admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 6.08.2005.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, -, - --a, - și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DNA și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul ales la atul în DGFP B și pentru perioada anterioară datei de 6.08.2005, ca prescrise.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de Direcția Națională Anticorupție, privind pe chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că începând cu intrarea în vigoare a Legii nr.347/2003, care a modificat art.2 din OUG nr.177/2002, nu există temei legal ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin OUG NR.177/2002, OG nr.23/2005 și OUG nr.27/2006.
Astfel, într-adevăr art.73, actual art.74 alin.2 teza I, din Legea nr.303/2004, prevede că "Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege.", însă, în teza a II-a se precizează că: "Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.". La momentul intrării în vigoare a Legii nr.303/2004, drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și celorlalte categorii de personal prevăzute de acest act normativ erau stabilite prin OUG nr.177/2002 aprobată prin Legea nr.347/2003 și de Legea nr.50/1996. Prin urmare, dispozițiile art.73, actual art.74 din Legea nr.303/2004 au avut în vedere drepturile salariale reglementate de dispozițiile legale în vigoare la acel moment, drepturi salariale care, potrivit legii "nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Ori, prin legea specială prin care au fost stabilite ulterior drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, respectiv OUG nr.27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, și prin OG nr.8/2007 aprobată prin Legea nr.247/2007, nu au fost diminuate drepturile în discuție, acestea fiind majorate față de cuantumul prevăzut în reglementarea anterioară.
Reclamanții solicită să li se aplice atât prevederile legislației speciale de salarizare, cât și prevederi ale unor dispoziții legale care statuează materia salarizării funcționarilor publici respectiv a demnitarilor publici, ori acest lucru este inadmisibil având în vedere că fiecare categorie de personal are lege specială de salarizare.
Pretențiile deduse judecății au fost concepute ca veritabile despăgubiri pe care pârâții ar trebui să le acorde reclamanților pentru discriminarea creată acestei categorii de personal, prin neaplicarea unei valori sectoriale de referință identică cu cea a personalului cu funcție de demnitate publică, discriminare ce izvorăște din încălcarea principiului egalității puterilor în stat.
Instanța trebuie să respecte la pronunțarea prezentei sentințe deciziile Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea art.27 din OG 137/2000 deoarece potrivit art.31 alin.3 din Legea 47/1992 "dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul nu pune de acorda prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției". Pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale suntsuspendate de drept.
Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000 prin decizia 821/3.07.2008, 818/3.07.2008, 820/2.07.2008 aceste decizii fiind publicate în MO din 16.07.2008 și fiind obligatorii pentru instanța de fond.
Fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată presupune chiar interpretarea dispozițiilor art.2 și art.27 din OG 137/2000 în sensul pe care Curtea Constituțională l-a considerat neconstituțional.
Admițând o astfel de cerere instanța ar fi apreciat că "omisiunea legiuitorului de a acorda și reclamanților beneficiul acestor drepturi constituie o discriminare contrară legii și normelor comunitare". Ori, prin deciziile mai sus arătate un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței pe care-și fundamentează pretențiile - înțeles prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative (cazul în speță) a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Prin urmare, instanța va respinge pretențiile reclamanților ca efect al admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada descrisă în dispozitivul prezentei și pe fond, ca neîntemeiate restul pretențiilor.
În ceea ce privește, excepția de inadmisibilitate nu poate fi primită, având în vedere că nu s-a invocat nici un motiv de inadmisibilitate.
Pentru toate considerentele de mai sus, prima instanță a apreciat că nu este fondată nici cererea de chemare în garanție, sens în care a dispus respingerea acesteia.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții, -, -a și.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, la momentul emiterii OG nr. 177/2002 era în vigoare Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească astfel cum era modificată prin Legea nr.142/1997 (art. 81) precum și Legea nr. 50/1996.
OUG nr. 177/2002 prin care a fost abrogat art. 11din Legea nr. 50/1996 contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992 modificată.
abrogării poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate, ridicată în fața instanței și întrucât Curtea Constituțională este competentă numai pentru dispozițiile și ordonanțele în vigoare, potrivit art. 147 (1) cu referire la art. 126 (1) din Constituție, soluționarea excepției revine instanței judecătorești.
Prin urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. 50 din OUG nr. 177/2002 impune ca instanțele judecătorești să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 11din Legea nr.50/1996 republicată.
Deciziile pronunțate de Curtea Constituțională prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 1, 2 și art. 27 (1) din OUG nr. 137/2000, reținute de instanța de fond nu au aplicabilitate în speță, întrucât art. 11din Legea nr. 50/1996, pentru motivele invocate, își produce efectele în continuare.
Intimații au depus întâmpinări solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul nu este fondat.
Reclamanții au solicitat calcularea și plata drepturilor salariale retroactiv, la nivelul de referință sectorială și cu coeficienții de multiplicare specifici funcțiilor de demnitate publică.
Este adevărată afirmația acestora potrivit căreia Constituția României consacră echilibrul puterilor în stat, iar Codul muncii interzice reducerea salariilor conform teoriei drepturilor câștigate, însă prin actul normativ criticat nu s-a ajuns la o diminuare salarială a categoriei magistraților, iar echilibrul puterilor în stat nu se poate considera că ar fi diminuat în măsura în care salariile în cadrul celor trei puteri nu ar fi perfect egale.
Stabilirea salariilor judecătorilor și procurorilor se face prin lege specială, așa cum dispune teza a II-a din art. 74 al Legii nr. 303/2004.
În consecință, ceea ce solicită reclamanții, prin invocarea discriminării, este ca instanța să verifice constituționalitatea ordonanței de urgență, raportată la prevederile art. 3 din Constituție, și, ca urmare, să refuze sau să anuleze aplicarea acestui act normativ, cu consecința creări unei norme juridice noi, prin interpretare judecătorească, ceea ce este nelegal.
În primul rând verificarea constituționalității unor texte de lege este atributul suveran al Curții Constituționale, instanța de judecată, nici măcar pe cale de excepție neputând raționa în acest domeniu. În al doilea rând așa, cum corect a reținut prima instanță, în speță potrivit art.31 din Legea.nr.47/1992 sunt aplicabile dispozițiile deciziilor 818, 820 și 820 din 2008 care declară neconstituționale dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000.
De altfel și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în a aprecia că a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminatorie numai dacă intervine în cazuri similare.
Prin urmare, ar exista discriminare dacă pentru o parte din procurori ar fi stabilită o valoare de referință sectorială, iar pentru o alta o valoare de referință sectorială diferită, ceea ce nu este cazul în speță..
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, -a și împotriva sentinței civile nr.77/F/2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.05.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./03.06.2009
Tehnoredact./04.06.2009/ 2 ex.
Jud. fond ,
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Daniel Marius Cosma
