Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5940/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4086/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5940R
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Camelia Mioara Sprînceană
JUDECĂTOR - - A
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenții PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI împotriva sentinței civile nr.821 din data de 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru recurenți PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, delegat, legitimat în fața instanței, fără delegație, intimatul prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.-.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, reprezentantul recurenților PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI depune la dosar o cerere prin care solicită amânarea cauzei, în vederea angajării unui apărător.
Intimatul, prin avocat, arată că nu este de acord cu amânarea cauzei.
Curtea, deliberând, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare pentru lipsă de apărare, astfel cum a fost formulată de recurenții PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursurilor.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor expuse în concluziile scrise, pe care le depune la dosar. Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.821/29.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei.
A obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 17878 lei cu titlu de drepturi salariale cuvenite și neacordate, sumă ce va fi actualizată în raport de rata inflației la data plății efective.
A obligat pârâții să efectueze înscrierea drepturilor salariale în carnetul de muncă al reclamantului și a luat act că acesta nu solicită cheltuieli de judecată.
În considerente a reținut că reclamantul a îndeplinit funcția de primar al Comunei din luna iunie 2000, funcție care, potrivit art. 61 din Legea nr. 215/2001 republicată, modificată și completată este o funcție de demnitate publică aleasă.
Persoanele care ocupă o astfel de funcție au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație lunară - art. 19 din Legea nr. 154/1998, care se stabilește în conformitate cu anexa II la lege.
Potrivit art. 20 din actul normativ anterior invocat, indemnizația lunară reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor salariale.
Conform prevederilor art. 14, 17 și 18 alin.1 din Legea nr. 40/1991 republicată, reclamantul este îndreptățit la acordarea sporului de vechime, a unui premiu lunar din fondul creat ca urmare a aplicării procentului de 2% asupra fondului de salarii, prevăzut în buget, precum și la un premiu anual de până la un salariu mediu lunar de bază realizat în anul în care se face plata.
De asemenea, dreptul la plata sporului de vechime solicitat de reclamant se justifică prin prisma prevederilor art. 39 din Legea nr. 393/2004 actualizată privind statutul aleșilor locali potrivit cărora: "Durata exercitării mandatului de primar și de viceprimar, constituie vechimea în muncă și în specialitate și se ia în calcul la promovarea și acordarea tuturor drepturilor bănești rezultate din aceasta, inclusiv la calcularea și recalcularea pensiei."
Din situația drepturilor salariale cuvenite și neacordate depusă la dosar, precum și din mențiunile carnetului de muncă se constată că, pentru perioada decembrie 2005- 2007 decembrie reclamantul a beneficiat doar de indemnizația stabilită conform legii, fără a se face aplicarea și a dispozițiilor Legii nr. 40/1991 și Legii nr. 393/2004. De altfel, pârâții, prin întâmpinarea formulată, au precizat faptul că reclamantul nu a beneficiat de sporul de vechime și de celelalte drepturi bănești solicitate prin acțiune. Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, văzând și dispozițiile art. 39 lit. a) Codul muncii, s-a admis acțiunea reclamantului, obligând pârâtele să plătească suma de 15.244 lei, cu titlu de drepturi salariale cuvenite și neachitate, calculate conform situației comunicate de pârâți. Pentru acoperirea efectivă și integrală a prejudiciului cauzat potrivit dispozițiilor art. 1082 Cod civil, sumele vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective. De asemenea, în baza art. 7 din Decretul nr. 92/1976 pârâtele au fost obligate să efectueze înscrierea drepturilor salariale acordate în carnetul de muncă.
S-a lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs Primarul Comunei și Consiliul Local al Comunei, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului, au arătat că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Teleorman sub nr-, reclamantul a solicitat obligarea Primarului Comunei și a Consiliului Local al Comunei la plata sporului de vechime cuvenit în perioada decembrie 2005 - decembrie 2007 și a primei anuale, actualizate în raport cu rata inflației la data plații efective.
Recurenții au apreciat că sentința civilă a Tribunalului Teleorman -Secția, prin care s-a admis cererea formulată de reclamantul, se impune a fi modificată în întregime pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă, respectiv recurenții consideră că aceasta este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii pentru cele ce urmează:
Recurenții solicită instanței de recurs să observe faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra faptului că, potrivit art. 57 alin.(5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, Primarul și viceprimarul, pe durata mandatului, primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Tot în cadrul acestui alineat legiuitorul precizează "Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege."
În schimb, la alin. (6) din cadrul aceluiași art. 57 se face mențiunea că "Durata mandatului constituie vechime în muncă și în specialitatea studiilor absolvite."
