Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 7183/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7183
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - -
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, și de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 3042 din 06 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul - în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL GORJ, și CURTEA DE APEL CRAIOVA și intimații reclamanți, ( ), având ca obiect drepturi bănești SPOR DE RISC 50%
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art. 242 alin. 2.pr.civ.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, curtea a trecut la deliberi.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 3042 din 06 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul - s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de intimatul Ministerul Justiției și Libertăților.
S-a admis cererea formulată de petenții, (), și, cu domiciliul procesual ales la sediul Judecătoriei Tg-C, cu sediul în Tg-C, strada -, județul G, în contradictoriu cu intimații Tribunalul Gorj, cu sediul în Tg-J,-, judetul G, Curtea de APEL CRAIOVA, cu sediul în C,-, județul D, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, cu sediul în Tg-J,-, județul
A fost obligată intimații să acorde și să plătească petenților sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% aplicat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 01.11.2000-01.05.2004, suma urmând să fie actualizată de la momentul datorării, până la data plății efective. A fost obligată intimatul Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, în sensul evidențierii acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Petenții, (), și îndeplinesc funcțiile de judecători în cadrul Judecătoria Tg-C, fiind salarizați în baza Legii nr. 50/1996, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin nr.OG83/2000, nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/29.03.2006. Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996,pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar." Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice. Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit e din Constituția României. Art. 47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2). Prin decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței nr.83/2000, aprobată prin legea nr.324/2001. S-a reținut de către Înalta Curte de Casație și Justiție că la momentul emiterii nr.OG83/2000 era în vigoare și Legea nr.56/1996, modificată și completată prin nr.OG55/1997, aprobată prin Legea nr.126/2000, care prevedea la art.231că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, judecătorii și magistrații asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar. Totodată, s-a arătat că Legea nr. 92/ 1992 pentru organizarea judecătorească, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii nr.OG 83/2000, prevedea în art.81 că: magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de sporuri pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Astfel, s-a arătat că, deși Guvernul României nu era abilitat de Legea nr.125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr.56/1996, totuși prin nr.OG 83/2000 au fost abrogate și dispozițiile art. 231din Legea nr.56/1996 și în acest fel au fost depășite limitele legii speciale de abilitare, încălcându-se prevederile art.108 alin.3 din Constituție, cu referire la art.73 alin.1 din Constituție. S-a mai reținut că abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ. Sub acest aspect, s-a menționat că norma de nivel inferior, respectiv art.1 pct.42 și art. IX alin. 2 paragraful 1, din OG83/2000-lege ordinară, contravine art.81 din Legea nr.92/1992. A statuat Înalta Curte de Casație și Justiție că inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art.1 pct.42 și art. IX alin. 2 din OG83/2000, impune ca instanțele să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată. În conformitate cu prevederile art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, dezlegarea problemelor de drept este obligatorie pentru instanțe. De asemenea, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional." În speță, sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de petenți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la. Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 petenții au fost lipsiți de proprietatea acestui bun pe perioada ce face obiectul acțiunii de față, respectiv 01.11.2000-01.05.2004, ori, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică. Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Astfel, tribunalul reține că art. I pct.42 din nr.OG83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, este în conflict cu alte prevederi legale interne și cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând să dea preponderență acestui din urmă text legal. Despăgubirile cuvenite petenților trebuie să cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat. Față de cele expuse mai sus, având în vedere și prevederile Legii 500/2002 și nr.OG22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, intimații vor fi obligați să acorde și să plătească petenților sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% aplicat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 01.11.2000-01.05.2004, suma urmând să fie actualizată de la momentul datorării, până la data plății efective.
