Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6222/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4740/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6222/
Ședința publică de la 04 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții Școala cu Clasele I-VIII, Comuna, prin Instituția Consiliului Local al Comunei și Comuna prin Instituția Primarului, împotriva sentinței civile nr.1194 din data de 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant legal al membrilor se sindicat, respectiv, reclamanții:, și Inspectoratul Școlar T, având ca obiect:"drepturi bănești."
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurențiiȘcoala cu Clasele I-VIII, Comuna prin Instituția Consiliului Local al Comunei și Comuna prin Instituția Primaruluiși intimații Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant legal al membrilor se sindicat, respectiv, reclamanții:, și Inspectoratul Școlar
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 27.10.2009, întâmpinare din partea intimatului Sindicatul Învățământului Preuniversitar
Curtea, având în vedere împrejurarea că intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, prin întâmpinarea formulată, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1194 din data de 17 iunie 2009, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar T și s-a respins acțiunea față de acesta; s-au respins ca nefondate excepțiile privind nulitatea acțiunii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului învățământului Preuniversitar T față de pretinșii membrii de sindicat ce au calitatea de reclamanți, invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T și s-a admis, în parte, acțiunea reclamanților, prin reprezentantul lor Sindicatul învățământului Preuniversitar T, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele l-VIII, Primarul comunei și Consiliul Local al comunei și Consiliul Local al Municipiului
Prin aceeași sentință s-au obligat pârâții să plătească reclamanților, drepturile bănești ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, începând de la data îndeplinirii condițiilor de acordare și până la zi, conform perioadei de timp cât reclamanții au calitatea de salariat, respectiv termenul de prescripție de trei ani anterior formulării cererii, drepturi bănești ce vor fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la plata efectivă a acestora; s-a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei - unitate școlară să asigure plata tranșelor suplimentare și s-au obligat pârâții să plătească reclamanților, prin reprezentantul lor, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr.84/1995 unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a cărei rază își desfășoară activitatea.
S-a considerat că ordonator de credite este Consiliul local în a cărui rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ, iar calitatea de angajator o are unitatea de învățământ cu personalitate juridică, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T neavând, în concluzie, nici calitatea de ordonator de credite și nici calitatea de angajator.
Excepțiile privind nulitatea cererii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului învățământului Preuniversitar T, au fost respinse, ca nefondate, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.222 din Codul muncii, sindicate pot să-i reprezinte pe membrii lor în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora, dispoziții ce se găsesc reiterate în Legea nr. 168/1999, cât și în Legea nr.54/2003.
S-a reținut că cererea formulată de către reclamanți îndeplinește condițiile prevăzute de art.112 Cod procedură civilă, întrucât din cuprinsul acesteia reiese că Sindicatul învățământului Preuniversitar T are calitatea de reprezentant al membrilor în numele cărora formulează cererea, fiind atașată la dosar anexă cu numele și calitatea reclamanților de membrii de sindicat.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că salarizarea personalului didactic se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997 privind Statutul cadrului didactic și că dispozițiile art.48 din Legea nr. 128/1997 prevăd că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
De asemenea, s-a avut în vedere că art.41 alin.1 prevede că salarizarea personalului didactic se stabilește diferențiat în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructive educative, locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.
S-a mai reținut că, în conformitate cu art.50 alin.1 și 2 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
S-a avut în vedere că aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare și vizează două componente pentru stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială.
de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta și crește progresiv, fiind reținut că legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat " tranșă suplimentară" însoțit de " o crește a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerile pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 includ în rezultanta finală - salariul - și aceste tranșe suplimentare de vechime, creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, nu au fost reținute de către instanța de fond.
S-a precizat, pe de o parte, că legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele care o însoțesc iar, pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legale ulterioară, expresă sau tacită.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei unitatea școlară să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ conform acelorași dispoziții legale, tribunalul a respins ca nefondat.
