Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 679/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 679
Ședința publică de la 24 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CĂLĂTORI împotriva sentinței civile nr. 926 din 18 VI 2008 Tribunalului Iași, intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimat. Lipsă reprezentantul recurentei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întîmpinare, recurenta, prin cererea de recurs a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța constată că prin motivele de recurs înregistrate la data de 6 X 2008, recurenta a renunțat la cererea de suspendare executării sentinței Tribunalului Iași, cerere pe care o formulase prin cererea de recurs.
Avocat depune împuternicire avocațială pentru intimat, precizînd că nu mai are cereri de formulat.
Instanța acordă cuvîntul apărătorului intimatului în recurs.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței, cu cheltuieli Este vorba de o modificare unilaterală a contractului de muncă, decizia emisă de recurentă fiind nelegală.
In ce privește reducerea cheltuielilor de judecată, nu există temei pentru reducerea cheltuielilor de judecată. Ele au vizat toate aspectele de evaluare prevăzute de lege.
Depune întîmpinarea formulată într-un singur exemplar, întîmpinare pe care înțelege să o depună cu titlu de concluzii scrise.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă 926 din 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă acțiunea contestatorului în contradictoriu cu intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători " Călători" și s-a dispus anularea deciziei nr. 1/1284 din 21.04.2008 emisă de intimată cu obligarea acesteia să-l reintegreze pe contestator pe funcția de șef de serviciu la Serviciul Marketing Tren, deținută anterior emiterii deciziei.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă pe același post.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că, prin decizia nr. 1/1284/21.04.2008 emisă de intimata societate angajatoare, s-a dispus eliberarea din funcție a contestatorului începând cu data de 21 aprilie 2008, și cu aceeași dată a fost numit pe o perioadă de probă de 90 zile în funcția de șef stație II la Stația P, beneficiind de un salariu de bază de 1515 lei și diverse sporuri.
A mai reținut instanța că raportat la conținutul ei, prin această decizie se realizează o modificare unilaterală a contractului de muncă al contestatorului, în condițiile în care acesta a semnat de luare la cunoștință a ei, menționând că nu este de acord cu decizia.
Conform art. 41 Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, modificarea unilaterală putând fi operată numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege.
Modificarea se referă la oricare din elementele: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul și timpul de muncă și odihnă.
Din înscrisurile de la dosar instanța a reținut că prin decizia contestată a fost modificat unilateral de către societatea angajatoare nu numai locul și felul muncii dar și salariul, intimată nefăcând dovada că modificarea unilaterală operată a contractului de muncă al contestatorului se încadrează în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 42 și următoarele din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători " Călători", criticând-o ca netemeinică și nelegală și solicitând totodată suspendarea executării hotărârii până la soluționarea recursului.
Ulterior însă odată cu motivele de recurs depuse la dosar recurenta a menționat că nu mai susține acea cerere de suspendare a executării sentinței civile 926 din 18.06.2008, întrucât, contestatorul a consimțit în mod expres între timp să ocupe postul oferit de de Stație I
În susținerea recursului promovat recurenta a motivat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că în cauză ar fi aplicabile reglementările privitoare la raporturile de muncă astfel cum acestea sunt reglementate de Codul Muncii.
Că instanța a ignorat faptul că la nivelul " Călători" SA există un cadru juridic derogator prevăzut în statutul Călători, anexă la HG 584/1998, și care prin art. 19 lit. c, din statutul CFR, prevede faptul că directorul general are competența de a numi suspenda sau revoca directorii executivi, funcția de șef serviciu ocupată de contestator fiind asimilată celei de director executiv.
Susține în acest context recurenta că potrivit principiului simetriei actelor juridice, având în vedere temeiul legal în baza căruia s-au emis actele de numire, și eliberarea din funcție a reclamantului, rezultă fără echivoc că decizia directorului general nu reprezintă o decizie de concediere cum eronat a reținut instanța ci doar un act administrativ de autoritate cu caracter individual, dispozițiile art. 41 și 42 din Codul Muncii nefiind incidente în cauză.
A mai motivat recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior ignorând faptul că prin Hotărârea nr. 6/30.06.2006 a Adunării Generale a Călători -a fost desființat Serviciul Marketing, Tren, iar contestatorul a și acceptat postul oferit de Stație I, astfel că sentința criticată nu mai poate fi pusă în aplicare.
În fine, recurenta critică hotărârea primei instanțe și sub aspectul obligării ei la plata cheltuielilor de judecată, susținând că onorariul pretins și acordat este prea mare în raport de dificultatea, amploarea și durata cazului.
În concluzie recurenta a solicitat admiterea recursului iar în rejudecare respingerea contestației ca nefondate.
Prin întâmpinarea formulată, contestatorul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au mai cerut și administrat alte probe.
Recursul nu este fondat.
Susținerile recurentei privind regimul derogator de la Codul Muncii, prevăzut prin HG584/1998 sunt lipsite de orice fundament, neavând nici un corespondent în textul invocat.
Astfel, nici o dispoziție din hotărârea de mai sus nu prevede nici o normă derogatorie de la Codul muncii, raporturile de muncă ale personalului din această societate fiind circumscrise dispozițiilor prevăzute prin Codul muncii.
Astfel, potrivit art. 1 din Codul muncii, prezentul cod reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă precum și jurisdicția muncii. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că acest cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Or, având n vedere susținerile recurentei, Curtea constată că dispozițiile art. 19 lit. c din Statutul Călători - anexă la HG 584/1998, nu derogă cu nimic de la cadrul general prevăzut prin Codul muncii.
Astfel, art. 19 lit. c din Statutul invocat de recurentă nu prevede decât atribuțiile directorului general, care la lit. c dispune că "directorul general numește, suspendă sau revocă directorii executivi din Călători și le fixează salariile".
Din textul sus enunțat nu reiese nici un fel de derogare de la Codul muncii, atribuțiile ce revin directorului general, trebuind a fi exercitate cu bună credință și cu respectarea normelor generale care reglementează raporturile de muncă.
Nici susținerile referitoare la respectarea principiului simetriei actelor juridice nu pot fi reținute ca motiv de recurs, atâta timp cât nu se contestă dreptul directorului de a lua astfel de măsuri, instanța sancționând nu măsura în sine, ci nelegalitatea acesteia care nu a fost luată cu respectarea normelor general obligatorii prevăzute de Codul muncii - fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 41 și 42 Codul muncii.
Așa fiind, Curtea urmează a respinge ca nefondate aceste motive de recurs.
Cât privește critica referitoare la greșita reintegrare pe postul deținut anterior în contextul în care s-ar fi făcut dovada desființării acestuia, Curtea urmează a respinge și acest motiv ca nefondat.
Aceasta întrucât potrivit disp. art. 78 al. 1 Codul muncii în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Aceste dispoziții se complinesc și cu cele prevăzute la alin. 2 al art. 78 Codul muncii care prevăd că "la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii, va repune părțile în situația anterioară".
Or, raportat la dispozițiile legale suscitate Curtea constată că instanța de fond în mod corect a dispus reintegrarea, pe postul deținut anterior, astfel încât va respinge ca neîntemeiat și acest motiv de recurs.
Și critica referitoare la valoarea mare a onorariului perceput cu titlu de cheltuieli de judecată, Curtea o va respinge ca nefondată, reținând că instanța de fond a aplicat corect disp. art. 274 Cod procedură civilă.
În consecință, pentru toate cele ce preced, Curtea în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința civilă 926 din 18.06.2008 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" SA B, împotriva sentinței 926/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.P,
Tehnored.
2 ex.
18.11.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Cristina Mănăstireanu, Georgeta Pavelescu
