Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6997/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6997
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
************
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul C pentru, împotriva sentinței civile nr.6244/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC Energetic C SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns: intimatul pârât SC C SA, reprezentat de consilier juridic lipsind: recurentul reclamantul SINDICATUL C
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente asupra recursului.
Consilierul juridic pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Dolj pentru considerentele expuse prin întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 6244 de la 24.11.2008 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în întâmpinarea precizată.
A respins excepția inadmisibilității și prematurității invocată de pârâtă în precizările la întâmpinare.
A respins acțiunea precizată formulată de reclamantul Sindicatul C, pentru membrul de sindicat în contradictoriu cu pârâtul
A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de Sindicatul C în întâmpinare.
A respins cererea de chemare în garanție precizată a Sindicatului C și Ministerul Muncii Familiei și Egalității de Șanse-Direcția de Muncă și Protecție Socială
A respins cererea de cheltuieli de judecată, formulată de pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția prematurității este motivată pe împrejurarea că orice pretenție, de tipul celor cerute de reclamant, nu se poate formula înainte de a se fi contestat contractul colectiv de muncă în perioada de valabilitate a acestuia, clauzele prevăzute în contractele încheiate la nivel superior fiind aplicabile numai pentru perioadă limitată, respectiv până la negocierea acestora în contractele încheiate la nivel de unitate cu modificarea corespunzătoare a clauzelor contractului încheiat la nivel inferior care ar contraveni drepturilor acordate la nivel superior.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției prematurității cu motivarea că, fiind vorba de drepturi bănești neacordate salariatului, nu se impune nici o procedură prealabilă.
Instanța a respins excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de pârât în întâmpinare, cu motivarea că acordarea acestor drepturi bănești nu implică din partea Codului Muncii în vigoare și nici a contractelor colective de muncă la nivel de ramură sau unitate parcurgerea unei proceduri prealabile.
Nefiind prevăzută o asemenea etapă premergătoare promovării cererii, excepția prematurității nu este întemeiată și legală.
Lipsa negocierilor din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate cu privire la acordarea acestor drepturi bănești nu poate fi apreciată ca un impediment în promovarea acțiunii în cauza de față, nefiind o procedură obligatorie.
Excepția inadmisibilității invocată de pârât prin întâmpinare a fost respinsă, cu motivarea că noțiunea de inadmisibilitate vizează nu excepția, ci efectul spre care tinde aceasta, fiind, de fapt, o anumită modalitate de respingere a cererii.
Cât privește interdicția dedusă din adagiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", aceasta nu duce la conturarea unei excepții de inadmisibilitate, ca o excepție de sine stătătoare, deoarece vizează neîndeplinirea unei cerințe a dreptului subiectiv pretins, anume de a fi recunoscut și ocrotit de lege.
În literatura de specialitate s-a precizat că aceasta este o condiție de fond a dreptului, nu de exercițiu a acțiunii, așa încât "instanța sesizată cu o acțiune prin care se încearcă valorificarea unui astfel de drept (nerecunoscut sau neocrotit de lege - ) va respinge acțiunea, ca și în cazul în care constată că dreptul afirmat de reclamant, în realitate nu există" (a se vedea:, Drept Procesual Civil, Teoria Generală, a II - a, Editura Didactică și Pedagogică B 1983, p. 295).
Așadar, rezultă că cererea nu trebuie respinsă ca inadmisibilă, ca urmare a admiterii excepției, întrucât s-ar încălca dreptul de acces de la justiție înscris în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care stabilește că: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra oricărei acuzații în materie penală îndreptate asupra sa".
Pentru aceleași considerente, s-a respins și excepția inadmisibilității invocată de chematul în garanție COMPLEX și cu privire la cererea formulată de pârât.
În legătură cu excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare, instanța admis-o pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi bănești pe anii 2005 și cu privire la cererea formulată de pârât.
În legătură cu excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare, instanța a admis-o pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi bănești pe anii 2005 - 2007, despre care susține că nu se regăsesc reglementate în Contractul Colectiv de Muncă al ui Energetic C, fiind incluse în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură.
Potrivit art. 283, alin. (1), lit. c) și e) din Codul Muncii, în baza cărora părțile și-au formulat apărările, cererile de rezolvare ale unui conflict de muncă pot fi promovate în următoarele termene:
c) " în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul contractului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale față de angajator";
e) "în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia".