Astfel, potrivit art. XIII din OUG nr.32/2001, aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
S-a mai arătat că art.38 alin.2 lit.d din Legea nr.215/2001 consiliile locale au ca atribuții aprobarea bugetului local, repartizarea fondurilor și asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale prevăzute de lege și nu unitatea școlară unde își desfășoară activitatea reclamanții.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, pârâții Școala cu Clasele I-VIII, Comuna, prin Instituția Consiliului Local al Comunei și Comuna prin Instituția Primarului, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041pr.civ. recurenții au invocat nulitatea acțiunii și excepția lipsei calității de reprezentant legal a Sindicatului învățământului preuniversitar Județean T, având în vedere că acțiunea nu este semnată și nici ștampilată de conducerea persoanei juridice a sindicatului, în calitate de pretins reprezentant legal, în cauză nefiind făcută dovada calității de membru de sindicat prin acte oficiale emanate de persoana juridică - Sindicatul Învățământ Preuniversitar
S-a susținut că tabelul completat de reclamanți nu este actualizat, la dosar nefiind depusă dovada calității de angajați (salariați) ai unității școlare la data introducerii acțiunii.
S-a învederat că acțiunea nu a fost pornită de sindicatul persoană juridică din școală, de la nivelul angajatorului, ci de un sindicat județean, cu structură de federație, care nu poate formula, în accepțiunea art. 28 din Legea 53/2003, acțiuni revendicative derivate din contracte individuale de munca, încheiate cu angajatorul unitate de învățământ.
S-a precizat că prin excepție, federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, derivate din contracte colective încheiate la nivel național și de ramură.
Pe fondul cauzei, recurenții au arătat că au fost obligați neîntemeiat și nelegal la plata tranșelor suplimentare pentru vechime în învățământ de 30, 35, 40 ani, după caz, conform prevederilor art. 50 alin 1 si 2 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, de vreme ce plata drepturilor solicitate a fost efectuată, în cadrul salariului funcției de bază, astfel cum rezultă din actele administrate la dosarul cauzei.
S-a susținut că prin aplicarea sentinței se înfăptuiește o dublă plată a tranșelor de vechime, respectiv crearea unor prejudicii materiale fondurilor bugetare de salarizare ale învățământului.
S-a învederat că potrivit art. 48 și următoarele din Legea 128/1997, salariul funcției de bază al personalului didactic de predare, se stabilește pe coeficienți de multiplicare ținând seama de nivelul de studii, grade didactice pe tranșe de vechime în învățământ, inclusiv tranșele suplimentare pentru vechime în învățământ de 30, 35, 40 ani, salariul de bază care include și anumite sporuri nominalizate in lege; iar fiecărei tranșe de vechime îi corespunde un cuantum bănesc, ce reprezintă o creștere față de tranșa anterioară.
S-a precizat că tranșele suplimentare de vechime în învățământ de peste 30, 35, 40 ani reprezintă în succesiune, o creștere cuprinsă în coeficienții de multiplicare de la o tranșă la alta, în grilele progresive de salarizare înscrise în actele normative din perioada revendicată, respectiv Ordonanțele Guvernului României nr. 68/2004, 138/2005, 4/2006, 11/2007, 15/2008, fiind expusă și o aplicație practică de calcul.
Prin întâmpinarea formulată intimatul Sindicatul Învățământului Peuniversitar T, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cererea dedusă judecății - având ca obiect obligarea pârâților la asigurarea plății tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ - a fost semnată de către avocat, care avea împuternicire din partea reprezentantului legal al membrilor de sindicat intimați reclamanți, Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, potrivit contractului de asistență juridică nr.12/24.02.2009, să redacteze, semneze și să depună cereri de chemare în judecată, conform Legii 220/2007 și art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, pentru membrii de sindicat nominalizați de sindicat la fiecare unitate școlară.
Prin urmare, Curtea nu poate primi susținerea recurenților potrivit cărora acțiunea introductivă este nulă pentru lipsa semnăturii conducerii persoanei juridice a sindicatului, în calitate de reprezentant legal, în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că cererea de chemare în judecată a fost semnată de către avocat, care avea mandat în acest sens din partea sindicatului, reprezentant legal al membrilor săi de sindicat, intimați reclamanți în cauză.
