Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6221/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4742/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6221/
Ședința publică de la 04 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurențiiPrimăria Municipiului T M - Instituția Primarului, Consiliul Local al Municipiului T M și Colegiul Tehnic "General " T Mîmpotriva sentinței civile nr.1203 din data de 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiSindicatul Liber din Învățământ T M, în calitate de reprezentant legal al membrului de sindicat, respectiv, reclamanta: și Inspectoratul Școlar T,având ca obiect:"drepturi bănești."
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenții Primăria Municipiului T M - Instituția Primarului, Consiliul Local al Municipiului T M și Colegiul Tehnic "General " T M și intimații Sindicatul Liber din Învățământ T M, în calitate de reprezentant legal al membrului de sindicat, respectiv, reclamanta: și Inspectoratul Școlar
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 28.10.2009, întâmpinare din partea intimatului Sindicatul Liber din Învățământ T
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenții, prin cererile de recurs deduse judecății, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1203/17.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Municipiului T M și Primarul Municipiului T M, invocate de aceștia; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Colegiul Tehnic " ", Primarul Municipiului T M, Consiliul Local al Municipiului T M și Inspectoratul Școlar T și a obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile reclamantei drepturile bănești ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, începând de la data îndeplinirii condițiilor de acordare și până la zi, conform perioadei de timp cât reclamanta are calitatea de salariat, respectiv termenul de prescripție de 3 ani anterior formulării cererii, drepturi bănești ce vor fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la plata efectivă a acestora; obligat pârâții să recalculeze drepturile salariale ale reclamantei (salariul de bază și sporuri) în funcție de drepturile bănești ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997; a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâții Consiliul Local al Municipiului T M și Primarul Municipiului T M, au calitate procesuală pasivă conferită actele normative care reglementează finanțarea învățământului preuniversitar de stat. Astfel tribunalul a reținut că finanțarea învățământului preuniversitar se realizează conform OG nr.32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale iar repartizarea fondurilor se realizează în baza hotărârii consiliului local, conform art.167 din Legea nr.84/1995 modificată și art.38 din Legea nr.215/2001 modificată.
Dispoziții în acest sens se găsesc și în Normele Metodologice privind administrarea unităților din învățământul preuniversitar de stat, aprobate prin HG 2192/2004, principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata drepturilor salariale pentru cadrele didactice, fiind unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
Tribunalul a constatat că din cererea de chemare în judecată reiese că au fost chemați în judecată în calitate de pârâți Primarul Municipiului T M și Consiliul al Municipiului T M și nu "primăria" și a apreciat ca fiind lipsite de temei susținerile pârâților Consiliul Local al Municipiului T M și Primarul Municipiului T M în sensul că nu ar intra în atribuțiile lor să plătească drepturile salariale ale cadrelor didactice, din considerentele dezvoltate anterior.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că salarizarea personalului didactic se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul cadrului didactic. Dispozițiile art.48 din Legea nr. 128/1997 prevăd că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare,
De asemenea art.41 alin.1 prevede că salarizarea personalului didactic se stabilește diferențiat în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructive educative, locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.
Conform art.50 alin.1 și 2 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare ce vizează două componente pentru stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială.
Tribunalul a constatat că coeficientul de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta și crește progresiv, legiuitorul instituind un drept suplimentar intitulat " tranșă suplimentară" însoțit de o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerile pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 includ în rezultanta finală - salariul - și aceste tranșe suplimentare de vechime, creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, nu a fost reținută de către prima instanță, întrucât legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele care o însoțesc iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legale ulterioară, expresă sau tacită.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat că nu mai este necesară recalcularea salariului de bază al funcției și stabilirea diferențelor salariale, având în vedere că grilele de salarizare au fost în conformitate cu prevederile legale, precum și tranșele suplimentare de vechime ale reclamanților respectându-se astfel prevederile Legii nr.128/1997.