În cauza de față, reclamantul nu invocă drepturi bănești care să izvorască din dispozițiile contractului individual de muncă încheiat cu pârâtul, ci neexecutarea unor drepturi bănești stabilite prin negociere și înscrise în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură despre care se susține că ar avea prevederi mai favorabile în raport de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
drepturilor pretinse în acțiunea precizată de reclamant a avut loc la data înregistrării fiecărui contract colectiv de muncă la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, iar exercitarea lor trebuia să fie făcută în termen de 6 luni, în situația în care se aprecia că nu au fost incluse în salariul de bază, potrivit clauzelor contractului individual de muncă.
De aici, rezultă că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost admisă, întrucât instanța, raportat la obiectul cererii și temeiul de drept invocat de reclamant, a apreciat că termenul de prescripție pentru exercitare este cel prevăzut de art. 283, alin. (1), lit. e) Codul Muncii, și nu art. 283, alin. (1), lit. c) Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, acțiunea formulată de reclamant este nefondată, întrucât aceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază, încă din anul 2000, așa cum reiese din actele depuse la dosar, dar și parțial din concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul contabil
Astfel, în contractul colectiv de muncă pentru 2000, în art. 232, alin. (1) s-a stabilit că "Pe lângă indemnizația aferentă concediului de odihnă, salariații vor primi o primă de vacanță în cuantum de 100 % din indemnizația de concediu brută determinată conform prevederilor art. 2.31."
Articolul 4.32, alin. (1), lit. A) -"Sporurile la salariul de bază care se acordă sunt următoarele:
1. Spor pentru condiții grele de muncă minimum 10 % - maximum 20 %;
3. Spor pentru condiții nocive - 10 % din salariul de bază lunar corespunzător clasei I din grila "
5. Spor pentru condiții periculoase sau risc - minimum 10 % - maximum 20;
Art. 4.88, alin. (1) - "Cu ocazia unor sărbători religioase, salariații (care nu au contractul individual de muncă suspendat la data evenimentului pentru care se acordă adaosul, indiferent de data plății efective a acestuia, vor beneficia de ore suplimentare a drepturilor salariale sub forma unor adaosuri în sumă fixă;
- a) un adaos de Paști în valoare de cel puțin clasa 12 din grila de salarizare;
- b) un adaos de S (20 iulie - Ziua în valoare de cel puțin clasa B din grila de salarizare;
- c) un adaos de C în valoare de cel puțin clasa 15 din grila de salarizare;
Art. 4.90, alin. (1) - Salariații vor beneficia de reducerea tarifului la energia electrică pentru consumul casnic prevăzut în nr.HG 279/1990, acordată sub forma contravalorii unei cote anuale de 360 kwh repartizați în mod egal pe luni (30 /lună) calculată la tariful standard de vânzare către populație, în vigoare în luna respectivă".
În contractul colectiv de muncă pe anul 2001, celelalte sporuri au fost introduse în salariul de bază, în urma negocierilor din administrația societății și sindicatele reprezentative începând cu data de 01.05.2001, așa cum a demonstrat pârâtul prin procesele verbale de negociere și Decizia nr. 182/2001 și Precizări privind determinarea salariilor brute de bază conform grilei de salarizare (matricolă).
Au fost menționate dispozițiile privind suplimentările salariale de Paști, C, Ziua, și cota de energie, dispoziții preluate și în contractul colectiv de muncă pe anul 2002, conform actului adițional nr. 3945/13.02.2002.
Începând cu 01.01.2003, administrația și reprezentanții Sindicatului, în cadrul negocierilor contractului colectiv de muncă, au convenit introducerea acestor suplimentări salariale, enunțate mai sus, în salariul de bază, așa cum rezultă din Metodologia privind determinarea salariilor brute de bază conform grile de salarizare (matricolă) valabilă începând cu 01.01.2003.
Situația a fost menținută și pentru anul 2004, așa cum rezultă din Actul Adițional înregistrat la B sub nr. 4442/06.07.2004.
Din anul 2004, începe să se aplice salariaților contractul colectiv de muncă al Energetic, însă în art. 17, alin. (3) din nr.HG 103/2004, angajații care provin de la Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice și "" își păstrează drepturile și obligațiile conform contractului colectiv de muncă încheiat care rămâne în vigoare până la încheierea noilor contracte colective de muncă potrivit prevederilor legale.
Energetic C, în baza art. 25, alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă a înregistrat sub nr. 21/2925 din 11.02.2005 contractul colectiv de muncă la nivel de unitate cu o perioadă de valabilitate până la 31.12.2007.
Acest contract are la bază și toate drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă, așa cum au fost negociate prin includerea în salariu.
În contractul colectiv de muncă pe ramură în art. 176, alin. (6) se stabilește că: "Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în unitățile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază".
De aici, se va înlătura apărarea făcută de reclamant în sensul că nu au fost respectate prevederile art. 8, alin. (2) din Legea nr. 130/19967 în sensul că: "Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nu nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel superior", întrucât din probele administrate, inclusiv expertiza contabilă, rezultă că drepturile negociate și exercitate nu au fost la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă la nivel de ramură.
