Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 7160/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7160
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanții P, S, V, V, C, C, A, N, I G și pârâta SC SA prin lichidator împotriva sentinței civile nr.6375 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursurilor.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă pune concluzii de respingere a recursului formulat de reclamanți și de admitere a propriului recurs cu modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Tribunalul Gorj, prin sentința nr..6375 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis in parte acțiunea formulată de petentii G, cu domiciliul ales la cabinet avocat din, str -, br 1126, jud. G, împotriva intimatei cu sediul în B,- bis, cu precizarea ulterioara.
A fost obligată intimata să plătească petentilor drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru anii 2005,2006,2007 sume actualizate cu indicele de inflatie la data plății.
A fost obligată intimata la plata către petenti a ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de 4000. gaze naturale anual pentru anul 2005, 2006,2007 actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Respinge capatul de cerere privind plata diferentelor salariale conform art 128 si 129 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2007.
S-a luat act de renuntare la celelalte capatul de cerere cu privire la constatarea nulitatii caluzei prev.de art 176 din CCM si cel cu privire la efectuarea inregistrarilor in carnetele de munca ale petentilor.
A fost obligată intimata la plata catre petenti a sumei de 8500 lei cheltuieli de judecata.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
Petentii au fost salariatii intimatei,iar includerea acestor drepturi solicitate in salariul de baza este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art. 154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprindesalariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precumși alte adaosuri;astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază s-ar deduce c/val. adaosurilor prevăzute la art.176 din CCM la nivel de ramură, respectiv Paști, C, aprovizionare toamnă-iarnă și c/val. ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4000 mc./anual, despre care intimata susține că au fost introduse în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație petentul nu a avut un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu au beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
În consecință, instanța consideră că intimata nu a făcut dovada respectării clauzelor din CCM la nivel de unitate și nici a celor din CCM la nivel de ramură privind acordarea drepturilor solicitate, urmând să admită in parte acțiunea cu precizarea ulterioara, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Se va lua act de renuntarea petentului la cele doua capete de cerere susmentionate.
Va fi respins capatul de cerere privind plata diferentelor salariale conform art 128 si 129 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005, 2006 și 2007, instanța considerind cererea nefondată.
Astfel, drepturile salariale ale petenților au fost stabilite cu ocazia negocierilor și menționate în contractele individuale de muncă sau actele adiționale la acestea pe care petenții le-au semnat fiind de acord cu cuantumul acestora.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții P, S, V, V, C, C, A, N, I G și pârâta SC SA SA prin lichidator, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Reclamanții au criticat sentința, susținând că instanța de fond a soluționat capătul de cerere privind stabilirea salariului, cu motivarea că reclamanții au semnat contractele individuale de muncă. Susțin că în mod greșit a fost soluționat acest capăt de cerere fără a fi soluționat fondul cauzei. Solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
În recursul său, pârâta critică sentința sub aspectul soluționării celorlalte capete de cerere, respectiv cota de gaze și aprovizionarea toamnă-iarnă.
Primul motiv de recurs vizează natura juridică a venitului solicitat de reclamanți. Se arată că venitul la care se referă art. 187 alin.1 din CCM la nivel de ramură și art. 176 CCM nu poate fi considerat drept salariu, ci alt venit reglementat de măsură de protecție socială, avându-se în vedere nevoia specială în care se găsește persoana cărei i se acordă.
Al doilea motiv de recurs pune în discuție regimul prescripției extinctive aplicabil, recurenta susținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 lit.e Codul muncii, fiind astfel aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, ca urmare a faptului că cererea reclamantului nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale, alte venituri ce au ca temei contractul colectiv de muncă.
Un alt motiv de recurs grupează mai multe critici ce vizează fondul cauzei. Se susține astfel că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost inclus în salariul de bază, începând cu anul 1997, acest ajutor nemaiacordându-se separat salariaților, sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a acestui ajutor, ca urmare a introducerii acestuia în salariul de bază al fiecărui salariat SA, cu respectarea art. 187 CCM.
Se mai arată că prin art. 176 din CCM la nivel de unitate se prevede că la nivelul ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 1997. Astfel, începând cu data de 1 iulie 1997, recurenta susține că salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze, iar de atunci și până în prezent acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu.
