Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 74/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 74/R-CM
Ședința publică din 05 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr. 704/CM din 06 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Constată că rin p. acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar, în numele și pentru reclamanții, a chemat în judecată pe pârâții Colegiul Economic " ", Centrul Bugetar Colegiul Economic " " și Municipiul P, în calitate de ordonatori de credite, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata unui spor pentru condiții vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii s-a arătat că salarizarea personalului din învățământ este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, precum și de alte acte care reglementează salarizarea personalului bugetar, iar sporul de 15% pentru condiții vătămătoare, solicitat de reclamante în prezenta acțiune este reglementat de Hotărârea Guvernului nr.281/1993, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.1 din HG nr.281/1993 salarizarea personalului din unitățile bugetare se face ținând seama de specificul fiecărui domeniu de activitate: unități de învățământ, unități de cercetare.
În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, art.8 lit. a) prevede posibilitatea acordării unui spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
S-au mai invocat dispozițiile art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ în care se prevede că " pentru prestarea activității în locuri de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau alte asemenea, salariații primesc sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație specifică, concedii suplimentare, reducerea vârstei de pensionare, echipamente și materiale de protecție gratuite."
De asemenea, art.35 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului A prevede acest drept pentru condiții grele de muncă prin acordarea unui spor de 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
Se arată de către sindicat că în sistemul de învățământ există o serie de funcții a căror exercitare presupune utilizarea efectivă în procesul, cel puțin 50% din timpul normal de lucru, a computerului, respectiv: informatician, profesor de informatică, inginer de sistem, laborant pentru informatică, analist-programator, analist-programator ajutor, operator control date, secretar, administrator financiar ( de patrimoniu ), bibliotecar ( cu fond de carte informatizat ), alte categorii de personal.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Municipiul Paf ormulat a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de dispozițiile prevăzute în Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007, Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată de Legea nr.286/2006.
În conformitate cu art.4 alin.4 lit. a din Legea nr.486/2006 finanțarea cheltuielilor de personal pentru instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se efectuează din taxa pe valoare adăugată.
Repartizarea sumelor pe comune, orașe, municipii, se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar. Drepturile salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de către ordonatorii terțiari de credite, în speță centrele bugetare de învățământ.
Deși a invocat faptul că, potrivit prevederilor nr.OG17/2006 diferențele salariale se plătesc din bugetul Ministerului Educației și Cercetării pentru personalul didactic din inspectoratele școlare și din unitățile aflate în subordinea acestora, pârâtul Municipiul Par ecunoscut că are obligația de a vira sumele pe care le aprobă Guvernul.
Pe fondul cauzei, pârâtul Municipiul Pas olicitat respingerea acțiunii apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea sporului ce face obiectul cauzei.
În susținerea acestei apărări a arătat că sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare se acordă pe baza unui buletin de determinare prin expertizarea locului de muncă, care se eliberează pentru fiecare loc de muncă, în scopul acordării fiecărui spor, individual, nominalizat expres pe baza îndeplinirii unor criterii prevăzute de lege și cu avizele organismelor de specialitate prevăzute de lege.
Prin sentința civilă nr.704/CM/06.11.2007 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Municipiul
Admite în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Colegiul Economic " " și Centrul Bugetar Colegiul Economic " " să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază pentru perioada 02.07.2004 și până la data pronunțării sentinței actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze pârâților de mai sus sumele necesare.
Au fost obligați toți pârâții să plătească reclamantelor suma de 82 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate, potrivit art.137 Cod procedură civilă, excepția invocată de pârâtul Municipiul P și a apreciat că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că municipiul, orașul sau comuna, după caz, sunt ordonatori secundari de credite, calitate în care hotărârea judecătorească le va fi opozabilă și acestor persoane.
Obligația pârâtului Municipiul P nu este și nu poate fi aceea de a calcula și acorda diferențe de drepturi salariale pentru salariații față de care nu are calitatea de angajator, obligația acestuia fiind aceea de a vira angajatorilor reclamantelor sumele de bani necesare achitării drepturilor bănești, în conformitate cu prevederile nr.OG17/2006 și în raport de calitatea sa de ordonator secundar de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții desfășoară activitate în funcția de secretar la Colegiul Economic " ".
Potrivit adeverințelor eliberate de angajator și depuse la dosar, reclamantele, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru.
Locurile de muncă existente la Colegiul Economic " " au fost expertizate de Autoritatea de Sănătate Publică A sens în care a fost întocmit buletinul de determinare nr.52/04.04.2007, de către Dr., medic primar medicina la
Concluziile reținute în buletinul de determinare prin expertizarea locurilor de muncă la Colegiul Economic și Centrul Bugetar Colegiul Economic sunt în sensul că la serviciile Secretariat și Informatică din cadrul unității există calculatoare și imprimante pentru fiecare post de lucru și că salariații din cadrul acestor servicii, care lucrează în activitate continuă la calculatoare în fața monitoarelor prezintă o serie de acuze medicale printre care: oboseala vizuală și generală, cefalee, lăcrimare, ceea ce denotă o suprasolicitare a aparatului vizual și a atenției.
