Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 738/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 738/CM
Ședința publică de la 14 Octombrie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 326, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 25 martie 2008 în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIN ZONA C, cu sediul în 34, Port, județul C și intimatul reclamant, cu domiciliul procesualalesla cabinet avocat, în C,-, -.A,.2,.9, având ca obiectdrepturi bănești.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenta pârâtă, avocat a, în substituire pentru avocat, conform delegației de substituire fără număr din 14 octombrie 2008, lipsind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Apărătorul recurentei pârâte precizează că nu mai are alte cereri, excepții de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța, având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri, excepții de formulat sau probe de administrat, declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei - pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată, pentru următoarele motive:
În ce privește excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, apreciază reprezentantul recurentei că aceasta a fost în mod greșit respinsă. Potrivit alin.1 al art. 168, teza finală, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente(Paștele și Cul). Or, atâta timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența în patrimoniul salariaților a unui drept care să fie valorificat prin astfel de acțiuni.
Precizează apărătorul recurentei - pârâte că în ce privește capătul 2 de cerere prima instanță în mod eronat a considerat că această excepție nu este fondată.
Deși pretențiile sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unei clauze inserate în contractul colectiv de muncă, care stabilește un ajutor material, nu un drept salarial, motiv pentru care recurenta - pârâtă apreciază că acțiunea trebuia promovată în 6 luni de la data nașterii dreptului, nefiind vorba de drepturi salariale ce trebuiau acordate conform aceluiași CCM.
Pe fondul cauzei, în ce privește primul capăt de cerere, apărătorul recurentei - pârâte solicită respingerea acestuia ca nefundat.
Precizează reprezentantul recurentei că reclamanții își întemeiază cererea pe existența unui act adițional la CCM din 2003, cărui valabilitate se întinde pe durata unui an și care nu își produce nici un efect pentru anii 2005, 2006, 2007 și 2008. Ulterior anului 2003, respectiv prin actele adiționale încheiate în 2005, 2006, 2007 și 2008, părțile nu au mai convenit nimic cu privire la mărirea indicelui minim de salarizare specific ar, situație în care, pentru acești ani, este valabil indicele minim stabilit prin CCM la nivel, respectiv cel de 1,76 raportat la salariul minim pe economie.
Mai arată apărătorul recurentei că în mod greșit instanța a reținut că recurentul - pârât ar datora drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamant, acestea fiind acordate și primite de către salariații societăți, deoarece au fost incluse în salariul de bază, precum și faptul că nu ar fi aplicat indicele minim de salarizare convenit prin contractul colectiv de muncă.
Precizează reprezentantul recurentei că a fost atașat la dosar actul adițional la CCM încheiat în anul 2008, în care se arată că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților, devenind parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003 să poată fi modificată în mod distinct față de salariu.
Pentru anii următori 2005, 2006 și 2007, deși nu a fost prevăzută expres modalitatea de plată a drepturilor salariale suplimentare, acestea au fost acordate ca și în 2003, fiind incluse în salariul de bază, fapt ce reiese și din prevederile art. 168 alin.2 din CCM modificat în anul 2005.
Totodată, apărătorul recurentei - pârâte evidențiază faptul că instanța ar trebui să interpreteze clauza respectivă având în vedere art. 977 Cod civil, care stabilește principiul voinței reale a părților.
Clauza prevăzută în art. 168 alin.2 din CCM poate fi considerată o clauză îndoielnică, motiv pentru care interpretarea acesteia se face având în vedere dispozițiile art. 978 Cod civil, conform căruia clauza îndoielnică se interpretează în înțelesul în care aceasta produce efect.
Pentru motivele arătate, apărătorul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
CURTEA
Reclamantul a chemat în judecată B, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite, rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 prevăzut de CCM in ultimii trei ani, actualizate cu rata inflației; plata suplimentelor salariale pentru sărbătorile de Paște și C din ultimii trei ani, în cuantum de 6.504 lei și a cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat că plata drepturilor salariale s-a efectuat cu încadrarea strictă în bugetul aprobat de și a plafonului stabilit prin lege.
De asemenea, din anul 2004, în art. 128 din CCM s-a stabilit că salariul de bază este de minim 1,76 mai mare decât salariul minim pe economie actualizat și, în funcție de acest indice s-a calculat și plătit salariul.
În ce privește cererea de acordare a suplimentelor salariale pentru sărbătorile de Paște și C, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția prematurității cererii, susținând că acțiunea nu putea fi formulată înainte de a avea loc negocierile pentru stabilirea corectă a sumelor, în conformitate cu art. 168 alin. 1 din CCM/2003-2007.