Tribunalul nu a omologat concluziile expertului apreciind că acestea nu se bazează pe verificări ale evidențelor privind drepturile salariale, rezultate din modificarea dispozițiilor legale în succesiunea lor, ci au la bază aprecieri de ordin subiectiv făcute de către expert, cu privire la grilele de salarizare. Deși expertului i s-a solicitat să calculeze drepturile salariale pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar acesta nu a făcut altceva decât să exemplifice, din grila de salarizare prevăzută de lege modul de aplicare a dispozițiilor art.50 alin.1 și 2 pentru un conferențiar universitar, interpretând legea și substituindu-se instanței.
Din aceste considerente tribunalul a admis cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Colegiul Tehnic "General " T M, Primăria Municipiului T M - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului T
În motivarea recursului său, recurentul Colegiul Tehnic "G-ral ", a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc. civilă susținând că sentința civilă nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii și de asemenea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În acest sens recurentul a arătat că instanța a repus dosarul pe rol și a dispus efectuarea unei expertize contabile specialitate. Prin această expertiză contabilă efectuată cu consultarea deciziilor de încadrare aferente reclamanților și toate actele normative ce au stat la baza întocmirii deciziilor de încadrare, respectiv OG nr. 39/1994, Legea nr. 128/1997, nr.HG 467/1997, adresa 6441/1997 a prin care s-au calculat coeficienții de ierarhizare a salariilor de bază pentru funcțiile didactice pe tranșe de vechime, adresa nr. 19388/1997 a Ministerului Educației, expertul a concluzionat faptul că grilele de salarizare sunt în conformitate cu prevederile legale precum și tranșele de vechime ale reclamanților, respectându-se astfel prevederile Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic și nu mai este necesară recalcularea salariului de bază al funcției și stabilirea diferențelor salariale.
Prin sentința civilă nr. 1203/17.06.2009, a susținut recurentul, Tribunalul Teleorman, după ce a respins obiecțiunile formulate de reclamant la raportul de expertiză, apreciind că expertul a răspuns la obiectivele expertizei, procedează la neomologarea raportului de expertiză și admiterea acțiunii reclamantului.
Recurentul a apreciat că motivarea instanței de fond nu subzistă, având în vedere faptul că diferă coeficientul de multiplicare de la o tranșă la alta și crește progresiv, raportat la vechimea cadrelor didactice și că prin raportul de expertiză, expertul a concluzionat, urmare calculelor de specialitate, că acest drept salarial este cuprins în salariu. Nu este neapărat necesar să fie trecut expres într-un act normativ faptul că dreptul salarial este cuprins în salariu, cât timp angajatorul a procedat la aplicarea prevederilor legale cu privire la salarizare așa cum rezultă din concluziile expertului desemnat în acest sens.
Fără nici o motivare, instanța reține faptul că expertul, în concluziile sale, nu se bazează pe verificări ale evidențelor privind drepturile salariale și că acestea la bază aprecieri de ordin subiectiv făcute de expert. Față de obiectivele stabilite de instanță, recurentul a apreciat că în mod corect a procedat expertul la întocmirea raportului de expertiză solicitând instanței de recurs omologarea acestui raport.
Din raportul de expertiză, rezultă foarte clar că au fost făcute calcule de specialitate pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar, precum și prin comparație pentru alt cadru didactic din școală care îndeplinește condițiile de vechime prevăzute de lege iar procentul de creștere față de tranșa anterioară pentru un conferențiar universitar cu studii superioare pentru tranșa de vechime 30-35 ani, a fost redat cu titlu de exemplu, având în vedere că prevederile Legii nr. 128/1997, art. 50 alin. 1 și 2 se aplică și în învățământul universitar de stat, legea fiind unitară aplicându-se la fel pentru toți.
Recurentul Consiliul Local al municipiului T M, a invocat, de asemenea, în motivarea recursului, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 cod proc. civilă, susținând că nu are calitate procesuală pasivă în această cauză, neexistând o legătura de cauzalitate intre Consiliul Local al municipiului T M si drepturile salariale ale personalului didactic auxiliar din cadrul unităților de invatamant preuniversitar de stat. Recurentul a arătat că potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de baza si finanțarea complementara. Potrivit alin.3 al aceluiași articol, finanțarea de baza se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de invatamant, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale. Consiliul Local al municipiului T M nu are calitatea de angajator al personalului din unitățile de invatamant, nu încheie contracte cu aceștia si nici nu negociază drepturi salariale.
