Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 606/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 606/R-CM
Ședința publică din 08 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Florica
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, împotriva sentințri civile nr.461/CM din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile procesuale.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia pentru membrii săi de sindicat și a depus întâmpinare și practică judiciară. Mai arată că părțile procesuale au solicitat judecata în lipsă.
Având în vedere că este procedură îndeplinită și că părțile procesuale au solicitat judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26 februarie 2008, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de A, în numele și pentru membrii de sindicat și, a chemat în judecată pe pârâții Grădinița cu Program Normal Nr.13 și Grădinița cu Program Normal Nr.14, Centrul Bugetar Colegiul Național C, Municipiul P, Inspectoratul Școlar al Județului A, Ministerul Educației, Cercetării și T, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Județean pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați aceștia la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte două ore pe săptămână față de norma didactică pe perioada octombrie 2001- 17.08.2003, actualizate cu indicele de inflație, să fie obligați pârâții la reducerea normei didactice de predare cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantele au arătat că sunt încadrate în funcție didactică de învățător la Grădinița cu Program Normal Nr.13 și Grădinița cu Program Normal Nr.14, că potrivit art.45 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic "personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului."
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Reclamantele au precizat că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise, întrucât potrivit art.16 din Decretul 167/1958, privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
A fost invocată în acest sens practica Curții de APEL PITEȘTI, ca instanță de recurs, prin care au fost recunoscute drepturile membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatului Învățământ V solicitate în cursul anului 2007 pentru perioada octombrie 2001-la zi.
Acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, art.16 și art.17 din Decretul 167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, nr.OUG17/2006.
În termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare în temeiul art.115 pr.civ prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamantelor și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții, Ministerul Educației, Cercetării și Taa rătat că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 prevede: "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de disp.art.166 Codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, s-a arătat de către minister că Acordul invocat de reclamante, aprobat prin nr.OUG17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
A mai arătat pârâtul că reclamantele nu au contestat în perioada de 2 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată modul de stabilire a salariului așa cum prevedeau dispozițiile art.27 din nr.HG281/1993, astfel că pentru trecut solicitarea este neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 alin.48 din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționare
În raport de aceste dispoziții pârâtul a susținut că este eronată opinia reclamantelor referitoare la introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, făcându-se o gravă eroare atunci când se consideră că acest minister poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002, art.19-35.
La data de 14 mai 2008, Consiliul Județean Aaf ormulat întâmpinare prin care, în esență a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, arătând că nu este parte în raportul juridic pe care se întemeiază pretențiile reclamantelor și că, în ceea ce privește alocarea bugetului privind cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat are rol consultativ, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată făcându-se prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene după consultarea sa.
Prin întâmpinare, Municipiul Pai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale în raport de dispozițiile Legii nr.486/2006, ale Legii nr.128/1997, Legii nr.215/2001, arătând că repartizarea sumelor din bugetul de stat destinate finanțării activității din învățământ pe comune, orașe, municipii se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective, iar calculul drepturilor salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de ordonatorii terțiari de credite De asemenea, potrivit OUG nr.17/2006 diferențele salariale se plătesc din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, nu de la bugetul local al Municipiului
Pe fond, intimatul arătat că solicită respingerea acțiunii pentru că Municipiul P nu are calitatea de ordonator principal de credite.
La data de 14 mai 2008, instanța a pus în discuție excepțiile, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P și a unit cu fondul celelalte excepții.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate potrivit art.137 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și excepția lipsei calității procesuale a Consiliului Județean A, sens în care admis excepțiile și a respins acțiunea reclamantelor față de acești pârâți, iar ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Educației, Cercetării și T, respingând-o pentru următoarele motive:
Întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamantelor și nu este nici ordonator de credite, acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și T a fost respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborate cu disp. art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic, iar potrivit art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile pentru cadrele didactice se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, precum și din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și
În ceea ce privește calitatea procesuală a Consiliului Județean A, potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean nu are calitate procesuală pasivă întrucât "În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
În art.20 alin.1 din același act normativ se menționează "Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale."
În raport de aceste dispoziții, unitatea administrativ teritorială care ar fi putut sta în judecată este Județul A prin Președintele Consiliului Județean.
Însă, potrivit Legii nr.388/2007, legea bugetului de stat pe anul 2008, nici această unitate administrativ teritorială nu are calitate procesuală pasivă, deoarece Județul A nu mai are calitatea de ordonator de credite, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată făcându-se prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene, după consultarea Consiliului Județean.
Deci, Consiliul Județean are numai un rol consultativ în ceea ce privește alocarea bugetului privind cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului A.