Prin sentința civilă nr.326/25.03.2008 a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune precum și excepția prematurității formulării acțiunii, invocate de societatea pârâtă.
A fost admisă acțiuneaformulată și a fost obligată societatea pârâtă la plata, către reclamant, a drepturilor salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 reactualizate cu rata inflației pentru perioada 08.02.2005 - 08.02.2008.
A fost obligată pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 6.631 reactualizată cu rata inflației la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele aspecte:
În ce privește primul capăt de cerere, prima instanță, s-a raportat la disp. art.236 alin. 4 Codul Muncii care arată că, după încheierea și intrarea lui în vigoare, CCM are putere de lege între părțile contractante în sensul că acesta se impune în conținutul său, părților din Contractul individual de muncă.
S-a constat astfel că, in CCM la nivel de unitate pentru anii 2003-2004, astfel cum a fost modificat prin actul adițional înregistrat sub nr. 9214/11.11.2003, prin art. 128 pct.5, s-a prevăzut că în cadrul Sucursalei ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98, mai mare decât salariul minim pe economie indexat.
Acesta este un drept salarial câștigat și în condițiile în care societatea pârâtă nu a probat că acest drept s-a pierdut în cadrul negocierii CCM din anii următori, obligația de a plăti reclamantului salariul astfel cum a fost negociat subzistă.
Situația este identică și pentru anii 2005-2007 deoarece, societatea pârâtă nu a probat faptul că între părți s-a încheiat un act adițional la CCM în care să se revină asupra indicelui pentru reducerea acestuia la 1,76.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune, a fost respinsă cu motivarea că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. e Codul Muncii ci, dispozițiile art. 283 litera c din același cod.
De asemenea instanța a respins și excepția privind prematuritatea formulării cererii, reținând că, în absența negocierilor dintre patronat și sindicat, angajatorul nu poate aprecia că dreptul reclamanților nu s-a născut.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților (asumat de părți prin contractele colective de muncă) de a beneficia de aceste suplimentări.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că cererea este întemeiată.
Pentru cererea care viza plata salariului în conf. cu indicele de 1,98 stabilit prin CCM la nivel de unitate, prima instanță a arătat că, acest indice este prevăzut prin art. 128 pct.5 astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.9214/11.11.2003 iar dreptul nu s-a pierdut, din moment ce pârâta nu a făcut dovada că s-a negociat pentru anii următori noi clauze la CCM sau că s-au adus modificări celor existente.
Pentru cel de-al doilea capăt de cerere, s-a reținut incidența dispozițiile art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, potrivit cu care:,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Actul adițional la contractul colectiv de muncă al A nr. 8080 din 23 mai 2000, înregistrat la. B sub nr. 2643 din 11 mai 2005 conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18 iunie 2007 se arată că,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Articolul 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul Muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Articolul 31 din Legea nr. 130/1999 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin..
Părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cu privire la stabilirea cuantumului drepturilor, prevăzute de art. 168 alin. 1, instanța s-a raportat la calculul făcut de reclamant, deoarece acesta nu a fost contestat de către pârâtă.
S-a apreciat că și cererea privind acordarea de daune este întemeiată și că reclamantul este îndreptățit la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data achitării lor efective, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurenta pârâtă care a invocat nelegalitatea și netemeinicia acesteia în raport de dispozițiile art. 304 pct. 6-9 Cod procedură civilă:
- Recurenta apreciază că excepția prematurității formulării cererii a fost în mod greșit soluționată, deoarece și în situația în care aceste drepturi nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate, dreptul de a formula acțiunea nu se putea naște atâta vreme cât nu au avut loc negocierile.
- În mod greșit a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune întrucât sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e Codul Muncii, potrivit cu care cererile în vedere soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Având în vedere că reclamantul invocă nerespectarea unei clauze din CCM, dreptul acestuia la acțiune este prescris.
- Pe fondul cauzei, cu privire la primul capăt de cerere, recurenta arata ca pretențiile reclamantului se întemeiază pe un act adițional la CCM/2003, a cărui valabilitate se întinde pe un an, fără a avea vreun efect asupra CCM aferent perioadei 2005-2008.
Pentru această perioadă, părțile nu au convenit nimic legat de majorarea indicelui de salarizare, astfel că, raportat la acest indice de salarizare - de 1,76 s-a calculat și plătit drepturile salariale.
