Pretentii civile. Speta. Decizia 791/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 791/
Ședința publică din 2 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL BRAȘOV, CURTEA DE APEL BRAȘOV și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect: "drepturi bănești", împotriva sentinței civile nr. 5/F din 23.07.2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 26 mai 2009, când instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare, încheierea respectivă făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 02.06.2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 5/F/23.07.2008 a Curții de APEL BRAȘOVa fost respinsăexcepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Curtea de APEL BRAȘOV, a pârâtului TRIBUNALUL BRAȘOV și a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B invocată de aceste părți. A fost admisă excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru pretențiile reclamanților aferente perioadei anterioare datei de 24.04.2005 și în consecință a repins pretențiile reclamanților -, -, -, ca prescrise. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții susmenționați, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B având ca obiect plata sporului de confidențialitate de 15%, acordarea reactualizărilor, înscriere drepturi în Cartea de Muncă, alocare fonduri, plata de dobânzi legale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Curtea de Apel a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru considerentul că nu a avut calitatea de ordonator de credite pe toată perioada pentru care reclamanții au ridicat pretenții, iar TRIBUNALUL BRAȘOVa invocat această excepție referindu-se la pretențiile unor reclamanți care nu aveau calitatea de personal auxiliar al acestei instanțe.
Excepțiile sunt nefondate. Calitatea procesuală trebuie raportată la obiectul cererii de chemare în judecată în integral sau, fără a-i limita întinderea în funcție de un anumit interval de timp pentru care se invocă un drept patrimonial personal.
În speță Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Justiției au fost chemați în judecată ca și titulari ai obligației de plata despăgubirilor izvorâte din discriminarea invocată, în calitate e angajatori, ordonatori de credite, deci justifică existența excepției calității procesual pasive.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Bai nvocat lipsa calității procesual pasive prin întâmpinarea formulată susținând că nu au raporturi de muncă cu reclamanții și nu poate fi obligat la plata drepturilor pretinse.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța, a reținut ca potrivit dispozițiilor din art. 118 din Legea nr. 304/2004 - privind organizarea judiciara, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțata de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit Legii nr.500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume, pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general, anual de execuție;
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat și elaborarea proiectelor de rectificare a acestui buget, astfel ca se justifica chemarea sa în judecata pentru asigurarea mijloacelor financiare achitării drepturilor solicitate de reclamanți.
Excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de pârâți pentru pretențiile anterioare datei de 24.04.2005 este întemeiată.
Cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani, reclamanții nu puteau pretinde decât pretențiile pe un interval de timp de maxim 3 ani anterior cererii de chemare în judecată având în vedere că acestea au natura unor pretenții periodice succesive.
În consecință pretențiile anterioare datei de 24.04.2005 sunt prescrise și drept consecință au fost respinse.
În ceea ce privește pretențiile constând în despăgubiri reprezentând echivalentul sporului de 15% de confidențialitate, instanța a constatat că nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanții nu au beneficiat și nu beneficiază nici în prezent de drepturile salariale solicitate, neexistând un act normativ care să prevadă acordarea sporului de confidențialitate categoriei personal auxiliar - grefieri din cadrul instanțelor.
Este adevărat că acest spor a fost recunoscut prin lege unor categorii de funcționari publici, dar aceste dispoziții legale nu pot fi extinse și la categoria magistraților câtă vreme acest lucru nu este prevăzut expres în actul normativ respectiv (Legea 444/2006).
Nu poate fi reținută nici discriminarea față de funcționarii publici și față de personalul CDCD care beneficiază de acest spor deoarece aceste categorii de subiecte nu se află în situații comparabile, respectiv prestează activități diferite și beneficiază de legi de salarizare diferite.
De asemenea, nu sunt incidente nici prevederile art.2 alin.2 din OG nr. 137/2000 întrucât, nu este îndeplinită condiția situației comparabile, iar fără această premisă obligatorie nu se poate pune problema nici a criteriului de discriminare.
