Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 738/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.738
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.3181 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă lasă la aprecierea instanței decizia ce se va pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.360 lei în baza dispozițiilor art.168 alin l și 2 din CCM, reprezentând primele de Paște și de C pentru perioada 2004-2005 reactualizate conform indicelui de inflație, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost salariatul societății pârâte astfel cum rezultă din copia cărții de muncă, în perioada 31.07.1990- 23.11.2005.
A mai arătat reclamantul că drepturile salariale constând în primele ce trebuiau acordate de către angajator de sărbătorile legale de Paște și de C au fost prevăzute în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național în cadrul SC SA la art. 168 alin. din anii 2003- 2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă motivat de faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii, conform cărora cererile in vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori al unor clauze acestuia, acțiunea reclamantului avându-și temeiul în nerespectarea dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă, așa încât fiind depășit termenul de 6 luni aceasta este prescrisă.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: Anexa 1, copia CCM pentru anul 2004,2005,2006 și 2007, Anexa 5, Anexa 6, copia sentinței civile nr.684/14.07.2005 a Tribunalului Prahova, cerere chemare în judecată - înregistrată la 29.06.2005, anexa calcule, adresa nr.2919/12.11.2007, copie extras raport de expertiză efectuat de expert în altă cauză.
In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.3181 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SA, ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta, că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art.283 alin. 1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Cu toate acestea, instanța de fond a constatat că în raport de data înregistrării acțiunii, 04.11.2008, termenul de prescripție de 3 ani este împlinit pentru toate pretențiile reclamantului, respectiv pentru prima de C 2004, Paște anii 2004, 2005, având în vedere termenul de prescripție de 3 ani și împrejurarea că raporturile de muncă ale reclamantului cu pârâta au încetat la data de 23.11.2005, astfel că a admis excepția prescripției și a respinge acțiunea pentru aceste drepturi ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică vizează excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanta avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni conform art.283 alin.1,lit.e din codul muncii.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
Un al treilea motiv l-a constituit valoarea concretă a suplimentării salariale care este echivalentul salariului de bază mediu pe SN iar nu cu salariul mediu brut pe unitate.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar in subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamantă a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN SA. iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Recurenta pârâtă a solicitat instanței de fond să constate că acțiunea este prescrisă conform disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii.
Examinând cauza, prima instanță a apreciat că, într-adevăr dreptul material la acțiune este prescris, dar nu în temeiul textului de lege invocat, ci în conformitate cu disp.art. 283 alin.1 lit. C din codul muncii care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, întrucât obiectul cauzei îl constituie plata unor drepturi salariale.
Astfel, prima instanță, în mod just a dat eficiență acestui ultim text de lege și în raport de data înregistrării acțiunii, respectiv 4.11.2008 în mod corect constatat că termenul de prescripție de 3 ani este împlinit pentru toate pretențiile, a admis această excepție și a respins acțiunea pentru aceste drepturi ca fiind prescrisă.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea conform căreia în cauză ar fi incident un alt termen de prescripție decât cel de trei ani stabilit de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, astfel încât în raport de această constatare și în raport de faptul că în mod corect acțiunea a fost respinsă ca prescrisă, urmează să respingă recursul ca nefondat, conform art. 312 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.3181 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex./7.05.2009
Dosar fond - - Tribunalul Prahova
Judecători fond - R,
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
