Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6471/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6471
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
***************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 211 din 16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare la motivele de recurs, un exemplar se înmânează recurenților reclamanți în ședința publică care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru observarea întâmpinării, după a doua strigare,
Nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Recurenții reclamanți solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și a cererii de intervenție.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.2670/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj Secția de Litigii de Muncă și Asigurări Sociale,a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și intervenientul,împotriva pârâților P,Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj și Ministerul Justiției
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele.
Potrivit art.1 din Legea nr. 142/ 1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz a bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
În speță, petentii si intervenientul au calitatea de personal contractual în cadrul Judecatoriei TG Carbunesti, respectiv instituție bugetară, ce face parte din sectorul bugetar datorită alocării veniturilor de către stat, prin organele sale abilitate.
Dreptul petentilor la acordarea tichetelor de masă nu impune în sarcina autorităților publice o obligație absolută, ci doar o obligație care se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat, având în vedere că Ministerul Justitiei este o instituție publică care nu are buget propriu, ci depinde de bugetul de stat.
Sumele alocate pentru tichetele de masă sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajat, nici pentru angajator, la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană.
in analiza textului de lege invocat reiese, cu claritate, faptul că nu se stabilește în sarcina unitații o obligație, ci doar o posibilitate care se poate realiza sau nu, în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat. Întrucât nu au fost prevăzute fonduri pentru acordarea tichetelor în legile bugetelor de stat aferente perioadei invocate de petent, angajatorii nu pot fi obligați la acordarea lor.
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 4 din Legea nr. 631/2002, legea bugetului de stat pe anul 2003, " în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
Aceleași considerente sunt reiterate de legiuitor și în dispozițiile art. 40 din Legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, art. 24 din Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006.
Principiile egalității în fața legii și egalității de tratament nu exclud, ci dimpotrivă presupun un tratament juridic identic, în situații egale, iar situațiile obiectiv diferite justifică, chiar și din punct de vedere constituțional un tratament juridicdiferit.
În speță, este vorba de o situație juridică diferită și nu de o aplicare discriminatorie a textului de lege, acesta izvorând din faptul că, Legea 142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar, de alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Precizează astfel, că hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii și nu cuprinde motivele pe care se sprijină, invocând ca temei de drept dispoz. art.304 pct.7 și 9.pr.civilă.
Învederează că, potrivit art.1 din legea 142/1998 au dreptul de a primi o alocație individuală de hrană având calitatea cerută de lege pentru a beneficia de tichetele de masă.
Este neîntemeiată motivarea instanței, în sensul că că art.7 din lege nu ar instituit o obligație ci doar o posibilitate.
Instanța reține că nu s-ar cuveni aceste drepturi, deoarece prin legea 631/2002 pe anul 2003 nu s-ar fi aprobat plata acestor drepturi, cu toate că ei au solicitat tichetele pe perioada anilor 2005,2006,2007, textul de lege invocat de instanță fiind străin cauzei.
Ministerul Justiției și Libertăților formulează întâmpinare solicitând respingerea recursului, arătând că dreptul solicitat nu este un drept recunoscut și ocrotit de lege și nu este actual, deoarece nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept.
În cauza de față nu poate fi vorba despre existența vreunei comparabilități sau analogii între situația personalului din cadrul autorității judecătorești și alte categorii de personal bugetar și pe cale de consecință nu există discriminare între aceste categorii, atâta timp cât acordarea tichetelor de masă nu este obligatorie, fiind condiționată de respectarea prevederilor cuprinse în legile bugetului de stat.
Curtea constată a fi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Din interpretarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998 rezultă că tichetele de masă se pot acorda în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz a bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Acordarea tichetelor de masă nu reprezintă un drept,ci o vocație a reclamanților-personal contractual în cadrul unei instituții bugetare, legea nr. 142/1998 stabilind, condiția prevederii în bugetul de stat a sumelor necesare acordării acestora.
Prin legislația privind adoptarea și execuția bugetului de stat, au fost impuse restricții în acordarea acestor alocații, nefiind prevăzute în buget fonduri în acest sens, cu excepția instituțiilor finanțate din venituri proprii.
Curtea constată că legea nu instituie în sarcina angajatorului obligație pentru acordare tichetelor de masă care să existe independent de împrejurări și un drept corelativ în beneficiul angajaților cu contract de muncă, ci, numai o vocație care se poate valorifica doar în condițiile prevederii în bugetul de stat a unor sume cu această destinație.
Curtea reține că în speță nu se poate vorbi de o încălcare a principiului nediscriminării, cât vreme prevederile bugetare au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, rămânând la latitudinea angajatorului ca în funcție de situația concretă din sistem, să utilizeze sau nu aceste tichete de masă.
Instituirea unei condiții cu privire la personalul din sectorul bugetar față de personalul din sectorul privat este determinată de caracterul limitat al bugetului de stat, nefiind de natură a nesocoti principiul egalității în drepturi prev. de art. 16 din Constituție.
Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 41 alin. 2 din Constituție, întrucât pretențiile afirmate de reclamanți nu alcătuiesc conținutul unui drept constituțional și ca atare, nu poate fi vorba de o încălcare a acestui articol, și nici dispozițile CEDO întrucât nu se poate vorbi de încălcarea vreunui drept fundamental al omului, ci de o simplă vocație la acordarea acestor tichete, în funcție de disponibilități.
Ori, câtă vreme prin lege nu au fost aprobate în bugetul Ministerului Justiției sume cu această destinație,în cauză nu poate fi vorba despre nerespectarea legii, de refuzul acordării unui "drept" reclamanților sau al nexecutării unei obligații de diligență.
De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile deciziei nr.14 din 18 fenbruarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, obligatorii conform art. 329 cod procedură civilă, care a statuat că dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Întrucât, așa cum s-a arătat, Ministerul Justiției nu are prevăzute în buget sume cu această destinație pentru întreaga perioadă dedusă judecății,în mod corect prima instanță a respins acțiunea,hotărârea pronunțată nefiind afectată de motivele de modificare prev.de art.304 pct.7 și 9 pr.civilă invocate de recurenți.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 pr.civilă Curtea va respinge recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 211 din 16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
.2ex/18.12.2009
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Mariana Pascu
