Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6780/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4912/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6780R
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR - - A
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursurilor formulate de recurenții: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1290 din data de 24.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL TELEORMAN, având ca obiect "drepturi bănești spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere faptul că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1290/24.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ și fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman; a obligat pârâții la plata către reclamantă a sporului de 50% din indemnizația de încadrare lunară pentru risc și suprasolicitare începând cu data de 07.04.2008 la zi și în continuare, drepturi ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflație la data plății efective; a obligat pârâții la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei; a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să asigure fondurile bănești necesare plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorități judecătorești, republicată, invocat drept temei juridic al unii, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din indemnizația lunară lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Prin art.1 pct.2 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului și organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art.47 se abrogă.
Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.370 din 9 iulie 2001. nr.OG83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art.1 lit. Q pct.1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii OG nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, preciza că modificarea astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ stă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să-și înceteze aplicabilitatea. Ca atare, modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze iar nu și abroge legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul Teleorman reține că abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ și că norma de nivel inferior I pct.42 din nr.OG83/2000, lege ordinară prin care a fost abrogat art.47 din Legea 1996 și art. lX alin. 2 paragraful I din nr.OG83/2000 prin care a fost abrogat art.231 din Legea nr.56/1996, modificată și completată, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică. Chiar dacă pârâții Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice, și Ministerul Justiției și Libertăților au susținut contrariul iar susținerile acestora sunt lipsite de temei, disputa juridică fiind tranșată prin pronunțarea deciziei nr.21/2008 pronunțată de înalta Curte Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr. 5/2008 dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, s-a statuat prin decizia mai sus amintită, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție obligatorie pentru instanțe, în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 Cod procedură civilă, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurori, magistrații asistenți, precum și personagii auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
S-a mai reținut, în cuprinsul aceleași decizii, că instanțele de judecată trebuie să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice, acest lucru presupunând că, nici în prezent, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea.
Efectul imediat a supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispoziția art.47 din Legea nr.50/1996 și art.231 din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă aceste texte de lege.
Imprejurarea că prin OG nr.8/2007 au fost abrogate prevederile Legii nr.50/1996 nu este de natură să conducă la concluzia că personalul auxiliar de specialitate nu mai este îndreptățit la acordarea sporului ulterior acestei date, în condițiile în care această abrogare s-a prevăzut printr-o Ordonanță de Guvern cu depășirea limitelor legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României (Legea nr.502/2006), încălcându-se astfel dispozițiile art.-108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României, fiind valabile considerentele reținute de instanța supremă în cuprinsul deciziei nr.21/2008, la care s-a făcut mai sus referire.
Ca atare, Tribunalul Teleormana admis acțiunea civilă formulată de către reclamanta și, pe cale de consecință, a obligat pe pârâți, în solidar, să plătească reclamantei sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică din salariul de bază lunar brut, începând cu data de 7 aprilie 2008 la zi și în continuare, drepturi salariale ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR a sustinut ca un prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
În acest sens, interpretarea dată în cauză de către prima instanță, prin care s-a constatat că este "nelegală" și nu poate produce efecte abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 intervenită prin efectul nr.OG 83/2000, nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres.
Pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești si a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-si atribuții de legiferare.
Dovada depășirii limitelor puterii judecătorești este Decizia Curții Constituționale privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de înalta Curte de Casație si Justiție, pe de o parte, si Parlamentul României si Guvernul României, pe de altă parte.
Astfel, în ședința din data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între aceste puteri în acest sens, Curtea Constituțională a reținut că "în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Inalta C de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României. înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora".
Al doilea motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Așa cum rezultă din actele dosarului, reclamanta îndeplinește funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Teleorman.
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate.
Textul de lege arătat a fost abrogat prin art.42 din G nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Prin Decizia nr.21/10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a G nr.83/2000.
Având în vedere că din februarie 2007 a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG 8/24.01.2007, pretențiile reclamantei, personal auxiliar de specialitate sunt nefondate după data de 01.02.2007.
Prin art. 30 din OG nr.8/2007, se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești precum și orice alte dispoziții contrare.
n consecință, sporul de 50% nu mai subzistă, începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Totodată, în mod greșit instanța de fond a apreciat că abrogarea Legii nr.50/1996 prin OG nr.8/2007 nu poate duce la concluzia că personalul auxiliar de specialitate nu mai este îndreptățit la acordarea sporului ulterior acestei date, reținând că abrogarea a fost făcută cu depășirea limitelor legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României și că ar fi fost încălcate dispozițiile art. 108 alin.3 cu referire la art.73 alin. 1 din Constituția României.