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat faptul că a îndeplinit funcția de primar încă din luna iunie 2000, cea ce nu este adevărat, reclamantul a îndeplinit funcția de primar din luna iunie 2004, un singur mandat până în luna iunie 2008, iar referitor la drepturile salariale, instituția Consiliului Local a procedat corect, acordând numai indemnizația, având în vedere și dispozițiile invocate de instanța de fond ale art. 19 din Legea nr. 154/1998 care prevăd căprimarul și viceprimarul primesc pe toata durata mandatului o indemnizație stabilită în condițiile legii, aceste funcții fiind de demnitate publică și pentru activitatea desfășurata au dreptul la o indemnizație lunară.
La art. 20 alin.1 din Legea nr. 154/1998 se prevede în mod expres că indemnizația prevăzuta la art. 19 este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
la care au dreptul primarii și viceprimar sunt stabilite prin anexa OUG nr. 106/2005 și sunt în sumă brută și impozabile în condițiile legii.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca prin dispozițiile art. 39 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali să se stabilească dreptul primarilor și viceprimarilor și la alte drepturi bănești în afara indemnizației lunare, ar fi prevăzut acest lucru prin modificarea prevederilor legale în vigoare, privind remunerarea persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică. De asemenea, legiuitorul, dacă ar fi dorit ca prin prevederile art. 39 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali să stabilească dreptul primarilor și viceprimarilor și la alte drepturi bănești, precum sporul de vechime sau alte drepturi (prime anuale, etc.) ar fi prevăzut acest drept chiar în cuprinsul legii, însă nu a înțeles să recunoască un asemenea drept, din moment ce la art. 35 prevăzut expres că "Primarii și viceprimarii" au dreptul la o indemnizație lunară, stabilita potrivit legii. De asemenea, ei au dreptul la decontarea, în condițiile legii, a cheltuielilor legate de exercitarea mandatului". Se observă din acest text de lege că legiuitorul a enumerat expres în teza a-Il-a alte drepturi bănești la care au dreptul primarii și viceprimarii, iar printre acestea nu se regăsesc dreptul la sporul de vechime sau prime anuale.
În susținerea celor menționate recurenții solicită și citarea Instituției Prefectului județului
Față de considerentele expuse, recurenții solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pe cale de consecință, desființarea în întregime a sentinței civile nr. 821 din 29 aprilie 2009, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este fondat.
Într-adevăr, se constată că nu există temei al obligației de acordare a sporului de vechime la indemnizația de primar obținută de reclamant în perioada 2005-2007, întrucât articolul 19 din Legea nr. 154/1998, care constituie temeiul juridic al salarizării funcției publice de demnitate alese la nivel local vorbește doar despre o indemnizație stabilită în conformitate cu anexa II la lege.
Nu se pot reține, în alt sens, nici prevederile art. 39 din Legea nr. 393/2004, întrucât aceasta dispune luarea în considerare, la calculul vechimii în muncă, a perioadei în care o persoană a exercitat un mandat de demnitate publică, cu toate consecințele ce decurg din aceasta cât privește drepturile salariale cuvenite, potrivit legii sau contractului,după încetarea exercitării mandatului, respectiv cu ocazia stabilirii drepturilor de pensie, pentru că în exercițiul funcției, alesul local beneficiază nu de salariu, ci de o indemnizație determinată potrivit legii, nefiind obligatoriu ca vechimea în muncă să se reflecte automat în valoarea acesteia prin acordarea unui spor, care, în speță, este nedatorat, de vreme ce legea nu-l prevede.
Astfel, art. 20 din Legea nr. 154/1998 dispune că indemnizația lunară, prevăzută la art. 19, este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu veniturile salariale, înțelegând prin aceasta, drepturi și obligații existente, potrivit legii, cu consecința că dacă un pretins drept nu este prevăzut de lege, cum ar fi cel referitor la sporul de vechime, el nu va fi acordat.
Nu se pot invoca, în sens contrar, nici prevederile Legii nr. 40/1991, întrucât aceasta este anterioară Legii nr. 154/1998, care instituie, pentru viitor, indemnizația unică, ca formă de salarizare a funcției de demnitate publică, după formula și criteriile determinate de art. 20 rap. la art. 19 din lege, sporul de vechime nefiind unul dintre ele.
Rezultă, pe baza celor expuse, că recursul declarat este fondat, urmând ca, în aplicarea art. 312 alin. 1-3 rap. la art. 304 pct. 9. pr. civ. să fie admisă, cu consecința modificării în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI împotriva sentinței civile nr.821 din data de 29.04.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
GREFIER
.
Red.
Tehnored.
2 EX./30.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Camelia Mioara Sprînceană