Situația rămâne în discuție legată de adaosul pentru aprovizionare toamnă - iarnă, însă prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, întrucât s-a stabilit că nu erau drepturi bănești care rezultau din contractul individual de muncă, termenul de prescripție era de 6 luni prevăzut de art. 283, alin. (1), lit. e) din Codul Muncii.
De altfel, și aceste drepturi bănești au fost incluse în salariul de bază în baza negocierilor colective din luna aprilie 1994, când au fost aplicate prevederile contractului colectiv de muncă RENEL.
Dovada concilierii dintre administrație și organizațiile sindicale reprezentative a fost făcută de pârât prin copia procesului verbal de conciliere nr. 5 din 26.04.1994.
De asemenea, pârâtul a făcut dovada că aceste drepturi bănești au fost incluse în salariul de bază prin grila de salarizare cuvenită la negocierile din 2002, majorată cu procent de 7 % pentru anul 2004, 7 % pentru anul2005, 6 % pentru anul 2006 și 17 % în anul 2007, la care se adaugă coeficientul de sporuri în medie de 55 %.
Acțiunea formulată de reclamant în numele membrului de sindicat, în prezenta cauză, apare nefondată sau rămasă fără obiect, din moment ce în luna martie 2008, în cadrul ședinței de rezolvare amiabilă a conflictului de interese dintre părți, drepturile solicitate nu se justifică, fapt consemnat în procesul - verbal nr. 6821/14.03.2008.
Față de cele de mai sus, instanța a respins acțiunea reclamantului ca fiind nefondată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât și această cerere a fost respinsă cu motivarea că, din moment ce nu a căzut în pretenții față de reclamant, nu se justifică un interes pentru promovarea ei.
S-a respins și cererea de cheltuieli de judecată a pârâtului, întrucât nu s-a făcut dovada acestora.
Împotriva acestei sentințe a formulat recursSindicatul pentru reclamant criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Învederează astfel că, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal fiind nelegală și contradictorie, atât din punct de vedere procesual cât și al fondului dreptului subiectiv supus discuției.
Prescripția extinctivă este o excepție dirimantă și instanța este obligată din oficiu să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau executarea silită este prescris, iar în situația când se constată depășirea termenului legal de prescripție, se respinge acțiunea fără să fie cercetat fondul.
În cauză nu a operat prescripția, instanța făcând eronat trimitere la dispoz. art. 283 al.1 lit. e, deoarece, în realitate este vorba de drepturi patrimoniale salariale, neacordate și în cauză sunt aplicabile dispoz. art. 283 al.1 lit. c din privind termenul de prescripție de 3 ani.
Acțiunea nefiind prescrisă se impune soluționarea în fond a cauzei.
În cuprinsul sentinței se arată că acțiunea apare ca nefondată sau rămasă fără obiect, ceea ce nu este posibil, iar concluzia instanței că, adaosurile la salariul de bază pretinse, au fost primite sau incluse în salariu, nu-și găsesc justificare, chiar față de unica probă, expertiza pe care a contestat-o și nejustificat a fost respinsă cererea de a se întocmi o contraexpertiză.
Expertiza existentă este deficitară pentru că nu face un calcul exact al pretențiilor solicitate.
Recurentul învederează că au fost nesocotite dispoz. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nefiind asigurat un proces echitabil de către o instanță independentă, deoarece prin respingerea cererii de a se efectua o nouă expertiză, instanța s-a situat de partea intimatei, împărtășind în totalitate punctul său de vedere.
ÎCCJ, prin decizia 21/12. iunie 2006 admis recursul în interesul legii și a făcut interpretarea privind aplicarea unitară a art. 81 al.2 din legea 168/1999.
Intimata depune întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul formulat în raport de motivele invocate cât și prin prisma art. 304/1 Cod pr. civ. instanța reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea constată că prima instanță a reținut greșit că termenul de prescripție este cel de 6 lini prev.de art.283 alin.1 lit.e din muncii,întrucât fiind vorba de drepturi salariale termenul de prescripție pentru formularea acțiunii este de 3 ani fiind reglementat de disp.art.283 alin 1 litera c din Codul Muncii.
Întrucât prima instanță a examinat și fondul cauzei nu se impune casarea hotărârii recurate, aceasta îndeplinind cerințele prev de art.261 alin.1 punctul 5 din Codul d e pr.civilă,cuprinzând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței,cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Se observă că instanța ținând seama de disp.art.287 Codul Muncii,a avut în vedere și celelalte probe, nu numai raportul de expertiză, argumentând această "însușire" a concluziilor raportului de expertiză, prin raportare la dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură și apoi la contractul colectiv de muncă pe unitate, urmărindu-se corespondența acestor dispoziții cu mențiunile din carnetul de muncă al reclamantului.