Astfel, în art. I coroborat cu art. lll pct. 7 din Legea nr.502/2006 din 28 decembrie 2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe s-a prevăzut: în temeiul art. 115 alin. (1) din Constituția României, republicată, Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar nu înainte de încheierea celei de a doua sesiuni ordinare a anului 2006, și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 2007, să emită ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, după cum urmează: III. Muncă, protecție socială și salarizare: Salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum si din cadrul altor unități din sistemul justiției.
În temeiul acestei legi de abilitare Guvernul României a emis Ordonanța nr.8 din 24.01.2007 prin care a reglementat modul de stabilire a salariilor personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, act normativ care a fost aprobat cu modificări prin Legea nr.247 din 12 iulie 2007, de Parlamentul României, în conformitate cu art.115 din Constituție, dobândind în acest mod forța juridică a unei legi.
Prin acest act normativ au fost abrogate dispozițiile din Legea nr.50/1996 referitoare la salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, iar potrivit normelor de tehnică legislativă în vigoare la acea dată, respectiv Legea nr.24/2000 și HG nr.50/2005, abrogarea unei norme are caracter definitiv.
Prin Legea nr.502/2006 Guvernul a fost abilitat să emită o ordonanță care să reglementeze salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției iar potrivit art. 62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, " (1) Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate."
In consecință, sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 nu mai subzistă pentru personalul auxiliar de specialitate, începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime și definitiv.
Tot astfel, potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, "Pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege."
4 al aceluiași text prevede că "salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanței judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul Ministerului Justiției, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri se stabilește prin lege specială".
Legea specială privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate este OG nr. 8/2007, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 72 din 31.01.2007, aprobată prin Legea nr.247 din 12.07.2007.
Totodată, nr.OG8/2007 nu prevede pentru personalul auxiliar beneficiul acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, neexistând nici un act normativ în vigoare care să recunoască acest drept.
Prin urmare, instanța de fond, în mod greșit, a dispus obligarea pârâților la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate, interpretând în mod eronat dispozițiile ÎCCJ și neluând în considerare faptul că nu există nici un temei legal pentru acordarea acestor drepturi începând cu data de 01.02.2007, când a intrat în vigoare legea specială de salarizare pentru această categorie profesională.
Totodată, G nr. 8/2007 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea reglementează drepturile de care beneficiază această categorie profesională, în mod exhaustiv, astfel că reclamanta nu poate beneficia decât de drepturile stabilite prin lege în favoarea sa.
Pentru aceleași considerente, se apreciaza că, în mod eronat, instanța de fond a dispus acordarea și în continuare a sporului de risc și suprasolicitare de 50%.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 din Codul procedură civilă, se solicită admiterea recursului și modificarea în parte sentinței nr.1290/24.06.2009, în sensul respingerii acțiunii formulate, ca neîntemeiată.
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI a sustinut ca hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă).
Pe cale de excepție, se invocă lipsa calității procesuale pasive a Statului R prin Ministerul Finanțelor în această cauză, având în vedere următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este obligat în raportul juridic dedus judecății, reclamantul trebuind să justifice atât calitatea procesuală activă cât și pe cea pasivă.
Intr-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept.
Potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 "(1) Statul este persoana juridica în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. (2) El participa în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.", iar conform art. 37 din același act normativ, "Statul nu răspunde pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții de stat, ale întreprinderilor și organizațiilor economice de stat, precum și ale oricăror alte organizații socialiste de stat, dacă ele sunt persoane juridice. De asemenea, nici una dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligațiile statului."
In realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții așa cum prevede nr.HG 34/2009 la art. 3 alin. (1) pct. 81: reprezintă statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ;"
Intrucât dreptul solicitat este un drept de natura salariala, potrivit art. 282 din Codul muncii, intr-o asemenea acțiune parti in proces sunt numai intimate reclamantă si intimații pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI si Tribunalul Teleorman care au atribuții in ceea ce privește salarizarea acesteia.
Conform art. 28 lit. e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin programul de guvernare pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
Parlamentul adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare, elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.
Rezultă deci că Guvernul si ordonatorii principali de credite, au atribuții în ceea ce privește salarizarea si creșterile salariale acordate personalului bugetar.
Calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept, situație în care nu se regăsește statul prin Ministerul Finanțelor Publice.
Una dintre atribuțiile ministrului justiției și libertăților cetățenești este fundamentarea si elaborarea proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie, a instituțiilor aflate sub autoritatea sa si a unităților subordonate; repartizează alocațiile bugetare ordonatorilor secundari de credite si controlează modul de folosire a acestora.
Parlamentul adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare, elaborate de Guvern in contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.
Conform art. 1 din OG nr. 22/2002, modificata si completata prin Legea nr. 110/2007: "Exercitarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice in temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva."
Potrivit art. 2 din același act normativ, este instituita obligația pentru ordonatorii de credite de a lua "toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, - pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii."
Mai mult, art. 4 din nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificata si completata prin Legea nr. 110/2007, prevede: "(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii. (2) de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, si ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale."
Având in vedere cele expuse, precum si faptul ca statul prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de debitor fata de intimate reclamanta in baza vreunei dispoziții legale, nu poate fi obligat la alocarea respectivelor fonduri deoarece este de obligația ordonatorului principal de credite, in acest caz Ministrul Justiției și Libertăților sa dispună toate masurile care se impun pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
n mod greșit instanța de fond a obligat intimatul pârâtul statul prin Ministerul Finanțelor Publice să includă în bugetul de stat sumele datorate cu titlu de despăgubiri. Asa cum rezulta din acțiunea formulata de intimata reclamanta -, la data de 17.06.2008, aceasta a solicitat obligarea intimaților paraților la calcularea, includerea in planul de buget si plata drepturilor salariate reprezentând sporul de 50% de risc si suprasolicitare, incepand cu 07 aprilie 2008 - la zi si in continuare.
Potrivit art. 74 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "(1) Pentru activitatea desfășurata, judecătorii si procurorii au dreptul la o remunerație stabilita in raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținuta, cu vechimea in magistratura si cu alte criterii prevăzute de lege.
(2) Drepturile salariate ale judecătorilor si procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât in cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor si procurorilor se stabilește prin lege speciala."
Actul normativ care reglementează salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției este nr.OUG 27/2006, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care se aplică începând cu luna aprilie 2006 și care nu prevede acordarea unui astfel de spor.
OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, intrată în vigoare, potrivit art. 31 din ordonanță, la trei zile de la publicarea în Of. nr. 72 din 31.01.2007, a abrogat Legea nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.30 din nr.OG 8/2007, "La data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe se abroga: - Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 1999, cu modificările si completările ulterioare;"
Conform Deciziei nr. 108/2006 a Curții Constituționale; "sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariate suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și apărate de Constituție."
Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
După cum a statuat de nenumărate ori Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în acord și cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, cauza Marckx împotriva Belgiei, 1979), principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
In cazul neacordării sporului de risc si suprasolicitare nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a dispozițiilor Constituției pentru că nu ne aflăm în fața unui drept la sporul de risc si suprasolicitare, ca drept recunoscut și ocrotit de lege.
Pentru a exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la tratament egal, trebuie să fim în prezența recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Curtea Constituțională a statuat în numeroase decizii că "sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariate suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate prin și apărate de Constituție". (Decizia nr. 108 din 14.02.2006, publicată în Of. nr. 212/08.03.2006).
Pretenția intimatei reclamante nu are nici un temei legal pentru acordarea acestui spor.
Actele normative la care se face referire în cererea de chemare în judecată reglementează salarizarea unor anumite categorii de personal din sectorul bugetar (funcționari publici, personalul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, personal militar etc.) și nu există nici un temei legal pentru aplicarea acestor prevederi judecătorilor.
In cazul intimatei reclamante nu există discriminare în raport cu prevederile art. 1 alin 3 din nr.OG 137/2000, republicată, potrivit căruia "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
Având în vedere cele expuse, nu se poate vorbi în cazul intimatei reclamante de discriminare directă sau indirectă potrivit nr.OG 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, republicată pentru că, așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin decizii "diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă." în continuarea argumentației, Curtea Constituțională statuează că "- în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu cauza Marks împotriva Belgiei, 1979) principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale sau analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în baza unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări".
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, sesizat cu o speță ce are același obiect, a statuat prin hotărârile nr. 232 din 29.08.2007 și nr. 318 din 08.10.2007, că "nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare".