Nici faptul că reclamanții ar deține autorizație sau certificat de acces la informații clasificate nu poate substitui lipsa temeiului legal sau convențional al acordării sporului solicitat categoriei magistraților.
În altă ordine de idei pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia dispozițiile legale invocate sunt discriminatorii întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Convenția României cât și de art. 23 din Declarația Universală a Dreptului Omului.
Cu privire la acest aspect Curtea a reținut că instanțele ordinare pot fi sesizate doar în legătură cu constatarea faptului că o lege este aplicată în mod discriminatoriu subiecților de drept cărora li se adresează, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie și nici extinderea aplicării ei altor subiecți de drept.
În situația în care un act normativ conține dispoziții discriminatorii cu privire la anumiți subiecți de drept, soluția legală este aceea de a invoca și a se constata neconstituționalitatea respectivei norme pe considerentul că încalcă principiul egalității instituit prin legea supremă. Doar Curtea Constituțională are competența legală de a aprecia că un text legal creează o discriminare și încalcă acest principiu, ca atare poate stabili modalitatea în care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina încălcarea principiului egalității. În acest sens părțile sau instanțele ordinare din oficiu pot invoca excepția de neconstituționalitate în cadrul procesului pendinte.
În contextul în care norma legală invocată nu a fost declarată neconstituțională în perioada în care aceasta este în vigoare, instanțele ordinare au obligația de a respecta conținutul respectivei norme, în caz contrar actul de justiție căzând în derizoriu.
În plus, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut prin Hotărârea nr.437/5.11.2007 în cadrul unei spețe similare că nu există aspecte care să intre sub incidența art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Față de aceste considerente, atât pretențiile principale cât și pretențiile accesorii ale reclamanților au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții, și, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că este de netăgăduit apartenența (în calitate de personal auxiliar de specialitate) a personalul din unitățile de justiție, ca unități bugetare, fiind impusă imperativ, prin lege, obligația profesională expresă, specială și specifică de confidențialitate (Legea nr.567/2004, art. 78 alin. 1 și art. 9 din Codul d eontologic).
Prin însăși natura sa, activitatea desfășurată implică administrarea și contactul cu informații confidențiale, secrete de serviciu sau chiar informații clasificate, ca de exemplu date privind: arestări, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal, protecția minorilor, secretul bancar, drepturile de proprietate intelectuală, etc.
cu restul personalului din unitățile bugetare căruia i se recunoaște acest drept, recurenților, deși execută obligația de confidențialitate, nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate. Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de confidențialitate, produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio - profesională.
Potrivit art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nicio persoană nefiind mai presus de lege. Conform prevederilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în mod special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale a dreptului la muncă, la liberă alegere a ocupației, la condiții de muncă, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul este întemeiat și în consecință va fi admis, și sentința primei instanțe va fi modificată în tot, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008, Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul în interesul legii, privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 99 alin 1 lit.d din legea 303/2004, cu modificările ulterioare, raportat la art. 16 alin 1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art.78 alin 1 din legea nr.567/2004, raportat la dispozițiile art. 9 din Codul d eontologic, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază lunar.
Așadar, problema dedusă judecății, în prezenta cauză a fost tranșată de ÎCCJ prin decizia susmenționată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 329 alin. 3 teza finală din Codul d e procedură civilă, potrivit cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, urmează ca recursul să fie admis, și sentința primei instanțe modificată în tot, în sensul că pretențiile reclamanților sunt fondate, și în consecință vor fi admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții -, -, -, și împotriva sentinței civile nr. 5/F/23.07.2008 a Curții de APEL BRAȘOV, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Obligă pârâții 1,2 și 3 să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % începând cu data de 24.04.2005 până la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri și pentru viitor.
Obligă aceeași pârâți să plătească sumele actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală începând de la data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii.
Obligă pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru efectuarea plăților prevăzute de prezenta decizie.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/03.06.2009
Dact. /04.06.2009
Jud. fond: -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