De asemenea, va fi obligat Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, în baza prevederilor art.11 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă. Excepția de prescripție invocată de intimatul Ministerul Justiției și Libertăților, urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente: Având în vedere că art. I pct.42 din nr.OG83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 care, așa cum s-a reținut prin decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, încalcă norme constituționale, precum și faptul că acest text legal intră în conflict cu alte prevederi legale interne și cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe durata de timp de la abrogare și până la constatarea neconstituționalității normei abrogatoare nu se poate pune problema curgerii prescripției dreptului la acțiune. Așa cum s-a reținut și prin decizia în interesul legii, interpretarea diferită a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art.16 alin.1 din Constituție, republicată și în sensul prevederilor nr.OG 137/2000 și ale art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin urmare, a considera prescrise și a nu mai plăti drepturile salariale în litigiu unor persoane salariate, aflate într-o situație similară cu alte persoane, cărora drepturile referitoare la aceeași perioadă li s-au recunoscut și plătit, ar conduce la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, care se încadrează în ipoteza disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art.23 1 din Legea 56/1996, în condițiile în care sporul de risc și solicitare neuropsihică a fost acordat de legiuitor în considerarea specificului profesiei. De asemenea și în practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului a reținut în mod constant că există discriminare în condițiile în care diferența de tratament aplicat un or subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă. Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal, pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, și de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând următoarele motive: Recurentul MEF invoca excepția lipsei calității procesuale pasive ca este ordonator principal de credite pentru instituțiile din subordine si nu poate fi obligat la plata pentru salariații din alte instituții. Ca raporturi de munca exista doar intre intimații reclamanți si Ministerul Justiției, fara ca MFP sa fie implicat in vreun fel. Recurentul invoca prescripția dreptului la acțiune in raport de prevederile art. 283 alin.1 (c) Codul muncii. Se arata ca termenul de prescripție a început sa curgă pentru fiecare prestație din momentul plații lunare a indemnizației de încadrare si ca fata de aceasta situație, in raport de data introducerii acțiunii trebuia constata prescrisa acțiunea pentru perioada 01.11.2000 - 01.05.2004. Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele: Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, invocat de parata Ministerul Justiției:
Potrivit art. 283 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Textul este deplin aplicabil situației de față, întrucât, potrivit art. 295 alin. 2 din Codul muncii "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective".
Potrivit art. 166 (1) Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În ceea ce privește momentul în care se naște dreptul la acțiune,se observă că,în general,coincide cu data la care este încălcat dreptul subiectiv.
Astfel că,în raport de cele statuate de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii, decizia nr.XXI din 10 03 2008, și anume "faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice", înseamnă că dreptul recurenților de a solicita acest spor s-a născut la data la care au constatat că nu li s-a acordat sporul respectiv.
Incalcarea dreptului subiectiv, prin neplata drepturilor salariale solicitate de către reclamanți, s-a realizat odată cu nerespectarea obligației legale de plata a sporului, deci lunar la data datorata.
In raport de aceasta data, curge cate un termen de prescripție, pentru fiecare obligație datorata si neachitata reclamanților.
Nu pot fi reținute argumentele Tribunalului potrivit cu care existenta prevederilor cuprinse in art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului ar determina inaplicabilitatea prevederilor art. 1 si 3 din D 167/1958 si art. 283 Codul muncii, pe de o parte pentru ca prevederile respective nu stabilesc imprescriptibilitati cu privire la acțiunile in justiție, pe de alta parte, nu înlătura posibilitatea legiuitorului de a asigura stabilitatea si certitudinea raporturilor juridice prin masuri legale ce tind la stingerea drepturilor la acțiune care nu au fost exercitate in cadrul unor termene considerate ca suficiente.
Recurenții,pentru a beneficia de sporul de 50% din anul 2000-2004, trebuiau să se adreseze instanței cu acțiune în termen de 3 ani.
Având in vedere ca, in raport de data înregistrării cererii - 25.03.2008, au trecut mai mult de 3 ani fata de fiecare data la care obligația salariala era scadenta si datorata, instanța urmează sa constate ca excepția formulata de către Ministerul Justiției este întemeiata.
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a Ministerului Economiei si Finantelor se constata ca drepturile salariale sunt grefate pe existenta raporturilor de functie nascute intre angajator si salariat. Ori intre reclamanti si parata MEF nu exista astfel de raporturi, situatie in care instanta constata ca aceasta nu are calitate procesuala pasiva, exceptia fiind intemeiata.
In raport de cele mai sus retinute, Curtea constata ca motivele de recurs sunt intemeiate si prin urmare urmeaza sa admita recursul sa modifice sentinta actiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, și de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 3042 din 06 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul - în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL GORJ, și CURTEA DE APEL CRAIOVA și intimații reclamanți, ( ), având ca obiect drepturi bănești SPOR DE RISC 50%
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud..12.2009
Tehnored. 3 ex.
Red./
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Sorina Lucia Petria Mitran