În fața instanței de fond s-a depus un tabel nominal din care rezultă că intimații reclamanți, au calitatea de cadre didactice în cadrul Școlii, cât și calitatea membri de sindicat ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, acest înscris fiind semnat de către aceștia, cât și de către directorul școlii și liderul grupei sindicale.
Recurenții nu s-au înscris în fals împotriva acestui înscris și nici nu au dovedit prin alte mijloace de probă faptul că la data formulării acțiunii vreunul dintre reclamanți nu mai îndeplinește calitatea de salariat al unității școlare sau de membru de sindicat, astfel încât, până la proba contrară, cele înscrise în cuprinsul tabelului nominal amintit fac dovada deplină a celor menționate în cuprinsul său.
Prin sentința civilă nr.176/20.01.1999 pronunțată de către Judecătoria Alexandrias -a constatat că Sindicatul Învățământului Preuniversitar T are reprezentativitate în negocierea contractului de muncă, potrivit art.17 din Legea nr.130/1996, iar acest sindicat nu are structura unei federații sindicale, cum greșit susțin recurenții, fiind un sindicat al cadrelor didactice încadrate în unitățile școlare din județ, cu drept de reprezentare legală în instanță a membrilor săi în conflictele de muncă, potrivit prevederilor art.28 din Legea nr.54/2003.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea reține ca fiind neîntemeiate excepțiile invocate de către recurenții pârâți privind nulitatea cererii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar
În privința criticilor de fond invocate de către recurenți, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, întrucât otărârea recurată în cauză nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. respectiv motivele pentru care instanța de fond a înlăturat apărărilor formulate de către pârâți în fața instanței de fond, potrivit cărora unitatea de învățământ, ca plătitor și ordonatorul de credite au făcut aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind plata integrală a sumelor rezultate din aplicarea tranșelor suplimentare corespunzătoare unei vechimi în învățământ de peste 30, 35 și 40 de ani, în sensul includerii drepturilor bănești în grile care cuprind coeficienți de multiplicare diferiți de la o tranșă la alta, stabilite de acte normative, prin determinarea cuantumului sumelor în modalitatea de calcul reglementată de lege.
Cu toate că avea obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și al argumentelor părților, prima instanță nu a efectuat verificări cu privire la realitatea acestor susțineri și a dispus în mod generic obligarea drepturilor bănești ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, începând de la data îndeplinirii condițiilor de acordare și până zi, conform perioadei de timp cât timp reclamanții au calitatea de salariat, respectiv termenul de 3 ani anterior formulării cererii.
Curtea constată că, procedând astfel, prima instanță nu s-a preocupat de lămurirea fondului cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă, în fapt, drepturile pretinse au fost achitate salariaților.
Or, neadministrarea tuturor probelor necesare cercetării fondului cauzei are drept consecință casare hotărârii pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare, în contextul în care probele concludente și utile pentru echitabila soluționare a cauzei nu pot fi administrate în faza recursului.
În conformitate cu prevederile art. 129 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea reține că este necesară efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească atât împrejurarea dacă au fost sau nu achitate în fapt salariaților drepturile pretinse cu titlu de tranșe suplimentare corespunzătoare vechimii în învățământ de peste 30, 35 și 40 de ani, cât și cuantumul aceste sume sumelor cuvenite intimaților reclamanți membri de sindicat, în ipoteza în care se constată că acestea nu s-au plătit prin acțiunea dedusă judecății.
În condițiile în care proba cu expertiză nu poate fi administrată în fața instanței de recurs, față de dispozițiile art. 305 din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile cu obiectivele anterior menționate.
Pentru considerentele arătate, Curtea văzând și dispozițiile art.312 din pr.civ. va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței privind soluționarea excepțiilor, pentru considerentele expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții Școala cu Clasele I-VIII, Comuna, prin Instituția Consiliului Local al Comunei și Comuna prin Instituția Primarului, împotriva sentinței civile nr.1194 din data de 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat, respectiv, reclamanții:, și Inspectoratul Școlar.
Casează, în parte, sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține dispozițiile sentinței privind soluționarea excepțiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
11.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