Cu privire la suplimentarea salarială pentru toamnă-iarnă, se arată că venitul solicitat de reclamanți are natura juridică a unei măsuri de protecție socială, art. 176 din contractul colectiv de muncă fiind plasat în capitolul "Protecție socială". În consecință, cererea se încadrează sub aspectul prescripției în ipoteza art. 283 lit. e din Codul muncii, termenul de 6 luni curgând de la data la care salariatul, potrivit susținerilor sale, nu a încasat dreptul pretins, respectiv luna octombrie a fiecărui an.
Cu privire la modul de soluționare a fondului cauzei, recurenta susține că instanța de fond interpretat greșit dispozițiile din contractele colectiv de muncă.
În esență, susținerea recurentei-pârâte este aceea că adaosul pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților, începând cu data de 01.03.1998, conform dispozițiilor din art. 176 alin 6 și art. 137 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în anul 1997, la art. 168 alin. 3 s-a prevăzut introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă. În anul 1998, prevederea art. 168 alin. 3 cuprins mențiunea expresă în sensul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdusă în salariul de bază conform adresei nr. 2412/1998.
Din anul 1999, sindicatul a renunțat la negocieri pe tema acordării distincte a suplimentării salariale din luna octombrie.
Drepturile din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii nu au fost îngrădite, iar drepturile stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității nu conțin clauze de nivel inferior celor din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii, astfel că nu sunt încălcate prevederile art. 8 din Legea nr. 130/1996.
Recursul reclamanților este fondat.
Cererea de chemare în judecată este nemotivată în ce privește capătul de cerere referitor la aplicarea art. 128 alin. 5 din contractul colectiv de muncă. Cererea de chemare în judecată este vag formulată, în sensul că nu este precizat obiectul concret al cererii. După enunțarea conținutului textelor art. 128 alin. 5 și art. 129, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata diferenței de salariu rezultată prin aplicare corectă a articolelor menționate. Nu au precizat reclamanții care anume drepturi susțin că nu le-au fost respectate, cele prevăzute de art. 128 alin. 5 lit.. a sau b din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 129 din Codul d e procedură civilă, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
În cazul de față, pentru a soluționa cererea, instanța de fond trebuia să ceara reclamanților să precizeze în concret obiectul cererii în ceea ce privește stabilirea salariului de bază, pentru a putea apoi să soluționeze cererea. Stabilind în concret care este obiectul cererii, instanța de fond trebuia mai apoi să determine situația de fapt în concret, raportată și la textul convențional pe care se întemeia cererea. Aceasta deoarece art. 128 alin. 5 din contractul colectiv de muncă cuprinde reglementări diferite ale salariului de bază utilizat pentru stabilirea unor drepturi la lit. a și la lit.
Fără a avea concret stabilit cadrul procesual în ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra fondului acestei cereri, criticile recurentei fiind întemeiate.
Potrivit dispozițiilor art. 129 din Codul d e procedură civilă, udecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Având de stabilit dacă salariul de bază al reclamanților a fost calculat potrivit dispozițiilor convenționale menționate la art. 128 și 129 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, instanța de fond trebuia să verifice în concret modul în care s-a stabilit, în intervalul de timp supus analizei, salariul de bază al fiecărui reclamant în parte.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 din Codul d e procedură civilă, instanța avea obligația de a ordona administrarea de probe pentru stabilirea situației de fapt, respectiv pentru a determina modul în care s-a stabilit salariul de bază al fiecărui reclamant.
Pentru aceasta, trebuia să dispună administrarea probei cu înscrisuri, să solicite pârâtei să depună la dosar statele de plată și apoi să verifice dacă salariile de bază au fost corect stabilite.
Or, instanța de fond s-a mărginit să constate că pârâta "nu a făcut dovada, în condițiile în care sarcina probei îi revine potrivit art. 287 din Codul muncii, a aplicării corecte a art. 128 alin. 5 și art. 129 alin. 1, 2 și 3 și anexa nr. 3 bis".
Fiind aplicabile dispozițiile art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, deoarece nu s-a cercetat fondul cauzei, Curtea urmează să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare a aceeași instanță. al admiterii recursului reclamanților, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. 3 teza ultimă din Codul d e procedură civilă, pentru asigurarea unei judecăți unitare, urmează a fi admis și recursul pârâtei.
În rejudecare, instanța va dispune administrarea de probe pentru stabilirea modului în care s-a calculat salariul de bază al reclamanților și vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs invocate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de declarate de reclamanții P, S, V, V, C, C, A, N, I G și pârâta SC SA prin lichidator, împotriva sentinței civile nr.6375 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/19+.01.2010
fond:
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Sorina Lucia Petria Mitran
