Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5846/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(4156/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5846/
Ședința publică de la 21.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenta-pârâtă SC SA împotriva sentinței civile nr.66/21.01.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- și de recurentul împotriva încheierii pronunțate la data de 29.04.2009 de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, A, OG, G, -.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 66/21.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții:, C, și în contradictoriu cu pârâta
A obligat pârâta să plătească reclamanților suplimentările salariale cuvenite și neachitate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, respectiv, C 2005 și 2006 și Paște 2005, 2006 și 2007,corespunzător perioadei de timp lucrate, actualizate în luna noiembrie 2008, după cum urmează: - 4418 lei, - 4418 lei, - 4418 lei, - 4418 lei, C - 4418 lei, - 4418 lei, - 4418 lei, - 4418 lei, - 4418 lei, - 4418 lei, - 4418 lei și - 4418 lei.
A respins cererea de plată a primei de C 2004 ca fiind prescris dreptul la acțiune.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata primei de Paște 2004 în privința reclamanților:, și.
A admis în parte acțiunea reclamanților, și în contradictoriu cu pârâta
A obligat pârâta să plătească reclamanților suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, respectiv, C 2005 și 2006 și Paște 2005, 2006 și 2007 corespunzător perioadei de timp lucrate, actualizate în luna noiembrie 2008, după cum urmează: - 2488 lei; - 4418 lei, - 4418 lei și - 2292 lei.
A respins cererea reclamanților privind plata primei de C 2004 ca fiind prescris dreptul la acțiune.
A admis acțiunea reclamantului înm contradictoriu cu pârâta B, obligând pârâta la plata către acesta a sumei de 4418 lei reprezentând primă de Paște 2005, 2006 și 2007 și de C 2005 și 2006, actualizată în luna noiembrie 2008.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata primei de Paște 2004 în privința reclamantului .
A admis în parte acțiunea reclamantului verziu în contradictoriu cu pârâta B și obligă pârâta să-i plătească suma de 4185 lei reprezentând primă de Paște 2005, 2006 și 2007 șii de C 2004, 2005 și 2006, actualizată în luna noiembrie 2008.
A respins cererea de plată a primei de Paște 2004 ca fiind prescris dreptul la acțiune.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta
A obligat pârâta să plătească reclamanților suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, respectiv, Paște 2005, 2006, și 2007 și C 2004, 2005 și 2006, corespunzător perioadei de timp lucrate, actualizate în luna noiembrie 2008, după cum urmează: - 5172 lei, - 2285 lei, - 5172 lei.
A disjuns judecarea cauzei în privința reclamantei cu domiciliul în comuna, județul T și a fixat termen la 4.02.2009 pentru când se va cita aceasta și pârâta
În considerente a reținut că reclamantii sunt salariati ai paratei asa cum rezulta din carnetele de munca si in afara de salariul de baza pentru munca prestata beneficiaza si de celelalte drepturi acordate in baza contractului coleciv de munca, incheiat la nivel de societate.
Instanța de fond a reținut că rt.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003 - 2006 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzându-se că salariații SC, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate. Desi in contract se prevede aceasta obligatie, reclamantii nu au beneficiat de aceste drepturi salariale cuvenite, motiv pentru care a admis actiunea si a obligat parata la plata suplimentarilor salariale calculate in baza raportului de expertiza.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta-pârâtă SC SA (SC SA), înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului său a arătat că în martie 2003, sumele reprezentând primele pentru Paște și C au fost incluse în salariile de baza ale tuturor angajaților SC SA.
Ceea ce nu înțelege instanțele de fond este faptul că, prin operațiunea de includere a primelor în salarii a operat o abrogare implicită a dispozițiilor art. 168 alin.1 din CCM, reclamanții ne mai având astfel dreptul la primirea primelor, atât timp cât acestea au fost incluse în salariile de baza. Existența sumelor/primelor în salariile angajaților și după includerea din 2003, mai exact în perioada 2004-2008, este atestată și de rapoartele de expertiza contabilă efectuate în dosarele SC SA.
Niciodată SC SA nu a susținut teza, greșit reținută de către instanța de fond, conform căreia "atât în anul 2003, cât și în anii ulteriori, drepturile salariale suplimentare cuvenite angajaților cu titlu de suplimentari salariale de Paște și C au fost incluse în salariul de baza."
