Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 584/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.584/
Ședința publică din 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la sediul.Av. din Focșani, str.-.-. nr.15, Bl.15,.9, jud.V împotriva sentinței civile nr.119/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata, cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc n ședința publică din data de 18.05.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 20.05.2009.
CURTEA
Asupra recursului privind litigiul de muncă de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vrancea reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC,"SA B solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă prev.de art.176 al.1 și 2 din CCM la nivelul ramurii în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru anii 2006 precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii lui reclamantul a arătat că este salariat SC,"SA B, potrivit înscrierilor din carnetul de muncă depus la dosar. Mai arată reclamantul că prin contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006 și 2007 s-a prevăzut în mod expres că în luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu minim pe ramură. Cum pârâta nu a achitat aceste drepturi, prevăzute de dispozițiile art.176 al.1 și 2 din CCM, a solicitat admiterea acțiunii și obligarea la plata acestor drepturi, actualizate la data plății cu indicele de inflație și la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a solicitat și ca pârâta să fie obligată să le achite și drepturile bănești neacordate conform art.187 al.1, 2 și 3 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pe anii 2006 reprezentând un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare și reactualizarea acestor drepturi la data plății cu indicele de inflație.
Pârâta SC SA a depus la dosar întâmpinare, invocând în principal pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune, prematuritatea acțiunii și lipsa calității procesuale active a reclamantului. Motivează pârâta că drepturile prevăzute de dispozițiile art.176 și art.187 din contractul colectiv de muncă nu pot fi considerate drepturi salariale ci reprezintă o măsură de protecție socială astfel că devine aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de dispozițiile art.283 lit.e din codul muncii, considerent față de care acțiunea formulată apare ca fiind prescrisă. Referitor la calitatea procesuală activă susține pârâta că potrivit art.176 al.3 din CCM pe ramură condițiile și criteriile de acordare a drepturilor solicitate de reclamant se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare în baza unor negocieri ce vor avea loc cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare dintre adaosuri. Cum aceste negocieri nu au mai existat începând cu anul 1999, lipsa acestora atrage inexistența dreptului pretins de reclamant, care, în acest context nu este creditor în raportul juridic de drept substanțial și deci nu are calitate procesuală activă.
În ce privește prematuritatea cererii de chemare în judecată susține pârâta că pentru a putea fi valorificat pe cale de acțiune dreptul invocat trebuie să îndeplinească anumite condiții și anume: să fie recunoscut și ocrotit de lege, să fie exercitat potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut, să fie exercitat cu bună credință și să fie actual. Cum dreptul reclamantului nu este actual, întrucât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat în urma cărora să se stabilească atât cuantumul acestui ajutor cât și condițiile de acordare, acțiunea apare ca prematură, solicitând respingerea acesteia ca atare.
Pe fondul cauzei, pârâta consideră că acțiunea este neîntemeiată, întrucât venitul anual prevăzut pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu se datorează fiind introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au agreat majorarea salariilor brute prin introducerea în salariul de bază a sumei reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă începând cu 01 martie 1999, și, ca o confirmare a acestei situații sindicatul a și renunțat, din 1999, la negocieri pe tema acordării distincte a acestor adaosuri. Aceeași susținere o face pârâta și cu privire la cota de gaze naturale despre care arată că a fost deja acordată prin compensarea salariilor cu contravaloarea acestei cote la nivelul anului 1997.
A solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentința Civilă nr. 119/13.02.2008 Tribunalul Vranceaa respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune, prematurității și lipsei calității procesuale active ca neîntemeiate și a respins ca neîntemeiată acțiunea.
În motivare instanța a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiunenu poate fi primită.
Potrivit art.283 pct.1 lit.b se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune cererile având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Acest text însă nu este incident în cauză întrucât drepturile ce fac obiectul prezentei cauze sunt drepturi cu caracter patrimonial ce intră în sfera de aplicare a art.283 pct.1 lit.c codul muncii, potrivit căruia termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Că este așa rezultă din însăși formulările din cuprinsul art.176 și art.187 care se referă la,suplimentarea drepturilor salariale" pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și la,ajutor material" pentru cota de gaze naturale.
Șiexcepția prematurității acțiuniieste nefondată.
Potrivit art.109 cod procedură civilă oricine poate să facă o cerere înaintea instanței competente. În anumite cazuri sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de lege.
În speță, lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor datorate și a condițiilor de acordare ale acestora nu poate fi asimilată unei proceduri prealabile în sensul textului de lege suscitat, dreptul reclamanților fiind născut prin însăși prevederea acestora în cuprinsul contractului colectiv de muncă.
În fine, șiexcepția lipsei calității procesuale activeeste nefondată.
Calitatea procesuală activă presupune, într-adevăr așa cum susține și pârâta, existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat. Împrejurarea că pârâta consideră că dreptul pretins de reclamant nu este cert întrucât nu au fost stabilite condițiile și criteriile de acordare ale drepturilor ce fac obiectul prezentei cauze, nu este de natură a nega calitatea procesuală activă a reclamantului. Acesta și-a justificat calitatea procesuală activă prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția, susținerile pârâtei vizavi de această excepție vizând fondul pretenției deduse judecății.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că excepțiile prescripției prematurității și lipsei calității procesuale active sunt neîntemeiate.
Pe fondul cauzei se rețin următoarele:
Reclamantul a fost salariat al pârâtei până la 06.02.2006, împrejurare ce rezultă din copia carnetului de muncă depusă la dosar.
Potrivit art.168 din contractul colectiv de muncă încheiat intre RA si reprezentanții salariaților prin, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua meseriei, C,precum și în luna octombrie(pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă)salariații vor beneficia de osuplimentare a drepturilor salarialesub forma unui adaos în sumă fixă. în cuantum de un salariu minim pe ramură".
În aliniatului 3 al art.168 se prevede că începând cu 01.06.1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un nou mod de calcul ce va face obiectul unui act adiționa la contract.
Așa se face că în anii următori respectiv 1998, 2000, 2002, 2003, 2004, 2005 din forma inițială art.168 al.1 lipsește sintagma,și pe luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă)".
În anul 2005 din contractul colectiv de muncă la art.168 apare mențiunea că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la al.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Rezultă așadar că salariații au acceptat din anul 1997 și până în anul 2003 ca aceste sume să fie incluse în salariul de bază conform înțelegerii cu pârâta.
Aceeași mențiune cu privire la includerea suplimentărilor salariale de la aliniatul 1 al art.167 în salariul de bază al fiecărui salariat este cuprinsă și în contractul de muncă pe anul 2006 ca și în cel din anul 2007.
Potrivit aliniatului 5 al art.168 din contractul colectiv de muncă pe anul 1997 salariații vor primi anual un adaos egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, text prezent și în contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură pe anii 1999- 2007.
Potrivit art.176 al.1 din contractul colectiv de muncă pe anul 1997 salariații vor primi anual un adaos egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, respectiv 4.000 mc ce se acordă fiecărui salariat, ajutor material care începând cu 01.06.1997 va fi inclus în salariul de bază.
Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la acest contract.
În contractul colectiv pe anul 2008 art.176 al.1 apare mențiunea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin contractul de colectiv de muncă pe anul 1997.
Același text prevede că începând cu anul 1997 art.176 a rămas fără obiect, având în vedere că acest ajutor nu se mai acordă salariaților fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Rezultă din cele de mai sus că ambele categorii de drepturi solicitate de reclamant, respectiv aprovizionarea de toamnă iarnă și ajutorul material constând în cota de gaze naturale au fost incluse ca urmare a negocierii reprezentanților salariaților cu patronatul în salariile de bază, situație în care acordarea acestora este lipsită de temei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei și admiterea acțiunii.
În motivare a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este criticabilă sub aceste aspecte:
Stabilirea unei situații de fapt eronate.
Prin contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006 și 2007 s-a prevăzut în mod expres că în luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu minim pe ramură.
De asemenea potrivit art.187 al.1, 2 și 3 din același CCM pe anii 2005,2006 și 2007 se prevede că salariații vor primi un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale.
Aceste suplimentări nu au fost achitate și nu s-a făcut dovada introducerii lor în salariul de bază, existând 3 argumente în acest sens:
1. Actele adiționale la contractul colectiv de muncă din anul 1997, prin care trebuia arătat modul de calcul privind includerea drepturilor în salariul de bază nu au fost încheiate, ceea ce trebuia să ducă la concluzia că aceste drepturi salariale nu s-au inclus în salariul de bază.
2. Sucursala V, ca dezmembrământ al B, a fost înregistrată la ORC în data de 12.04.1998, iar la data de 01.06.1997 nu aparținea fostei Regii Autonome a "", ci era o societate comercială pe acțiuni.
Ca urmare modificările din iunie 1997 nu puteau opera decât față de sucursalele care au aparținut de Regia Autonomă a "".
3. Odată cu includerea societăților de livrarea carburanților ( V și altele) în B, salariile angajaților nu au fost modificate, acestea fiind preluate la nivelul celor avute la fostele societăți pe acțiuni, în consecință nu s-a făcut dovada că salariații au beneficiat de drepturile prevăzute de CCM din 1997.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în instanța și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
In mod corect a interpretat instanța de fond că reclamantului nu i se cuvin separat drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006 respectiv o suplimentare a drepturilor salariale în luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură și un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale, întrucât acestea au fost incluse în salariul de bază prin negocierile încheiate la nivel de unitate.
Astfel, potrivit art. 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a stabilit că în luna octombrie, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă.
Acest drept este condiționat însă prin alin. 6 al aceluiași articol, în care se prevede că acest adaos se acordăîn condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
De asemenea potrivit art.187 al.1, 2 și 3 din același CCM pe anii 2005,2006 și 2007 se prevede că salariații vor primi un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale,în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
În speță aceste condiții nu sunt îndeplinite, întrucât prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 1997 s-a hotărât că începând cu acel an, aceste drepturi vor fi incluse în salariul de bază, iar ulterior nu au mai fost negociate separat, părțile negociind doar salariul de bază ca întreg.
Faptul că nu s-au mai încheiat acte adiționale la contractul colectiv de muncă, prin care să se prevadă modul de calcul, ci salariile au crescut în baza unor adrese emise de Regia Autonomă a "" este irelevant și nu poate duce la concluzia că aceste drepturi salariale nu s-au inclus în salariul de bază, așa cum susține recurentul.
Referitor la situația Sucursalei V, ca dezmembrământ al B, care a fost înregistrată la ORC în data de 12.04.1998, iar la data de 01.06.1997 era o societate comercială pe acțiuni, curtea reține că la momentul la care aceasta a fost inclusă în B, salariații au fost retribuiți potrivit grilelor de salarizare negociate la nivelul unității, care includeau drepturile menționate, nefiind necesară încheierea unui act special pentru situația lor.
În consecință, nu se poate reține că reclamantul nu și-a primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor CCM, prin includerea lor în salariul de bază.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la sediul.Av. din Focșani, str. -.-. nr.15, Bl.15,.9, jud.V împotriva sentinței civile nr.119/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/12.06.2009
Tehnored./2 ex./15 Iunie 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Mihaela Neagu, Alina Savin
