Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 630/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.630
Ședința publică din data de 9 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B - prin cabinet avocatură ȘI ASOCIAȚII, cu domiciliul ales în B,-,.3,.7, sector 1, în prezent SA, împotriva sentinței civile nr.541 din 15.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, sat, nr.216, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat G din Baroul Prahova și intimatul-reclamant, reprezentat de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat G având cuvântul depune la dosar un memoriu de renunțare la susținerea criticii nr.2 a recursului privind excepția prescripției dreptului material la acțiune și modificarea parțială a argumentației în sprijinul criticilor 1 și 3 ale recursului însoțit de adresa nr.1237/2008, în dublu exemplar, hotărârea comisiei paritare a recurentei din data de 31.03.2008, adresa nr.938/2008,în dublu exemplar, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, certificatul de înregistrare mențiuni privind modificarea denumirii recurentei din SC SA în SA și încheierea nr.28702/2008 a Tribunalului București, în copie, filele 10-26. Precizează că un exemplar de pe aceste acte l-a comunicat și apărătoarei părții adverse.
Solicită să se ia act că recurenta înțelege să renunțe la critica din recurs referitoare la prescripția dreptului material la acțiune. În continuare, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile apărătorilor părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește dreptul subiectiv al salariatului la acordarea primelor de Paște și C, arată că acesta nu există, argumentația instanței de fond decurgând dintr-o interpretare greșită a CCM la nivel de societate pe anul 2004 și în prezent din care rezultă că odată acordate primele de Paște și C în anul 2003 prin includerea acestora în salariu, nu s-a mai impus prevederea acestora ca un drept subiectiv la încasarea primelor și în CCM încheiat ulterior anului 2004.
Precizează că prin includerea în salariul lunar de bază al fiecărui salariat a acestor prime începând cu anul 2003 și în continuare rezultă că nu mai pot fi acordate încă o dată de sine stătător.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului și pe fond menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Susține în esență că instanța de fond a dat o interpretare corectă a disp.art.168 din CCM pe anii 2004-2007; că nota în care este indicat salariul mediu de bază pe unitate nu reprezintă voința patronatului și a sindicatului, ea fiind emisă de departamentul resurse umane la data de 1.04.2008, după ce curtea de apel s- pronunțat într-o serie de dosare cu același obiect, respingând recursul pârâtei. Mai mult, aceasta este semnată numai de o persoană fizică, numele fiind indescifrabil și din conținutul căreia nu rezultă că primele de Paște și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ulterior, conform adresei în care este menționat salariul de bază, rezultă că acesta a scăzut, ori dacă primele ar fi fost incluse în salariu acesta ar fi crescut.
În fine, mai susține că din această adresă reiese inconsecvența recurentei în formularea motivelor de recurs, pârâta depunând și la instanța de fond o adresă cu salariul de bază la nivel de societate, or, din adresa de azi nu rezultă scopul emiterii acesteia sau cine a cerut-o, astfel că nu poate fi luată în considerare. Fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise, filele 27-29.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata către reclamant a sumei de 8767,50 lei din care: 8151,50 lei reprezentând drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate și 616 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit reclamantul prin neplata la timp a sumei, în raport de rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei până la data de 29.09.2007, când raporturile de muncă ale acestuia au încetat ca urmare a disponibilizărilor colective.
mai susținut reclamantul că pentru munca prestată a primit lunar salariul, conform contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată, iar pe lângă salariul lunar trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială, în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, conform art.168 alin.1 din CCM pe anii 2003 - 2007, la ale cărui dispoziții s-a făcut trimitere.
A mai arătat reclamantul că deși contractul colectiv de muncă constituie legea părților în domeniul raporturilor de muncă, acesta nu a beneficiat de suplimentările menționate, respectiv de suplimentarea salarială de C 2004, în sumă de 951,50 lei, de Paște 2005, în sumă de 1200 lei, de C 2005, în valoare de 1350 lei, de Paște 2006, în valoare de 1350 lei, de C 2006, în valoare de 1650 lei, de Paște 2007, în valoare de 1650 lei, sumele respective fiind stabilite prin negociere de către directorul general al societății-pârâte și președintele și comunicate în teritoriu, la fiecare punct de lucru, cu scrisorile expres enumerate.
Totodată, s-a susținut că pârâta este datoare să-l despăgubească pe reclamant și cu beneficiul nerealizat, respectiv corecția sumelor sus-menționate cu coeficientul de inflație pentru perioada în discuție, în cuantum de 616 lei, pârâta datorând în total reclamantului suma de 8767,50 lei potrivit tabelului anexat.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.5, art.164 alin.1, art.269 alin.1 Codul muncii, art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății renegociat și reeditat în anii 2004-2007, art.1084 Cod civil.