Apărarea SC SA, susținută în fața tuturor instanțelor ce judecă astfel de cauze este după cum urmează:
- salariale reprezentând primele pentru Paște și C au fost introduse în salariile de baza ale angajaților în martie 2003;
- aceste sume ce au rămas încorporate în salarii;
- pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007, 2008 nu au mai fost acordate prime, având în vedere că salariile angajaților (majorate în martie 2003) nu au fost diminuate, menținându-se în continuare sumele reprezentând primele pentru Paște și C ce au fost introduse în martie 2003.
Deși au fost dovedite pe deplin (prin înscrisuri și expertiză) apărării SC SA, doar prin puterea judecătoreasca, încălcându-se convenția părților și dispozițiile legale, instanța de fond a condamnat SC SA la plata suplimentarilor salariale solicitate de către intimați.
Recurenta solicită admiterea recursului, reținerea cauzei spre judecare a fondului și respingerea ca neîntemeiata a cererii introductive.
Prin încheierea din data de 29.04.2009, Tribunalul Teleormana dispus suspendarea cauzei în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, având în vedere că pentru pârâta SC SA (fostă ) s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență prin sentința comercială nr.1786/25.03.2009 în dosarul nr- al Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 24.06.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs se susține nelegalitatea încheierii și se solicită modificarea în tot a acestei încheieri cu consecința trimiterii cauzei spre continuarea judecății în contradictoriu cu lichidatorul judiciar.
Se arată că Tribunalul Teleormana făcut o greșită aplicare a prevederilor art.36 din Legea nr.85/2006, deoarece drepturile sale salariale nu au fost încă recunoscute printr-un titlu executoriu, iar legea permite suspendarea numai a acelor acțiuni promovate pentru realizarea creanțelor. Cu alte cuvinte, suspendarea vizează situațiile în care persoane fizice sau juridice dețin titluri asupra unor creanțe însă punerea acestora în executare în procedura de drept comun nu mai este posibilă, fiind necesară înscrierea la masa credală.
Examinând motivele de recurs față de hotărârile recurate și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
In ceea ce priveste recursul declarat impotriva sentinței civile nr.66/21.01.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal:
Prin acțiunea introdusă de intimatii-reclamanti s-a solicitat obligarea (în prezent SC SA) la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de din anii 2004-2007, pe temeiul art.168 alin.1 din contractul colectiv de munc la nivelul societ ății.
Potrivit acestui articol, cu ocazia sarbatorilor de Pasti si C salariatii SNP SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA.
Art.168 din Contractul Colectiv de Muncă in forma aplicabila i anul 2003 avea urmatoarea formulare: "cu ocazia sarbatorilor de Pasti si C salriatii SC SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SC SA. Cu minimum 15 zile inainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentarile vor incepe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalitatii de acordare, conditiilor, criteriilor si beneficiarilor.
Potrivit alin.2 din acest articol:"Pentru anul 2003 suplimentarile de la aliniatul 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecarui salariat, conform modalitatii si in conditiile negociate cu."
Astfel, prin art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, Patronatul și Sindicatul au stabilit că pentru anul 2003, suplimentările salariale privind primele de Paști și de C vor fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Atat reclamantii cat si parata sunt de acord ca in anul 2003 suplimentarile salariale de la aliniatul 1 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol (cu ocazia sarbatorilor de Pasti si C), ci au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat.
Obiectul actiunii prin care a fost sesizata instanta consta in pretentiile reprezentand suplimentările salariale pentru Pasti si C începând cu anul 2004.
Pentru aceasta perioada, raporturile juridice dintre parti sunt guvernate de contractul individual de munca si de prevederile contractelor colective de munca aplicabile.
Din cuprinsul inscrisurilor depuse la dosar, instanta constata ca prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003-2004 s-au mentinut si in anii urmatori prin prelungirea aplicabilitatii contractului colectiv de munca prin acte aditionale.
In actul aditional nr.3 la Contractul colectiv de munca nr.902/31.10.2003, inregistrat la - Mun.B la data de 3078/4.05.2006, pe langa prelungirea valabilitatii contractului colectiv, partile, patronatul si sindicatul, au hotarat si modificarea unor clauze contractuale, printre care si alin.2 al art.168
Modificarile negociate au privit si alin. 2 al art.168, acesta stabilind ca"înanul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Pentru a hotarî asupra temeiniciei si legalitatii pretentiilor intimatului-reclamant, instanta este chemata sa interpreteze dispozitiile art.168 din contractul colectiv de munca, acesta fiind temeiul invocat atat de reclamant in sustinerea actiunii, cat si de parata in aparare.