Recurenta apreciază că și al doilea capăt de cerere este nefondat deoarece nu datorează sumele pretinse de reclamant în condițiile în care au fost incluse în salariul de baza și au fost încasate.
În acest sens, recurenta consideră că a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, că în urma negocierii contractului colectiv de muncă s-a decis încă din anul 2003 să fie incluse in salariul de bază suplimentele pentru Paști și
Faptul că dispozițiile art. 168 pot fi interpretate, nu înseamnă că salariații nu și-au primit drepturile.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Intimatul reclamant și-a exprimat poziția procesuală atât prin întâmpinare cât și prin concluziile orale expuse cu ocazia închiderii dezbaterilor.
Astfel, s-a arătat că recursul este nefondat având în vedere că instanța de fond a răspuns în mod corect tuturor apărărilor și excepțiilor formulate de pârâtă.
Pe fond, s-au analizat toate înscrisurile, reținându-se în mod temeinic și legal că reclamantul este îndreptățit să primească aceste sume.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
- xcepția prematurității formulării cererii fost în mod corect soluționată, instanța de fond stabilind că lipsa negocierilor cu privire la cuantumul sumelor datorate nu dreptul reclamantului de a solicita în instanță plata acestora.
Chiar și înainte de momentul formulării acțiunii, reclamantul era in drept să solicite plata sumelor de bani datorare de pârâta, pe o perioadă atât de îndelungată, deoarece renegocierea clauzei de la art. 168 din CCM cade în sarcina Patronatului și Sindicatului, iar până la momentul finalizării acestora, se aplica textul inițial, care dă dreptul salariaților la suplimentele salariale.
- Cât privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, în mod corect, prima instanță a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e Codul Muncii.
Astfel, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale neacordate de angajator iar pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul Muncii care prevede că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Recurenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt și, în condițiile în care nu a plătit drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, aferente perioadei 2004 - 2007, reclamantul era în termen să solicite plata.
- Recursul este nefondat și în ce privește ultima critică, ce vizează fondul cauzei.
Pentru primul capăt de cerere, în mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 pentru perioada 2005-2008, deoarece acest indice este cel negociat de părți.
Din probele administrate la fond, rezultă că salariul reclamantului a fost calculat și achitat prin aplicarea indicelui de salarizare de 1,76 cu toate că, actele adiționale care modificau art. 128 pct.5 din CCM la nivel de unitate nu au fost înregistrate la, conform Legii 130/1996 republicată.
În lipsa înregistrării unei modificări legale a clauzelor din CCM, în mod corect prima instanță a reținut că angajatorul are obligația de a calcula și plăti salariul angajaților săi, prin raportare la clauzele existente, în speță cele referitoare la indicele de salarizare de 1,98.
Și în ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, soluția instanței este corectă, având în vedere că au fost aplicate dispozițiile legale în materie.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel, care arată: "Cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe ".
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților".
Articolul 30 precizează că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Recurenta a arătat că art. 168 din contractul colectiv de muncă a fost respectat pentru că în urma negocierii părțile semnatare au convenit includerea acestor compensații în salariul de bază, astfel că salariații și-au primit drepturile salariale în totalitate.
În sprijinul afirmațiilor sale a depus contractul colectiv de muncă pe anul 2003 unde apare, la art. 168 alin. 2, mențiunea că pentru anul 2003,suplimentările vor fi introduse în salariul de bază.
Însă astfel de mențiuni nu apar în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2005-2006 iar instanța nu poate reține apărările recurentei în sensul că această clauză, astfel cum a fost modificată în 2003, fost valabilă și în perioada următoare, deoarece mențiunea apare doar pentru 2003.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile art.25 alin 1 și 3 din Legea 130/1996, contractul colectiv de muncă se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială județeană și se aplică de la data înregistrării.
Și modificările aduse contractului colectiv de muncă își produc efectele tot de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară, convenită de părți, conform art. 31 din aceeași lege.
Precizările recurentei sunt valabile numai pentru anul 2003 dar drepturile aferente acestui an nu au făcut obiectul judecății.
În conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate și materialul probator administrat, Curtea constată ca soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care recursul va fi în totalitate respins ca nefondat.
ENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 326, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 25 martie 2008 în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIN ZONA C, cu sediul în 34, Port, județul C și intimatul reclamant, cu domiciliul procesualalesla cabinet avocat, în C,-, -.A,.2,.9.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.-jud.-/12.11.2008
Tehnoredact-gref.
2 ex./27.11.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mariana Bădulescu, Maria Apostol