De asemenea, acest spor nu face obiectul art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât protocolul 12 al Convenției, ratificat de România prin legea nr. 103/2006, consacră expres la art. 1 paragraful 1: "Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasa, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație."
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Modul de stabilire printr-un act normativ a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG 137/2000, republicată.
Prin Deciziile nr. 818, 819 și 820 din 3 iulie 2008 (publicate în of. nr. 537/16.07.2008) Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative - respectiv Parlamentul sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive - reprezentate de Guvern.
De altfel, chiar actele adoptate de puterea executivă - ordinele, ordonanțele și hotărârile de guvern - trebuie să fie adoptate, în cele din urmă, printr-o lege de către Parlament.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate și în raport de dispozițiile art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 01.10.2000 intrat în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. Astfel, prin dispozițiile art. I pct. 42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000 s-a dispus că "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 563 din 18 1999, se modifică și se completează după cum urmează: - 42. articolul 47 se abrogă".
n ședința din 10 martie 2008, înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv:"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, rocurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Ca atare, in aprecierea obligatorie pentru instantele judecatoresti, data de înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, prin decizia nr. XXI/10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 30 din OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 74/31.01.2007, in vigoare de la 03.02.2007, la data intrării în vigoare a ordonanței se abrogă: a) Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 1999, cu modificările și completările ulterioare; b) dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 4 iulie 1996, cu modificările și completările ulterioare; c) orice alte dispoziții contrare.
OG nr. 8/2007 a fost emisa in baza Legii nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, al cărei art. 1 prevede ca, in temeiul art. 115 alin. (1) din Constituția României, republicată, Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a legii, dar nu înainte de încheierea celei de a doua sesiuni ordinare a anului 2006, și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 2007, să emită ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, după cum urmează:
III. Muncă, protecție socială și salarizare: 7. salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Deși nu este atribuția Curții de Apel sa constate îndeplinirea sau nu a condițiilor de forma prevăzute de Constituția României pentru adoptarea acestei ordonanțe, instanța poate stabili incidenta dispozițiilor acestei ordonanțe cu privire la cauza dedusa judecații.
Totodată, se poate retine ca OG nr. 8/2007, cu modificările si completările ulterioare, produce efecte juridice cu privire la domeniul delegării legislative pentru Guvern, dispusa prin Legea nr. 502/2006, respectiv salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Din acest punct de vedere, este fara putința de tăgada ca, prin art. 30 din OG nr. 8/2007, au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 1999, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cele ale art. 47 -"pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Asupra acestei probleme de drept nu s-a pronunțat înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, in decizia pronuntata la 10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, prin care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Acest fapt reiese din limitele sesizarii Procurorului General al României in recursul in interesul legii, publicat pe pagina web http://www.mpublic.ro/recursuri/2008_civil/rc_26_02_2008_2.htm.
Așadar, Secțiile Unite ale Înaltei Curti de Casație și Justiție nu au fost sesizate cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, decat raportandu-se la OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, iar nu si la un act normativ ulterior, cum este OG nr. 8/2007.
Potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, re ublicata p. în Monitorul Oficial, Partea I nr. 777 din 25.08.2004, brogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
In ce privește prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, acestea nu pot fi incidente, întrucât nu este vorba de restrângerea unui drept fundamental, ci doar de dispoziții legate de salarizarea unei categorii profesionale, domeniu in care legiuitorul, fie si delegat, are plenitudine de reglementare.
In consecința, începând cu 03.02.2007, personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției nu mai beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin decizia nr. 838/2009 Curtea Constituțională a stabilit că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională. Prin urmare, nici înalta Curte de Casație și Justiție și nici instanțele judecătorești sau alte autorități publice ale statului nu au competența de a controla constituționalitatea legilor sau ordonanțelor, indiferent dacă acestea sunt sau nu în vigoare.
Ca atare, nici Tribunalul Teleorman nu putea efectua acest lucru, așa cum s-a întâmplat prin sentința civilă nr. 1290/24.06.2009 pronunțată în dosarul nr-.
Pentru toate aceste considerente, cu luarea în considerare a tuturor probelor administrate în cauză, potrivit art. 312 alin. 1 si art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI si va modifica, în tot, sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr.1290/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - și intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL TELEORMAN.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
GREFIER,
Red.:
Dact:
2 ex.
4.12.2009
Jud.fond:,
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Adela Cosmina Bodea
