Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 631/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.631
Ședința publică din data de 9 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B - prin cabinet avocatură ȘI ASOCIAȚII, cu domiciliul ales în B,-,.3,.7, sector 1, în prezent SA, împotriva sentinței civile nr.764 DIN 4.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul -, domiciliat în comuna, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA B reprezentată de avocat G din Baroul Prahova și intimatul-reclamant - reprezentat de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat G având cuvântul depune la dosar un memoriu de renunțare la susținerea criticii nr.2 a recursului privind excepția prescripției dreptului material la acțiune și modificarea parțială a argumentației în sprijinul criticilor 1 și 3 ale recursului însoțit de adresa nr.1237/2008, în dublu exemplar, hotărârea comisiei paritare a recurentei din data de 31.03.2008, adresa nr.938/2008,în dublu exemplar, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, certificatul de înregistrare mențiuni privind modificarea denumirii recurentei din SC SA în SA și încheierea nr.28702/2008 a Tribunalului București, filele 11-27. Precizează că un exemplar de pe aceste acte l-a comunicat și apărătoarei părții adverse.
Solicită să se ia act că recurenta înțelege să renunțe la critica din recurs referitoare la prescripția dreptului material la acțiune. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile apărătorilor părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește dreptul subiectiv al salariatului la acordarea primelor de Paște și C arată că acesta nu există, argumentația instanței de fond decurgând dintr-o interpretare greșită a CCM la nivel de societate pe anul 2004 și în prezent din care rezultă că,odată acordate primele de Paște și C în anul 2003 prin includerea acestora în salariu, nu s-a mai impus prevederea acestora ca un drept subiectiv la încasarea primelor și în CCM încheiat ulterior anului 2004.
Precizează că prin includerea în salariul lunar de bază al fiecărui salariat a acestor prime începând cu anul 2004 și în continuare rezultă că nu mai pot fi acordate încă o dată de sine stătător.
Avocat,având cuvântul pentru intimatul-reclamant,solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Susține, în esență,că instanța de fond a dat o interpretare corectă a disp.art.168 din CCM pe anii 2004-2007,``că nota în care este indicat salariul mediu de bază pe unitate nu reprezintă voința patronatului și a sindicatului, ea fiind emisă de departamentul resurse umane la data de 1.04.2008, după ce curtea de apel s- pronunțat într-o serie de dosar cu același obiect, respingând recursul pârâtei. Mai mult, aceasta este semnată numai de o persoană fizică, numele fiind indescifrabil și din conținutul căreia nu rezultă că primele de Paște și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ulterior, conform adresei în care este menționat salariul de bază rezultă că acesta a scăzut, ori dacă primele ar fi fost incluse în salariu acesta ar fi crescut.
În fine, mai susține că din această adresă reiese inconsecvența recurentei în formularea motivelor de recurs, pârâta depunând și la instanța de fond o adresă cu salariul de bază la nivel de societate, ori, din adresa de azi nu rezultă scopul emiterii acesteia sau cine a cerut-o, astfel că nu poate fi luată în considerare. Fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise, filele 28-30.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 2518,50 lei brută reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004,2005 cu ocazia sărbătorilor de C și Paște, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate pentru perioada sus-menționată.
Pârâta SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii atâta timp cât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003 și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, care prevăd că cererea trebuie formulată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
La data de 04.03.2008 reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând plata drepturilor salariale suplimentare de 2151,50 lei brut pentru sărbătorile de Paște 2005 și C 2004, actualizată în raport de indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume, până la plata efectivă.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la cererea părților, prin sentința civilă nr.764 din 4 martie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea precizată formulată de reclamant, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale corespunzătoare sărbătorii de Paște 2005 și C 2004 în sumă brută de 2151,50 lei, ce va fi actualizată cu idnicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, a obligat pârâta la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată, întrucât în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit.c Codul muncii conform căruia acțiunea de față este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât obiectul acțiunii îl constituie plata drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată întrucât acesta a fost încadrat la societatea-pârâtă în perioada 2002-2005, însă nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și
A mai reținut instanța de fond că dispozițiile art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 prevede dreptul angajaților de a beneficia cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005,2006,2007.
A concluzionat instanța de fond că reclamantul a fost salariatul pârâtei, însă în perioada 2004-2005 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantului, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeincie și nelegalitate.
Arată recurenta că în mod greșit instanța admis acțiunea, susținându-se că tribunalul s-a rezumat la a deduce îndreptățirea reclamantului, din analiza literală a textului art.168 din CCM, folosind argumentul per a contrario.