In interpretarea temeiului invocat de parti, Curtea va avea in vedere regulile generale si regulile speciale de interpretare a contractelor, avand in vedere natura contractuala a acestor dispozitii, pentru a determina intelesul exact al acestora, prin examinarea manifestarii de vointa a partilor in stransa corelatie cu vointa lor interna.
articolului invocat este determinata de o gresita exprimare sau redactare concretizata in preluarea aliniatului 2 alarticolului 168, introdus in anul 2003,exact cu acelasi continut si in contractul colectiv de munca aplicabil in anul 2004. Instanta va trebui sa stabileasca vointa interna a partilor, rezumandu-se in fapt sa aprecieze asupra sensului pe care cele doua prepozitii( "pentru" si " ") il dau aliniatului 2 din texul mentionat, pentru a determina insasi forta obligatorie a dispozitiei contractuale invocate.
In acest sens, instanta va avea in vedere dispozitiile art.977 Cod civil, care impunprincipiul prioritatii vointei reale a partilor, interpretarea pornind de la acordul real al vointelor partilor si nu de la cuvintele in care acest acord este exprimat.
Din inscrisurile administrate in cauza, rezulta ca vointa reala a partilor la data incheierii contractelor colective de munca ulterioare anului 2003, cand au preluat aliniatul doi al articolului 168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, fost aceea de a sublinia ca suplimentarile salariale de Pasti si de C, pentru anii 2005, 2006respectiv 2007, suntdrepturi ce inca din anul 2003, au fost incluse in salariul de baza si urmeaza sa fie executate in acest mod si in acesti ani, deci prin includere in salariul de baza.
Acesta a fost scopul preluarii in mod identic a unui aliniat care, la prima vedere, ar parea anacronic. Sesizand exprimarea defectuoasa din contractul colectiv de munca din anul 2003, la negocierea contractului colectiv de munca pentru anul 2006, partile au modificat aliniatul doi, precizand ca "n anul 2003suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Vointa partilor a fost aceea de a stabili ca, incepand cu anul 2003, suplimentarile ce fac obiectul pretentiilor deduse judecatii au fost incluse in salariul de baza. Este de remarcat si faptul ca in modificarea intervenita in anul 2006, se foloseste timpul trecut( au fost introduse), care alaturi de sintagma "in anul 2003", determina interpretarea mentionata.
In sprijinul acestei interpretari vine si hotararea Comisiei Paritare, careia i-a fost supus spre interpretare aliniatul 2 al articolului 168, in noiembrie 2007. Trebuie precizat ca si la data hotararii respective, aliniatul 2 era inserat in aceeasi forma in cuprinsul contractului colectiv de munca aplicabil pe anul 2007.
Comisia Paritară a SC SA, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza din art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, asa cum a fost modificat prin actele aditionale incheiate in anii 2004 - 2007, în sensul că, incepand cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajatilor suplimentarile salariale prevazute la alin.1, care urmau a fi acordate angajatilor sub aceasta forma. In nota ce consemneaza rezultatul interpretarii se arata ca incepand cu anul 2003, avand in vedere ca primele au fost incluse in salariile de baza ale angajatilor, partile contractului au inteles ca art.168 alin.1 a ramas fara obiect, luand in considerare faptul ca primele nu mai erau individualizate in mod distinct, ci erau parte a salariului de baza ca intreg. ulterioare au privit majorarea salariului de baza ca intreg asa cum acesta a rezultat dupa includerea primelor.
Decizia Comisiei Paritare reprezintă o convenție în sensul prevederilor art.969 Cod civil, dintre patronat și sindicat ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru parti, deci si pentru reclamant, reprezentat de.
In concluzie vointa reala a partilor pentru perioada la care se refera pretentiile reclamantului-intimat a fost de a stabili ca si in anii 2004-2007, suplimentarile salariale raman incluse in salariul de baza, includere care a avut loc in anul 2003.
Aceasta situatie rezulta si din mentiunile efectuate in carnetul de munca si din adresele eliberate de privind salariul minim si salariul mediu brut pe unitate, constatandu-se că a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care se înlătură susținerea reclamantului, că nu a primit suplimentările de Paști și de C, drepturi care nu au fost excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părți în anul 2003. În actele aditionale la contractele colective, încheiate în anii 2005 - 2007, s- menținut alineatul 1 al art.168, dar la alin.2 al acestui articol, s-a precizat că în anul 2003, suplimentările salariale de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat. Mai mult, a fost respectata si raportarea acestor suplimentari la salariul mediu brut, deoarece, in fiecare an angajatii au beneficiat de majorarea salariului de baza, ce includea si suplimentarile introduse din anul 2003. Prin aceste majorari, suplimentarile introduse in salariul de baza au fost echivalente salariului brut de baza majorat.