De asemenea au fost luate în considerare toate probele, procesele verbale și protocoalele încheiate între societate și sindicat, precum și Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003, grilele de salarizare.
Expertiza a avut în vedere grilele de salarizare aplicabile pe perioada dedusă judecății, aceste grile reprezentând în fapt grila valabilă începând cu data de 01.01.2003 majorată de la an la an cu un anumit procent negociat de parteneri de dialog social.
De altfel, recurentul și-a însușit mențiunile din procesul verbal nr. 6821 din 14.03.2008 încheiat între reprezentantul recurentei și patronat, semnând actul în cauză, din care se desprinde că, solicitările ce vizau sporurile și adaosurile, nu sunt fundamentate, act prin care s-a soluționat conflictul de interese.
privind CCM pe anul 2008, reprezintă înțelegerea părților.
Cu privire la criticile privind CCM pe anul 2005-2007, nu se mai poate invoca o eventuală nelegalitate a clauzelor acestora putând fi introdusă o acțiune de anulare numai pe perioada existenței acestora.
Recurenta face trimitere și la dispozițiile art. 176 alin. 1 din CCM pe ramură, critică nefondată, atâta timp cât alin. 6 al aceluiași articol stabilește că "fiecare din adaosurile indexate, se acordă în unitățile în care prin CCM încheiat la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază".
Pârâta a făcut dovezi că, aceste sporuri și adaosuri, au fost cuprinse în salariul de bază, constatarea instanței de fond fiind corectă și prin prisma dispozițiilor art. 137 din CCM pe ramură.
Aceste aspecte sunt concretizate în probele aflate la dosarul cauzei (procese verbale, protocoale și CCM -uri).
Instanța a avut în vedere întreg probatoriul efectuat în cauză, dând posibilitatea părților să formuleze obiecțiuni, iar expertul a răspuns integral la acestea, fiind respinsă justificat cererea reclamantului prin care a formulat obiecțiuni la răspunsul la obiecțiuni al expertului.În condițiile în care probele administrate sunt suficiente pentru soluționarea cauzei,rămâne la aprecierea instanța, admiterea sau respingerea cererii privind efectuarea unei noi expertize.
Recurentul nu ține cont de faptul că, datorita specificului domeniului de activitate, unitatea intimata în care îsi desfășoară activitate salariatul recurent, a suferit mai multe reorganizări si transformări,având mai multe forme de organizare - unitate/sucursala/societate comerciala - fara a fi însă afectate drepturile si obligațiile salariaților, inclusiv cele privind drepturile patrimoniale, aceștia păstrându-si același statut, drepturile si obligațiile din contractele colective de munca transmițându-se de la o forma de organizare la alta.
În ceea ce privește suplimentarea salarială pentru toamnă-iarnă, prin Procesul-verbal de conciliere nr. 5 încheiat la 26. 04.1994 cu ocazia concilierii directe a unor articole din contractul colectiv de muncă rămase în divergență, precum și a unor articole amânate, s-a stabilit introducerea în salariul de bază al reclamantului a suplimentării salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă, acest spor nemaifiind prevăzut in dispoziția contractuala, el regăsindu-se in creșterea salariala așa cum rezulta din procesul verbal respectiv.
Nu se poate reține, nici încălcarea dreptului la un proces echitabil potrivit art.6 din Convenție, în condițiile în care instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă în cauză a prevederilor legale relevante în soluționarea justă a cauzei, fiind respectat termenul rezonabil impus de normele europene, soluția de respingere a acțiunii formulată de recurent fiind rezultatul analizării de către instanță a întregului probatoriu.
În ceea ce privește decizia XXI din 12 iunie 2006 a ICCJ a Secțiilor Unite. privind interpretarea art. 81 din Legea 169/1999, Curtea apreciază că acest motiv de recurs rămas în fază incipientă, nedezvoltat, nu produce consecințe în planul soluției din recurs întrucât, decizia precizată produce efecte juridice -în plan procesual civil în cauză, numai dacă, prima instanță, soluționând cauza nu ar fi pronunțat o soluție pe fond, ceea ce nu este cazul în speța de față.
În consecință, Curtea în baza art. 312.Pr.Civ.va respinge recursul.
În conformitate cu art. 274 Cod pr. civilă, instanța va respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată întrucât,aceasta nu a probat cheltuielile efectuate în această fază a procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul C pentru, împotriva sentinței civile nr.6244/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC Energetic C SA.
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-/20.01.2010
/
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