Se mai învederează că venind în interpretarea disp.art.168 din CCM, comisia paritară în care salariații au fost legal reprezentanți, a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg, și astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază, ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Arată recurenta-pârâtă că este greu de imaginat ca într-o problemă generală ca cea de față, Federația Sindicatelor Libere nu ar fi reacționat, cerând respectarea contractului colectiv de muncă, care în realitate nu fusese cu nimic încălcat, salariații fiind reprezentați în cadrul tuturor negocierilor de către Federația Sindicatelor Libere, acesta fiind și cazul întrunirii comisiei paritare a SC SA, menită să lămurească pe deplin situația primelor solicitate doar printr-o interpretare denaturată a art.168 din contractul colectiv de muncă.
Se arată în continuare că dreptul subiectiv căruia trebuie să îi corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM, opinia comisiei paritare fiind consfințită în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, care prevede, la art.176 alin.6 că "fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
La termenul din 9 mai 2008, în ședință publică, recurenta, prin apărător, a arătat că renunță la a doua critică din recurs privind greșita soluționare a prescripției dreptului la acțiune, aducându-se precizări referitoare la al doilea motiv de recurs, în sensul că tribunalul a greșit grav în stabilirea situației de fapt, pârâta susținând apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și C, după ce în anul 2003 părțile CCM au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
A susținut recurenta că se încearcă a se valorifica o greșeală în redactarea textelor, însă potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din contract se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului, derogatoriu de la regula înscrisă la art.983 Cod civil.
S-a mai arătat că potrivit art.10 din CCM, pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea CCM, părțile convin constituirea unei comisii paritare, iar conform pct.4 al anexei 2 CCM, hotărârile acestei comisii au putere obligatorie pentru părțile contractante.
Întrucât art.168 are o redactare defectuoasă, s-a simțit nevoia interpretării acestuia, procedându-se în acest sens de către comisia paritară conform Notei asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute la art.168 din contractul colectiv de muncă al SC SA, la al cărei conținut s-a făcut trimitere și interpretarea de principiu are în toate cazurile efect retroactiv, fiind o operațiune de deslușire a unui text neclar a cărui redactare e obiectiv să fi avut loc în trecut.
Totodată, s- arătat că pasivitatea de mai bine de 3 ani se explică în mod logic doar datorită inexistenței dreptului subiectiv, iar stingerea dreptului subiectiv la încasarea primelor de Paște și C începând cu anul 2004 este susținută de concordanța interpretării dată clauzei în litigiu cu textul analog din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 înregistrat la sub nr.288/02/15.02.2006, respectiv art.176 din acest contract, la care s-a făcut trimitere, un text similar găsindu-se și în contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Așa fiind, a susținut recurenta, s-a mers pe sistemul includerii la un moment dat în salariu a primelor în discuție și încetării acordării lor în viitor, fapt ce este probat și cu adresa comună a și înregistrată sub nr.1202/3.04.2007 / 29/4.04.2007 prin care se comunică structurilor organizatoric funcționale din faptul că se acordă salariaților o sumă netă de 500 ron până la 5.04.2007, iar acest drept, sub formă de primă, se regăsește în statele de plată pentru luna aprilie 2007, venind să sprijine apărarea efectului extinctiv al operațiunii de includere a primelor prevăzute de art.168 alin.1 din CCM din 2003, în privința dreptului la încasarea în anii ulteriori, în mod separat.
Concluzionează recurenta că este un non sens a se proceda la includerea primelor în salariu și a se continua discuția despre prime, ca și cum acest lucru nu ar fi avut loc.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, însă reprezentat fiind în instanță, prin apărător, la termenul din 9 mai 2008, solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, depunând la dosar și concluzii scrise.
În recurs au fost depuse la dosar o serie de înscrisuri noi,atât din partea recurentului-reclamant, cât și a recurentei-pârâte, recurenta-pârâtă depunând la dosar și practică judiciară privind soluții pronunțate în spețe similare de diferite instanțe din țară.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta În continuare.
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2005 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii următori prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și se mențin drepturile salariale pentru anii următori.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2005 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2005.
Din înscrisurile depuse în recurs, ce poartă semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum și semnătura președintelui, rezultă că salariul mediu brut la nivel de unitate era începând cu 01.02.2004, de 951,5 lei, începând cu 01.01.2005 - 1200 lei, începând cu 01.11.2005 1350 lei și începând cu 01.06.2006 - 1650 lei.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că recurenta - pârâtă avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului-intimat pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea
probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa nr.4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B - prin cabinet avocatură ȘI ASOCIAȚII, cu domiciliul ales în B,-,.3,.7, sector 1, în prezent SA, împotriva sentinței civile nr.764 DIN 4.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul -, domiciliat în comuna, județ
Ia act că intimatul-reclamant nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.05.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
13 iunie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.631 din data de 9 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 3 iunie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