Aspectele privind interpretarea contractului colectiv de munca si a actelor aditionale la acestea revenreau instantei de fond, care trebuia sa coroboreze probele administrate in cauza, respectiv inscrisurile cu expertiza tehnica. In mod gresit instanta de fond s-a limitat la concluziile raportului de expertiza, care nu aduce lumina in mod unilateral asupra problemei puse in discutie, ci trebuia coroborat cu celelalte probe.
Curtea constata ca instanta de fond nu a facut nici cel putin o minima argumentare a solutiei la care a ajuns, limitandu-se sa reproduca dispozitiile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de munca si pe scurt concluziile raportului de expertiza, fara a analiza restul probatoriului administrat in cauza si fara a verifica rationamentul expertului, motiv pentru care in cauza este incident si motivul de recurs prevazut de art.304 pct.7 Cod procedura civila, aspect invocat si de recurenta in motivarea recursului.
Curtea constata ca insusi expertul desemnat in cauza stabileste ca in urma contractului colectiv de munca din 2003 avut loc o reasezare a salariilor medii de baza prin introducerea unei sume fixe de 700.000 ROL/om/luna, potrivit Hotararii nr.14 a Consiliului de Administratie al SC SA, reprezentand prevederi ale CCM art.168 alin.1. Valoarea salariului mediu pe societate, asa cum a fost majorat prin introducerea lunara a contravalorii drepturilor anuale prevazute de art.168 di CCM, a crescut in anii urmatori, astfel incat sumele introduse lunar corespunzator suplimentarilor de Pasti si C, au ramas incluse in salariul de baza, care a cunoscut alte majorari in anii urmatori, majorari aplicate la salariul astfel marit prin introducerea suplimentarilor. Acest aspect a fost sesizat si de expert si rezulta din comunicarile salariilor medii pe anii 2004-2007, dar si din mentiunile carnetului de munca.
Sustinerea in sensul ca acordul incheiat de comisia paritara produce efecte numai pentru viitor, iar nu si pentru trecut nu va fi retinuta de C, intrucat, desi acesta a fost incheiat la data de 06.11.2007, scopul sau a fost de a da o interpretare "unica si eficenta" dispozitiilor art.168 alin.1 si alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit vointei lor comune la data incheierii actului si anume ca sistemul introdus in anul 2003 prin alin.2 al art.168 a fost preluat in contractele colective ulterioare si ca se va aplica si in continuare pana la alte modificari.
Numai daca decizia comisiei paritare ar fi introdus prevederi noi s-ar fi pus problema retroactivitatii acestor prevederi, insa nu si in cazul dat, cand textele interpretate produc efecte prin ele insasi, chiar si in lipsa existentei actului interpretativ si au fost aplicate in perioada 2004-2006 chiar in sensul in care au fost ulterior interpretate, respectiv in sensul ca executarea drepturilor prevazute la alin.1 al art.168 a fost indeplinita prin includerea acestora in salariile de baza ale angajatilor inca din anul 2003, iar acest salariu majorat rezultat dupa includere a stat la baza majorarilor salariale ulterioare.
De altfel, interpretarea data de Comisia Paritara are valoarea unei interpretari autentice provenind de la insisi semnatarii actului juridic in cauza si, pe cale de consecinta, o asemenea interpretare este obligatorie pentru parti.
Mai mult,prin ipoteza, actul interpretativ este retroactiv, in sensul caface parte din actul interpretat de la data incheierii lui, care este anterioara interpretarii.
Nu se poate retine nici ca aceasta interpretare sau introducerea aliniatului 2 al art.168 al Contractului Colectiv de Munca ar reprezenta o tranzactie prin are salariatul ar fi renuntat la drepturile recunoscute prin lege sau ca acestea le-ar fi fost limitate, intrucat, pe de-o parte, "dreptul la prime de C/Pasti" nu este un drept ce izvoraste din lege, ci din contractul colectiv de munca, astfel cum a fost negociat de parti, iar o eventuala nelegalitate a clauzei prin care s-a stabilit includerea acestor suplimentari in salariul de baza al salariatilor putea fi invocata de acestia doar pe perioada existentei contractului. Pe de alta parte, aceste drepturi nu au fost inlaturate, ci s-au executat prin includerea lor in salariul de baza al fiecarui slariat.
Nu se poate retine nici sustinerea in sensul ca hotararea Comisiei Paritare nu este opozabila reclamantilor, deoarece aceasta priveste drepturi aplicabile in perioada in care acestia aveau calitatea de salariati, astfel incat Contractul colectiv de munca astfel interpretat le era opozabil.