Pârâta SA Baf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, care prevăd că cererea trebuie formulată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținându-se că plata drepturilor în discuție s-a făcut astfel cum părțile s-au înțeles, începând cu anul 2003, prin includerea primelor de Paște și de C în salariu, astfel că dreptul subiectiv căruia trebuie să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de C nu mai există.
A mai susținut pârâta că venind în interpretarea dispozițiilor art.168 din Contractul Colectiv de Muncă, s-a stabilit de către comisia paritară a societății că începând cu anul 2003, având în vedere faptul că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la cererea părților, prin sentința civilă nr.541/15.02.2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să plătească acestuia suma brută de 8151,50 lei, reprezentând prima de C pe anii 2004, 2005, 2006 și prima de Paște pe anii 2005, 2006 și 2007, sume ce vor fi reactualizate potrivit indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă a acestora, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului și suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată, întrucât în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, acțiunea fiind supusă termenului de prescripție de 3 ani, care a început să curgă de la data scadenței sumelor, din anul 2004.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă începând cu anul 2002 până la data de 29.09.2007, iar art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 prevede dreptul angajaților de a beneficia cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate și în contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile pe anii următori.
Totodată, s-a reținut că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi ale reclamantului sau le-ar fi inclus în salariul de bază, considerente pentru care, în baza contractelor colective de muncă din perioada 2004 - 2007 și a disp.art.161 și urm. Codul muncii, instanța de fond a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC SA B, actuală SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a fost admisă acțiunea însușindu-se eronat raționamentul intimatului-reclamant.
Astfel, instanța de fond a reținut că nu au fost dovedite afirmațiile recurentei-pârâte referitoare la includerea în salariu a suplimentărilor salariale, însă se susține că recurenta-pârâtă nu trebuia să facă dovadă acordării sumelor solicitate față de apărările acesteia legate de dreptul subiectiv căruia trebuia să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și C, drept ce nu mai există întrucât aceasta a fost voința comună a părților.
Se arată în continuare că suplimentările salariale prevăzute la art.168 alin.1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale aplicându-se și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003 - 2007, salariații beneficiind efectiv de aceste suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paște și de C, care au fost primite lunar împreună cu drepturile salariale lunare.
Tribunalul, arată recurenta, s-a rezumat la a deduce îndreptățirea reclamantului, din analiza literală a textului art.168 din CCM, folosind argumentul per a contrario.
Se mai învederează că venind în interpretarea disp.art.168 din CCM, comisia paritară, în care salariații au fost legal reprezentanți, a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg, și astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază, ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Arată recurenta-pârâtă că este greu de imaginat că într-o problemă generală ca cea de față, Federația Sindicatelor Libere nu ar fi reacționat, cerând respectarea contractului colectiv de muncă, care în realitate nu fusese cu nimic încălcat, salariații fiind reprezentați în cadrul tuturor negocierilor de către Federația Sindicatelor Libere, acesta fiind și cazul întrunirii comisiei paritare a SC SA, menită să lămurească pe deplin situația primelor solicitate doar printr-o interpretare denaturată a art.168 din contractul colectiv de muncă, iar hotărârea Comisiei paritare din data de 06.11.2007 are putere obligatorie atât pentru societate, cât și pentru salariați.
Se susține în continuare că dreptul subiectiv căruia trebuie să îi corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM, opinia comisiei paritare fiind consfințită în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, care prevede, la art.176 alin.6, că "fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
La termenul din 9 mai 2008 recurenta, prin apărător, a depus la dosar un memoriu prin care a arătat că renunță la susținerea criticii nr.2 a recursului privind excepția prescripției dreptului material la acțiune și își modifică parțial argumentația în sprijinul criticilor nr.1 și 3 din recurs.
Referitor la primul motiv de recurs, s-a arătat că nu în practicaua hotărârii, ci în considerente se regăsește referirea constantă la SC SA și nu e vorba doar de o simplă greșeală materială, ci la preluarea unor elemente ale unei judecăți anterioare, în care SC SA a fost parte, evocându-se nota comisiei paritare din 31.08.2007, care nu are legătură cu SC SA, astfel că nu rezultă că a existat o judecată pe fond.
În privința criticii nr.3, s-a arătat că tribunalul a greșit grav în stabilirea situației de fapt, pârâta susținând apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și C, după ce în anul 2003 părțile CCM au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
A susținut recurenta că se încearcă a se valorifica o greșeală în redactarea textelor, însă potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din contract se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului, derogatoriu de la regula înscrisă la art.983 Cod civil.
S-a mai arătat că potrivit art.10 din CCM, pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea CCM, părțile convin constituirea unei comisii paritare, iar conform pct.4 al anexei 2 CCM, hotărârile acestei comisii au putere obligatorie pentru părțile contractante.