A fost respinsă și excepția prescrierii dreptului material la acțiune având în vedere disp.art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958, privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Prin sentința civilă nr.461/CM din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și excepția lipsei calității procesuale pasive Consiliului Județean A și respinsă acțiunea reclamantelor față de acești pârâți.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului
A fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și
A fost admisă în parte acțiunea și obligați pârâții Grădinița cu Program Normal nr.14, Grădinița cu Program Normal nr.13 și Centrul Bugetar - Colegiul National să plătească reclamantelor și drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal corespunzătoare perioadei octombrie 2001 - 17 august 2003, drepturi ce urmează se actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții Grădinița cu Program Normal nr.14, Grădinița cu Program Normal nr. 13 și Centrul Bugetar - Colegiul Național să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
A fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze pârâților sus menționați fondurile necesare achitării drepturilor de mai sus.
Au fost obligați pârâții Grădinița cu Program Normal nr.14, Grădinița cu Program Normal nr.13 și Centrul Bugetar - Colegiul Național la cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei către reclamante.
S-a reținut astfel că reclamantele au calitatea de personal didactic, respectiv învățătoare, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare, curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.l lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prev.art.43 alin.l lit.c din lege norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar.
A se vedea în acest sens art.44 pct.1,2,3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1 fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr. 128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamantelor, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.l lit.a din lege.
În ceea ce privește acțiunea îndreptată împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar al județului A, instanța a aprecit că este neîntemeiată întrucât reducerea normei didactice și plata drepturilor salariale nu intră în atribuțiile sale reglementate potrivit disp. art.142 din Legea nr.84/1995 republicată.
Față de aceste considerente și în raport de art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanța a admis în parte acțiunea.
Având în vedere și faptul că reclamantei, prin sentința civilă nr.792/CM/2006 i s-au acordat drepturile litigioase pe perioada 17.08.2003-21.11.2006, în temeiul art.269 Codul muncii instanța a obligat pe pârâții Grădinița cu Program Normal Nr.13, Grădinița cu Program Normal Nr.14 și Centrul Bugetar Colegiul Național să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal corespunzătoare perioadei octombrie 2001-17.08.2003, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.161 pct.4 Codul muncii.
Totodată a obligat pe pârâtul Municipiul P să vireze pârâților Grădinița cu Program Normal nr.13, Grădinița cu Program Normal nr.14 și Centrul Bugetar Colegiul Național fondurile necesare achitării drepturilor salariale de mai sus.
În raport de disp.art.40 alin.2 lit.g din Codul muncii au fost obligați pârâții Grădinița cu Program Normal Nr.13, Grădinița cu Program Normal Nr.14 și Centrul Bugetar Colegiul Național să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru încălcarea și aplicarea greșită a legii cu referire la dispozițiile Legii nr.128/1997 și art.3041Cod procedură civilă privind interpretarea eronată a probelor dosarului.
Se arată că acțiunea reclamantelor este prescrisă în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii, excepție ce a fost respinsă nejustificat de către instanța de fond.
Critica este neîntemeiată.
Potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile.
Astfel, art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 prevede că "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din Decretul nr.167/1958, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Acțiunea reclamantelor, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Se susține de recurent că prevederile Acordului aprobat prin nr.OUG17/2006 reglementează plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord, nici OUG nr.17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 (1) din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
În aplicarea acestui act normativ a fost emis Ordinul nr.3351 din 2 martie 2006 privind aprobarea Metodologiei de calcul al salariilor personalului didactic din învățământul de stat, în vederea determinării diferențelor salariale pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 publicat în Monitorul Oficial nr.220 din 10 martie 2006.
Din prevederile acestuia reiese clar că litigiile nu se refereau la norma didactică, ci la sporurile care intră în salariile de bază și formează baza de calcul pentru alte drepturi salariale.
Analizând recursul în raport de critica adusă, se constată că este nefondat.
Prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora ca urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Este greșită susținerea recurentului că acest act normativ s-ar referi la alte drepturi salariale decât cele pretinse prin prezenta acțiune, deoarece nr.OUG17/2006 nu face referire la o anumită categorie de drepturi salariale, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Intimatele au calitatea de personal didactic, respectiv învățătoare, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 stabilește norma didactică de predare-învățare, de instruire și practică și de evaluare, respectiv un post de învățător pentru fiecare clasă sau pentru clase simultane în unitățile în care nu se pot constitui clase separate și nu pe ore ca în cazul profesorilor.
În art.45 pct.1 se prevede că personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
În această situație se află reclamantele care îndeplinesc condițiile de vechime în învățământ și gradul didactic pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, ceea ce nu înseamnă însă reducerea activității cu două ore săptămânal, ci plata salariului pentru două ore săptămânal în plus prin depășirea normei didactice la care are dreptul prin plata cu ora conform art.51 pct.8 combinat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.I lit.c din același act normativ.
În consecință, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale menționate, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII și T, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.461/CM din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/27.10.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica
