Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 603/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 603
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți, ( ), ( ), ( ), ( ), împotriva sentinței civile nr.2637/01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, CAMERA DE CONTURI D, TRIBUNALUL O L T, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, intimat TRIBUNALUL GORJ, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin prin sentința civilă nr. 2637/01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Dolja admis excepția prescripției dreptului la acțiunea formulată de reclamanții, a, -, -, -, - -, (), -a, (-) -, -, (), -, G, -, -, (), -, --, -, -, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Justiției
S-au respins acțiunea și cererile de intervenție formulate de intervenienții și .
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de Curtea de Conturi a României.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 5.12.2007 reclamanții au chemat în judecată, în calitate de pârâți, Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Justiției solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții către reclamanți la despăgubiri constând în sporul de vechime în muncă pe perioada 01.09.2000- 01.09.2003, sumă ce urmează a fi actualizată în funcție de coeficientul de devalorizare al monedei naționale.
În motivarea cererii, reclamanții - judecători și asistenți judiciari- au arătat că prin art 33 alin 1 din Legea nr 50/1996 republicată s-a prevăzut acordarea unui spor de vechime de până la 25% calculat la salariul de bază brut de care au beneficiat până la data de 01.09.2000 când a intrat în vigoare OG nr 83/ 2000 în cuprinsul căreia nu există vreo prevedere care să dispună înlăturarea existenței dreptului la sporul de vechime în muncă pentru magistrați, ci doar una referitoare la aplicabilitatea acestui spor pentru această categorie profesională și nu se poate considera că OG 83/2000 a abrogat dispozițiile art 33 din Legea nr 50/1996.
Conform art 24 alin 2 din OG 137/2000 termenul pentru introducerea cererii este de trei ani și curge de la data săvârșirii faptei, respectiv data pronunțării hotărârii nr 170/6.07.2006 a CNCD care reprezintă data de la care se calculează termenul de prescripție prevăzut de art 3 din Decretul 167/1958, astfel că nu a operat prescripția extinctivă, începutul curgerii termenului de prescripție prevăzut de OG 137/2000 este data de 6.07.2007, data pronunțării hotărârii CNCD.
În temeiul art 1088 cod civil și art 5 din OG nr 9/2000 reclamanții au solicitat și acordarea dobânzilor legale.
La data de 14 ianuarie 2008 Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune având în vedere obiectul acțiunii precum și data introducerii acesteia.
Pârâtul a arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut acordarea unor drepturi salariale reprezentând sporul de vechime în muncă, fiind vorba așadar de prestații periodice cu caracter succesiv, pretențiile reclamanților trebuie examinate și admise numai pentru perioada de 3 ani, anterioară momentului introducerii acțiunii.
Învederează că în mod greșit reclamanții au susținut că dreptul material la acțiune a luat naștere de la data pronunțării Hotărârii CNCD nr 170/6.07.2006 întrucât această hotărâre a fost desființată prin Hotărârea nr 280/28.08.2006, stabilindu-se că dispozițiile art 33 alin 3 din OG 83/2000 nu sunt discriminatorii potrivit OG 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
În ceea ce privește afirmația reclamanților că a intervenit suspendarea exercitării dreptului material la acțiune, arată că aceasta este nejustificată întrucât cauzele de suspendare limitativ prevăzute de lege nu sunt incidente în această speță, nici una din cauzele legale care ar fi atras suspendarea cursului prescripției extinctive nu a fost reținută de Înalta Curte de Casație și Justiție în motivarea deciziei, ci, din contră, s-a considerat că dreptul la sporul de vechime în muncă a existat în mod continuu până la reglementarea expresă prin Legea nr 45/2007.
Pe fond, pârâtul Ministerul Justiției apreciază cererea reclamanților asistenți judiciari ca fiind neântemeiată având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus că, în baza dispozițiilor art 33 alin 1 din Legea nr 50/1996, au beneficiat de dreptul la sporul de vechime în muncă numai magistrații- judecători, procurori, judecători financiari, procurori financiari sau controlori financiari din cadrul Curții de Conturi a României, nu și asistenții judiciari, decizia menționată nefăcând referire la această categorie profesională, drepturile salariale ale acestora fiind reglementate în prima fază chiar în cuprinsul Legii nr 92/1992 privind organizarea judecătorească iar începând cu 01.01.2003 au fost stabilite prin OUG nr 117/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
La data de 16.01.2008 reclamanții, și au formulat precizare în sensul că înțeleg să cheme în judecată și pe pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi D întrucât în perioada în care solicită acordarea sporului de vechime au lucrat la aceste instituții în funcția de judecător financiar, fiind salarizați după aceleași acte normative ca și personalul din instituție.
În drept și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art 132 cod procedură civilă.
La data de 5.02.2008 Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care solicită să se contate prescripția dreptului la acțiune al reclamanților aferent anilor 2001- 2003 și, în consecință, solicită respingerea cererii ca tardiv introdusă.