Întrucât art.168 are o redactare defectuoasă, s-a simțit nevoia interpretării acestuia, procedându-se în acest sens de către comisia paritară conform Notei asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute la art.168 din contractul colectiv de muncă al SC SA, la al cărei conținut s-a făcut trimitere și interpretarea de principiu are în toate cazurile efect retroactiv, fiind o operațiune de deslușire a unui text neclar a cărui redactare e obiectiv să fi avut loc în trecut.
Totodată, s- arătat că pasivitatea de mai bine de 3 ani se explică în mod logic doar datorită inexistenței dreptului subiectiv, iar stingerea dreptului subiectiv la încasarea primelor de Paște și C începând cu anul 2004 este susținută de concordanța interpretării date clauzei în litigiu cu textul analog din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 înregistrat la sub nr.288/02/15.02.2006, respectiv art.176 din acest contract, la care s-a făcut trimitere, un text similar găsindu-se și în contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Așa fiind, a susținut recurenta, s-a mers pe sistemul includerii la un moment dat în salariu a primelor în discuție și încetării acordării lor în viitor, fapt ce este probat și cu adresa comună a și, înregistrată sub nr.1202/3.04.2007 / 29/4.04.2007, prin care se comunică structurilor organizatoric funcționale din faptul că se acordă salariaților o sumă netă de 500 ron până la 5.04.2007, iar acest drept, sub formă de primă, se regăsește în statele de plată pentru luna aprilie 2007, venind să sprijine apărarea efectului extinctiv al operațiunii de includere a primelor prevăzute de art.168 alin.1 din CCM din 2003, în privința dreptului la încasarea în anii ulteriori, în mod separat.
Concluzionează recurenta că este un non sens a se proceda la includerea primelor în salariu și a se continua discuția despre prime, ca și cum acest lucru nu ar fi avut loc.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, însă reprezentat fiind în instanță, prin apărător, la termenul din 9 mai 2008, solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, depunând la dosar și concluzii scrise.
Tot la termenul din 9 mai 2008 recurenta a învederat că s-a modificat denumirea societății în SA, depunând la dosar, în copie, certificatul de înregistrare mențiuni privind modificarea denumirii și încheierea nr.28702/2008 a Tribunalului București.
În recurs au fost depuse la dosar o serie de înscrisuri noi din partea recurentei-pârâte.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune, critică la care s-a susținut de către recurenta-pârâtă, prin memoriul depus la dosar pentru termenul din 9 mai 2008, că se renunță, se reține că această excepție nici nu a fost invocată, de altfel, prin cererea de recurs.
Referitor la prima critică din recurs, la care se face trimitere tot în memoriul depus la dosar pentru termenul 9 mai 2008, se constată, de asemenea, că prin cererea de recurs nu a fost formulată o asemenea critică, iar susținerile recurentei privitoare la consemnarea greșită în considerentele sentinței a denumirii societății privesc în mod evident o altă pricină în care aceasta a figurat ca pârâtă, iar nu cauza de față, instanța de fond consemnând în mod corect, atât în practicaua hotărârii, cât și în considerente și dispozitiv, denumirea corectă a societății-recurente.
Critica privind greșita soluționare a pricinii pe fond, în sensul admiterii acțiunii intimatului-reclamant, este neîntemeiată.
Astfel, textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție în cauză, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamant cuvenite cu ocazia Cului pe anii 2004, 2005 și 2006 și a pe anii 2005, 2006 și 2007, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Prima de C pe anii 2004 - 2006 și primele de Paște pe anii 2005 - 2007 nu au fost incluse nici în salariul de bază al intimatului-reclamant, pe anii respectivi, nefăcându-se o asemenea dovadă de către recurenta-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei conform art.287 Codul muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art.168 privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă înregistrat la - municipiul B sub nr.9002/31.10.2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anii 2004 - 2006 și de Paște pe anii 2005 - 2007, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă valabil pe acești ani, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Recurenta invocă punctul II al Notei întocmite de comisia paritară, însă la punctul I alin.1 din aceeași notă se menționează că interpretarea art.168 alin.1 și 2 din contract, conform voinței părților la semnarea acestuia, este după cum urmează: "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 (denumite și "prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4209/6.11.2007 Comisiei paritare a societății-recurente către toate structurile teritoriale ale societății, s-a comunicat acestora că părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamantului și pe anii 2004 - 2007.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și nici cele ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național, invocate de recurentă, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii reclamantului și respingerii acesteia.
Împrejurarea că reclamantul a introdus cererea de față abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii, în condițiile în care aceasta a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă interpretare a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
Urmează, de asemenea, a se luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA, fostă SC SA, cu sediul în municipiul B,- bis, sector 1 și domiciliul procesual ales în B,-,.3,.7 sector 1 - la sediul social al Cabinetului de avocați " și asociații", împotriva sentinței civile nr. 541 din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat, nr.216, județul
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./23.05.2008
/
dos.fond nr.8230/105/07 Trib.
jud.fond -
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
4 iunie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.630 din data de 9 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 16 aprilie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