Din interpretarea dispozițiilor art. 18 alin.1 din nr.HG 538/2001 rezultă foarte clar faptul că instituția recurentă nu are calitate de finanțator a drepturilor salariale ale personalului didactic. Fondurile necesare pentru asigurarea salarizării personalului didactic sunt asigurate de bugetul de stat. Motivul pentru care aceste fonduri sunt apoi defalcate in bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de la bugetul de stat este in scopul simplificării procedurii acordare a drepturilor salariale ale cadrelor didactice. In atare situație, consiliile locale sunt intermediari prin care fondurile de la bugetul de stat pentru salariile cadrelor didactice ajung la unitățile de invatamant.
Unitățile de invatamant preuniversitar de stat sunt finanțate din fonduri de la bugetul de stat care sunt alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază isi desfășoară activitatea
Sumele prevăzute ca drepturi de natura salariale in bugetele de venituri si cheltuieli ale consiliilor locale se aproba anual pe baza de proiecte si programe bine definite, determinate la nivelul fiecărei unități de invatamant preuniversitar corespunzător fondurilor alocate cu această destinație potrivit legislației in vigoare.
În aceste condiții, rezultă foarte clar că la plata drepturilor salariale trebuie să fie obligat angajatorul, în acest caz unitatea școlară și Inspectoratul Școlar care coordonează activitatea acestora în toate domeniile, inclusiv cel contabil.
Pe fondul cauzei, recurentul a dezvoltat considerente asemănătoare cu cele din recursul Colegiului tehnic.
Cu privire la cheltuielile de judecată, recurentul a susținut că la plata acestora urmează să fie obligat angajatorul, care in acest caz este unitatea școlara.
Primăria municipiului T M, a invocat, de asemenea, în recursul său dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 cod. proc. civilă, susținând că nu are calitate procesuală pasivă, neexistând o legătura de cauzalitate intre recurentă și drepturile salariale ale personalului didactic auxiliar din unitățile de invatamant preuniversitar de stat. Astfel recurenta a invocat prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, conform cărora primăria este o structură funcțională cu activitate permanenta constituita din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ teritoriale si aparatul de specialitate al primarului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local si dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității.
Primăria nu poate avea calitate procesuala, fiind doar o structura de lucru conform legii, unitățile administrativ teritoriale ( comunele, orașele, municipiile, județele ) fiind, conform art. 21 din Legea nr.215/2001, titulare de drepturi si obligații ce decurg din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice. Primarul exercită calitatea de ordonator principal de credite si in calitate de angajator, conform art. 63, alin.5, lit.e din legea mai sus menționata, numește, sancționează si dispune suspendarea, modificarea si încetarea raporturilor de serviciu sau dupa caz, a raporturilor de muncă in condițiile legii, doar pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum conducătorii instituțiilor si serviciilor publice de interes local si reprezintă unitățile administrativ-teritoriale in justiție. De altfel, fata de cererea de obligare a Primăriei municipiului T M la plata salariului, recurenta învederat instanței faptul ca nu are calitatea de angajator, niciodată drepturile salariale nu au fost calculate de către ea, unitățile de învățământ având organizată contabilitatea la nivel propriu. Recurenta a detaliat procedura de alocare a fondurilor.
În aceste condiții, a susținut recurenta, rezultă foarte clar că la plata drepturilor salariale trebuie să fie obligat angajatorul, în acest caz unitatea școlară și Inspectoratul Școlar care coordonează activitatea acestora în toate domeniile, inclusiv cel contabil.
Pe fondul cauzei, recurenta a dezvoltat considerente asemănătoare cu cele din recursurile anterioare și a criticat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria Municipiului T M - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului T M, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a apreciat că recurenții au calitate procesuală pasivă având în vedere faptul că una dintre atribuțiile Consiliului Local este reprezentată de asigurarea finanțării unităților de învățământ preuniversitar, în compunerea căreia intră și plata drepturilor salariale pretinse de către reclamantă conform art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată, art. 13 din OUG nr. 32/2001 aprobată prin Legea nr. 374/2001 și art. 36 alin.4 lit.a din Legea nr. 215/2001, republicată.