Personalul care lucrează la aceste aparate tip calculatoare prevăzute cu monitoare și imprimante este supus unui cumul de noxe. Așa cum rezultă și din fișele de post aflate la dosar reclamantele aveau ca obligație în exercitarea sarcinilor de serviciu utilizarea produselor software din dotarea unității, întocmind toate situațiile necesare procesului instructiv-educativ și activităților de secretariat.
Deși sporul solicitat de reclamante nu este prevăzut expres de Legea nr.128/1997, acesta este reglementat prin nr.HG281/1993 pentru salarizarea personalului din unitățile bugetare, precum și în Contractele colective de muncă la nivel de de învățământ, respectiv la nivelul inspectoratului școlar al județului
Or nu se poate reține apărarea pârâtului Municipiul P în sensul că reclamantele nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru acordarea acestui spor atâta timp cât acestea lucrează, în exercitarea sarcinilor de serviciu, peste 50% din programul de lucru pe calculator, în condiții periculoase sau vătămătoare, aspect dovedit prin buletinul de expertizare a locurilor de muncă că o astfel de activitate este dăunătoare sănătății.
În termen legal, pârâtul Municipiul Pad eclarat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit prima instanță a apreciat că acest pârât are calitatea procesuală pasivă, fără a ține seama de dispozițiile Legii nr.631/2002, potrivit cu care finanțarea cheltuielilor de personal pentru instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se efectuează din taxa pe valoare adăugată, sumele cuvenite fiind suportate din bugetului Ministerului Educației și Cercetării, în acest sens nr.OG17/2006 conținând dispoziții clare
2. Soluția adoptată de prima instanță este greșită și în ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul dând o interpretare eronată dispozițiilor legale care reglementează condițiile în care se acordă sporul solicitat.
Se arată în dezvoltarea acestui motiv de recurs că, în conformitate cu prevederile Regulamentului 6366/LV/1132/46266/22.09.1993 elaborat de Ministerul Muncii și Protecție Socială și Ministerul Sănătății, acest spor se acordă în urma cererii formulate de salariat, pe baza unui buletin de determinare prin expertizarea locului de muncă, care se efectuează pentru fiecare loc de muncă, individual.
Se mai arată că în mod greșit instanța de fond a acordat maximul de spor, respectiv 15%, deși art.51 pct.3 din Legea nr.334/2002 prevede posibilitatea acordării sporului de "până la 15%", ceea ce înseamnă că instanța trebuia să se pronunțe numai cu privire la dreptul reclamantei de a obține acest spor, procentul în care acesta se va acorda urmând a fi stabilit de către angajator pentru fiecare caz în parte, având în vedere că pentru fiecare loc de muncă condițiile de periculozitate sau de vătămare diferă.
3. În mod greșit a fost obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată, deși municipiului P nu i-a fost reținută nici un fel de culpă.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat, în sensul că în mod corect Tribunalul Argeșa apreciat că pârâtul Municipiul P are calitatea procesuală pasiv.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor Legii nr.631/2002, finanțarea cheltuielilor de personal pentru instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, se efectuează din taxa pe valoarea adăugată, sumele cuvenite fiind suportate din bugetul Ministerului Educației și Cercetării. Aceste dispoziții se coroborează cu art.167 din Legea învățământului nr.85/1995, potrivit cu care fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic și a personalului didactic auxiliar din instituțiile de învățământ preuniversitar sunt asigurate de bugetul de stat, textul prevăzând în plus că aceste fonduri sunt defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
De asemenea, potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea cheltuielilor cu personalul didactic și didactic auxiliar al instituțiilor de învățământ preuniversitar este asigurată din anul 2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază teritorială acestea își desfășoară activitatea.
Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Este de observat în primul rând că în mod greșit în recurs se face referire la Legea bibliotecarilor nr.334/2002, deși textul incident în cauză este nr.HG281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare.
Conform art.8 alin.1, lit. a din nr.HG281/1993, poate fi acordat pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor.
Prin Regulamentul nr.6366/LV/1132/46226/23.09.1993, elaborat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Sănătății, s-a prevăzut obligativitatea întocmirii unui buletin de determinare prin expertizarea locului de muncă, iar în speță un astfel de buletin a fost întocmit. Este vorba despre buletinul nr.52/06.04.2007 (fila 20 dosar fond), întocmit de Direcția de Sănătate Publică - Biroul de Medicina, care certifică faptul că reclamanții, care desfășoară activitate la calculatoare, în fața monitoarelor, sunt expuși unui risc real de îmbolnăvire profesională.
În ceea ce privește cuantumul acestui spor, într-adevăr textul de lege prevede acordarea lui într-un procent de până la 15%, ceea ce înseamnă că acordarea cuantumului este lăsat la aprecierea angajatorului, or în speță, în condițiile în care angajatorul nu și-a îndeplinit respectiva obligație, cuantumul a fost stabilit de către instanța de judecată.
Al treilea motiv de recurs este de asemenea nefondat, prima instanță făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 cod procedură civilă, în conformitate cu care partea care a căzut în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Față de aceste considerente, în temeiul art.291 Codul muncii, art.3041și 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI, reprezentat prin primar, împotriva sentinței civile nr.704/CM/06 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 februarie 2007, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
2 ex./06.02.2007
Jud.fond:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Paulina Ghimișliu
