Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6924/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6924
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâta MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, împotriva sentinței civile nr. 1826 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP D, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și intimații reclamanți, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor disp. art. 242 alin. 2.pr. civ.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1826 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, s-a admis excepția autorității de lucru judecat referitoare la reclamantul pentru perioada 2004 - 1.02.2007 și în consecință, s-a respins cererea cu privire la această perioadă.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor și în consecință s-a respins acțiunea față de acest pârât.
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanți, -, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
A fost obligată pârâta să acorde reclamanților începând cu 1.02.2007 sporul de risc șisuprasolicitare de 50% din salariul de bază lunar brut și până la intervenirea unei cauze de încetare ori stingere a dreptului.
S-a respins cererea de chemare în garanție.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, reclamanții și au calitatea de personal auxiliar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat, iar reclamantul este tehnician criminalist la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, iar potrivit art. 91 Lg. nr. 567/2004, tehnicianul criminalist este asimilat grefierilor.
Art.47 din Lg.50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cum OG nr.83/2000 reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, se constată că au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, în vigoare la acea dată.
Conform prevederilor art.114 alin 1 din Constituția României, în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art.72 alin.3 precizând expres care sunt domeniile ce pot fi reglementate prin lege organică, printre acestea fiind cuprinse și cele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi (lit.h) și la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială(lit.i)
În domeniul raporturilor de muncă, se cuprinde și salariul, ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și judecătorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de legea nr.24/2000.
Art.4 din Lg.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție".
Și prin raportare la dispozițiile Legii 24/2000 s-a constatat că prin OG nr.83/2000 s-au încălcat prevederile art.114 alin.1 și art.72 alin.3 din Constituția României, prin ordonanță neputându-se reglementa salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, problemă ce se putea stabili numai prin lege organică.
Pe de alta parte, conform art.41 alin.2 din Constituție, "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială".
Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, precum și alte situații specifice stabilite prin lege"
In speța, atunci când a acordat magistraților și personalului auxiliar, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, legiuitorul a recunoscut ca aceste categorii socioprofesionale sunt supuse unor riscuri, iar activitatea pe care o desfășoară presupune o suprasolicitare neuropsihică.
Prevederile OG 83/2000 încalcă dispozițiile constituționale menționate mai sus, ca și ale art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
Acest spor reprezintă un bun în înțelesul art 1 din Protocolul 1, având o valoare economică, iar reclamanții nu pot fi lipsiți de proprietatea unui bun decât în condițiile prevăzute de Convenție. Ori, aceste condiții nu sunt îndeplinite, nejustificându-se eliminarea sporului.
Așa cum s-a arătat, la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Lg.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
De altfel, dispozițiile art.155, 165,236, 239 și 241 pct.1 lit. d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație si Justitie s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție si s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 al. 3.civ.
Cod PenalÎn raport de aceste considerente instanța admis acțiunea precizată, și a obligat pârâții să plătească reclamanților începând cu 1.02.2007 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare ori stingere a obligației, sporul de 50% din indemnizația de bază brută lunară, prevăzut de art. 47 din legea 50/1996, sume ce vor fi actualizate.
În ceea ce-l privește pe reclamantul, a admis excepția autorității de lucru judecat pentru perioada 2004 - 1.02.2007, întrucât prin decizie irevocabilă a Curții de APEL CRAIOVA - nr. 2556/2008 - pronunțată în dos. nr-, s-a respins acțiunea acestuia pentru acordarea sporului de 50%. Prin urmare, este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză juridică, motiv pentru care potrivit art. 1201 civ, rap. la art. 166 pr.civ. instanța va admite excepția și va respinge acțiunea pentru perioada 2004 - 1.02.2007.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat că nu are calitate procesuală.
Astfel, potrivit art. 19 din legea nr. 500/2002, MEF coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual al contului de execuție.
În consecință, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și proiectele de rectificare a acestor bugete.
Împotriva sentinței respective, au declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Motivându-și recursul, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție arată că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; că pentru perioada ulterioară datei de 3.02.2007 acțiunea este nefondată, întrucât la această dată a intrat în vigoare OG nr. 8/2007, s-au creat pe cale judiciară sisteme de salarizare paralele celor instituite prin acte normative; sentința cuprinde motive contradictorii; plata sumelor reprezentând indicele de inflație se poate face numai prin intervenția legiuitorului; greșit s-a respins cererea de chemare în garanție a MFP.
Recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVAa arătat că instanța de fond nu era competentă material, că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât salariile se stabilesc numai prin acte normative, că Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin OG nr. 8/2007; că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, iar recursul în interesul legii nu privește categoria profesională a reclamanților.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că sunt nefondate motivele de recurs ce privesc necompetența materială a instanței de fond, fiind aplicabile disp. art. 284.muncii.
Referitor la fondul cauzei, sunt neîntemeiate ambele recursuri declarate de pârâți, criticile formulate fiind aceleași, regăsindu-se în ambele cereri de recurs.
In acest sens,criticile formulate nu se pot reține ca fiind întemeiate, atâta timp cât potrivit art. 108 al. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitate.
În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr.83/2000.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
În aceste condiții, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
In același timp, nu pot fi primite susținerile recurentului MINISTERUL PUBLIC, că decizia in interesul legii invocată, a fost interpretată în mod greșit, sporul respectiv fiind cuvenit reclamantului doar până la data de 01 februarie 2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007, deoarece,pe de o parte, această decizie a fost pronunțată la data de 10 03 2008 (ulterior intrării în vigoare a OG.8/2007) și în mod evident ÎCCJ a avut în vedere acest aspect iar,pe de altă parte, în considerentele deciziei arătate s-a reținut că,au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice" ceea ce conturează cu claritate ideea că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% se cuvine și pentru viitor.
Cu privire la acordarea sumelor actualizate,Curtea constată că în mod corect instanța a admis această cerere deoarece art.161 alin.4 Codul muncii prevede că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Astfel că angajatorul,în mod corect a fost obligat la repararea prejudiciului produs ca urmare a devalorizării monedei naționale, criticile privind inexistența unei răspunderi civile contractuale neavând legătură cu cauza.
Critica privind greșita soluționare a cererii de chemare în garanția Ministerului Finanțelor Publice, formulată de MINISTERUL PUBLIC este nefondată deoarece art.25 din OUG nr.37/2008 prevede că ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine,subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești,asigurând fondurile necesare prin redistribuiri de sume,pe tot parcursul anului și comunicând Ministerul Finanțelor Publice operarea acestor modificări și astfel nu se poate dispune obligarea Ministerului Finanțelor să aloce fondurile necesare acordării drepturilor bănești.
Față de aceste considerente,Curtea urmează ca în baza art.312 Cod procedură civilă să respingă recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâta MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, împotriva sentinței civile nr. 1826 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP D, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și intimații reclamanți, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.jud.
2 ex./15.12.2009.
fond:
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Sorina Lucia