În ceea ce privește acordarea sporului de vechime solicitat de reclamanți, arată că până la apariția Legii nr 50/21.06.1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, reclamanții au primit sporul de vechime în muncă calculat separat de salariul de bază iar ulterior, prin art 20 din Legea nr 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar se prevede că indemnizația lunară este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, astfel sporul de vechime fiind inclus în indemnizație, ne mai calculându-se separat.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art 304 alin 1 pct 9 și art 304 ind 1 cod procedură civilă și art 115 cod procedură civilă, art 3 alin 2 din OUG 33/2001, art 12 alin 4 din Legea 743/2001, art 10 alin 3 din Legea 631/2002, art 9 alin 7 in Legea 507/2003, art 50 din OUG 177/2002, Legea nr 154/1998, Ordonanța nr 83/2000, OUG nr 24/2000, OUG nr 177/2002.
La data de 5.02.2008 Curtea de Conturi a României a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca în cazul în care s-ar admite cererea reclamanților, acesta să fie obligat să asigure fondurile necesare privind plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți.
Deși Ministerul Finanțelor Publice nu este plătitor direct al drepturilor pretinse de reclamanți, acesta are atribuții potrivit Legii nr 72/1996 de a repartiza fondurile necesare și de a lua măsuri pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului, precum și cheltuirea cu eficiență a resurselor financiare iar între Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de Conturi a României există raporturi juridice izvorâte din lege în temeiul cărora a fost obligat către pârâtă să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești pretinse de reclamanți.
Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de pârâtul Ministerul justiției și Libertăților în raport de prevederile art 8 din Decretul 167/1958 și art 283 alin 1 lit c din Codul Muncii, instanța a admis excepția prescripției dreptului reclamanților la acțiune și, pe cale de consecință, a respins acțiunea și cererile de intervenție, precum și cererea de chemare în garanție întrucât termenul general de prescripție a dreptului material la acțiune este de 3 ani de la data nașterii acestuia.
Apărarea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților în sensul că acest termen a început să curgă din momentul luării la cunoștință despre conținutul OG 83/2000 este fondată deoarece din acest moment a existat posibilitatea de a pune în discuție neregularitatea actului prin care s-a înlăturat dreptul magistraților la sporul de vechime.
Dat fiind faptul că reclamanții și intervenienții au rămas în pasivitate, promovând acțiunea cu mult peste termenul de prescripție, în condițiile în care nu au făcut dovada existenței unor piedici în promovarea acțiunii și a cererilor de intervenție în interes propriu dintre cele prevăzute de art 13 și 16 din Decretul 167/1958, instanța a apreciat întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, a respins acțiunea și cererile de intervenție formulate în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal reclamanți criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În esență critica recurenților s-a referit la stabilirea eronată a momentului la care a început să curgă termenul de prescripție al acțiunii reclamanților.
Deși, în cererea de chemare în judecată recurenții precizează că termenul respectiv a început să curgă de la data pronunțării Hotărârii nr. 170/06.07.2006, în cererea de recurs aceștia susțin că acest termen a început să curgă de la data pronunțării deciziei ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii.
Analizând recursul formulat se constată că este nefondat pentru următoarele considerente;
Așa cum a reținut instanța de fond, termenul de prescripție al acțiunii reclamanților nu a început să curgă de la data pronunțării Hotărârii nr. 170/06. 07.2006 CNCD, așa cum au susținut în cererea de chemare în judecată, deoarece acest moment este stabilit de Decretul nr. 167/1958.
Or, în speță, dreptul reclamanților a continuat să existe, așa cum s-a stabilit și prin decizia pronunțată de ICCJ, în soluționarea recursului în interesul legii, iar reclamanții puteau cunoaște paguba produsă prin neplata acestuia, la momentul plății indemnizației lunare, dată de la care a început să curgă și termenul de prescripție pentru fiecare lună în parte.
În aceste condiții susținerea recurenților că termenul de prescripție ar fi început să curgă de la data pronunțării deciziei respective nu poate fi primită.
Nici susținerea acestora în sensul că nu se poate susține că termenul de prescripție a început să curgă de la data de 01.10.2000, în condițiile în care actul normativ care abrogă drepturile magistraților avea vicii de procedură, nu poate fi primită, din moment ce instanța de fond nu a stabilit și reținut acest fapt.
Pentru considerentele expuse constatând că sentința atacată este temeinică și legală, în baza art. 312 Cod pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
IDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, -, ( ), -, ( - ), ( ), ( ), -, -, împotriva sentinței civile nr.2637/01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Tribunalul Dolj, Curtea De APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției Și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea De Conturi A României, Camera De Conturi D, TRIBUNALUL O L T, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, intimat TRIBUNALUL GORJ.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud./ - -
Tehnored. 2 ex./
Red./ /
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Marian Lungu