Este reală susținerea recurenților în sensul că nu calculează și efectuează plata salariilor, însă hotărârea urmează să le fie opozabilă în vederea îndeplinirii atribuției de a aproba, potrivit art. 81 alin 2 lit. d din Legea nr. 215/2001 în bugetul local sumele necesare plății drepturilor salariale, ce fac obiectul prezentei acțiuni, în cazul Consiliului Local, pe care recurentul Primarul Municipiului T M, în calitate de ordonator principal de credite, conform art. 63 alin.4 lit.a rap. la art. 63 alin. 1 lit. c din Legea nr. 215/2001, republicată și art. 20 alin.1 și 4 din Legea nr. 500/2002, urmează a le repartiza pentru fiecare unitate de învățământ.
Chiar dacă în prezent în bugetul local nu au fost alocate sumele necesare plăților drepturilor salariale pretinse, este în sarcina recurenților să aprobe alocarea de fonduri cu această destinație și să le repartizeze unității de învățământ, astfel încât în mod corect s-a reținut calitatea lor procesuală pasivă alături de unitatea de învățământ care urmează să facă calculul și să plătească efectiv reclamantei sumele la care aceasta este îndreptățită.
Pe fondul cauzei, în mod greșit instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză și a respins și obiecțiunile la raportul de expertiză, procedând la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale cu aplicarea directă a algoritmului de calcul după propria sa interpretare, fără a dispune și asupra unei verificări contabile a celor reținute.
Astfel pentru verifica acordarea tranșelor de vechime, expertul a aplicat dispozițiile legale după propria sa apreciere, în lipsa unor dispoziții clare ale instanței la fixarea obiectivelor expertizei. Instanța de fond era obligată să comunice expertului modul în care acesta urma să interpreteze dispozițiile legale pentru efectuarea calculului.
Curtea apreciază că proba cu expertiză dispusă în cauză, în ipoteza în care se apreciază că nu a fost corect efectuată, poate fi refăcută, ținându-se cont de obiecțiunile părților și de îndrumarea instanței cu privire la interpretarea dispozițiilor legale, pentru a se verifica dacă drepturile salariale au fost calculate potrivit algoritmului indicat.
Prin urmare, deși nu poate fi reținută incidența art. 304 pct. 7 cod proc. civilă, întrucât instanța de fond a motivat soluția pronunțată în fapt și în drept, Curtea reține că proba cu expertiză se impune a fi readministrată având în vedere faptul că, plecând de la interpretarea aceluiași text de lege, fiecare dintre părți a susținut un punct de vedere opus, respectiv reclamanta faptul că nu i s-au inclus în salariu majorările suplimentare de 1/25 din tranșa de vechime anterioară iar recurenții pârâți faptul că aceste suplimentări s-au acordat.
În consecință, în baza art. 304 pct. 9 și 304 /1 cod proc. civilă, Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și, în baza art. 315 alin 3 cod proc. civilă, va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea refacerii raportului de expertiză cu indicarea clară a obiectivului urmărit, anume acela de a verifica dacă, în salariul reclamantei, a fost inclusă și tranșa suplimentară de vechime de 1/25 din tranșa anterioară, alături de majorarea adusă de coeficienții de multiplicare corespunzători tranșei de vechime respective.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Municipiului T M și Primarul Municipiului T
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile recurenții Primăria Municipiului T M - Instituția Primarului, Consiliul Local al Municipiului T M și Colegiul Tehnic "General " T M împotriva sentinței civile nr.1203 din data de 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiSindicatul Liber din Învățământ T M,în calitate de reprezentant legal al reclamanteiși Inspectoratul Școlar
Casează în parte sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține dispozițiile sentinței privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Municipiului T M și Primarul Municipiului T
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./07.12.2009
Jud.fond:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