Clauza cuprinsa in art.168 alin.2 din Contractele colective de munca aplicabile pe anii 2004-2006 este o clauza indoielnica, motiv pentru care interpretarea acesteia se face si potrivit art.978 Cod civil. In acest sens,clauza indoielnica se interpreteaza in intelesul in care aceasta produce un efect.
Mentinerea aliniatului 2 in contractul colectiv de munca aplicabil pe anul 2004-2005, cu aceeasi formulare, nu se poate interpreta decat in sensul caincepand cu anul 2003, suplimentarile de la aliniatul 1 au fost incluse in salariul de baza, deoarece numai in acest sens clauza ar avea un efect. O interpretare contrara, in sensul ca doar pentru anul 2003 suplimentarile au fost incluse,ar lipsi de orice efect aliniatul doi, in conditiile in care acesta este preluat in toate contractele colective de munca ce stabilesc drepturi si obligatii pentru anii ulterior anului 2003, an la care se refera acest aliniat.
Preluarea nu este deci accidentala, ci a fost voita tocmai pentru a clarifica situatia drepturilor prevazute la aliniatul precedent.
În concluzie se constată că reclamantii-intimati au beneficiat de drepturile solicitate, prin acțiune, conform clauzelor din Contractelor Colective de Muncă aplicabile pe perioada dedusă judecății, interpretate de Comisia Paritară, având în vedere și regulile de interpretare ale contractelor, fata de prevederile art.969, 977, 978, 982, 983 Cod civil, motiv pentru care Curtea, în temeiul art.312 coroborat cu art. 3041Cod de procedură civilă, va admite recursul și va modifica in parte hotararea recurata in sensul ca se va dispune respingerea cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata drepturilor salariale suplimentare pentru anii 2005-2007, mentinand dispozitiile referitoare la prescriptia extinctiva.
În raport de soluția ce urmeaza a se pronunta pe primul capăt din cererea de chemare în judecată și de prevederile art.161 alin.4 din Codul muncii, Curtea va respinge si cererea accesorie privind obligarea paratei la plata daunelor materiale, in cuantumul precizat in atiune.
II. In ceea ce priveste recursul declarat de recurentul împotriva încheierii pronunțate la data de 29.04.2009 de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-:
Recursul vizează motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susținându-se greșita aplicare a dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Conform acestui text de lege, de la data deschiderii procedurii de insolvență, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Curtea consideră că această dispoziție este aplicabilă cererii promovată de recurentul-reclamant, deoarece acesta tinde tocmai la realizarea unei creanțe împotriva debitorului său angajator, constând în drepturi salariale neacordate.
Va fi înlăturată susținerea recurentului în sensul că legea prevede suspendarea doar a procedurii de executare a unor titluri constatate prin hotărâri judecătorești susceptibile de executare. O astfel de interpretare este restrictivă față de conținutul textului de lege care vorbește de realizarea creanțelor, iar nu de executarea tilurilor și, în plus, nu ține seama nici de regulile procedurii insolvenței.
Conform definiției dată de art.3 din Legea nr.85/2006, creditor este persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului (salariații debitorului având calitate de creditori, fără a depune personal declarații de creanță), iar debitor este persoana fizică sau juridică de drept privat, societate comercială, al cărei patrimoniu este în stare de insolvență.
Așadar, în procedura insolvenței titularul unui drept de creanță asupra averii debitorului sau averii lui este persoana care deține împotriva acestuia o creanță certă, lichidă și exigibilă și care, pentru realizarea acesteia are posibilitatea înscrierii în tabelul de creanțe. Cât privește pe titularii unor creanțe salariale, izvorâte din raporturi de muncă între debitor și angajați, creanțele acestora sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanțe de către administratorul judiciar. Așadar, creditorii salariați nu mai au deschisă acțiunea de drept comun în instanța de judecată, ci numai în procedura specială a insolvenței.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 al.1 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat și va păstra în totalitate încheierea pronunțată de prima instanță, cu aplicarea corectă a dispozițiilor legii insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA (SC SA) prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. nr.66/21.01.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, A, OG, G, -.
Modifică in parte sentința recurată în sensul că:
Respinge pretențiile reclamantilor pentru care nu a intervenit prescriptia extinctiva, ca neîntemeiate.
Mentine restul dispozitiilor sentintei.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul împotriva încheierii pronunțate la data de 29.04.2009 de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, A, OG, G, - si recurenta-pârâtă SC SA (SC SA). Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./tehnored.:
2 ex./3.11.2009
Jud.fond:- HOT:;
-:;
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Maria Ceaușescu, Lizeta
