Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 753/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.753
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Violeta Dumitru Cristina
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în comuna, nr.772, județul P - la Cabinet de avocatură, împotriva sentinței civile nr.2906 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC "" SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-reclamantă, avocat din Baroul Prahova potrivit împuternicirii avocațiale nr.52/2009, pentru intimata-pârâtă SC "" SA avocat din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Părțile, prin reprezentanți, declară că nu mai au cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-reclamantă, avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii. În mod greșit reține prima instanță că în speță se aplică doar Planul Social, ce reprezintă o anexă, și nu cumulativ, așa cum prevede art.50 alin.4 din Contractul colectiv de muncă care se completează cu planul social. La pronunțarea soluției instanța de fond nu a avut în vedere că însăși pârâta recunoaște că până la data de 15.02.2008, dată la care a intrat în vigoare Contractul colectiv de muncă 2008 și care a modificat art.50 prin adăugarea alin.5 ce cuprinde acordarea unui pachet compensator conform Planului Social, excluzând plata cumulativă a suplimentărilor salariale. Trebuie reținut că o clauză a unui contract colectiv de muncă se interpretează în favoarea salariatului.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata-pârâtă SC "" SA, având cuvântul în fond, respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.2906 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanta, chemat in judecata pe parata SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța sa se dispună obligarea paratei la plata sumei de bani ce reprezintă indemnizația minima de concediere actualizata cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data platii efective.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca a fost salariata paratei si fost disponibilizata din motive ce nu țin de persoana acesteia, astfel încât conform art.50(1) din 2005-2006, trebuia sa primească la momentul indisponibilizării drept compensație, o indemnizație minima de concediere in funcție de vechimea in munca in de 5 salarii medii nete la nivelul anului 2007 in suma de 10000lei, pentru o vechime de 19 ani in.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata arătând ca dispozițiile art. 50 din CCM au fost înlocuite in avantajul salariaților cu cele prevăzute la pct.4 din Planul Social ca urmare negocierilor purtate intre si SC SA si aceste ultime dispoziții au devenit obligatorii pentru ambele parti semnatare.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din analiza cărții de munca existenta la dosar, reclamanta a avut calitatea de salariata a paratei, contractul său de munca încetând in baza art. 65 si 66 din Codul muncii, la data de 26.01.2008.
Potrivit deciziei de concediere existenta la dosar, cu ocazia încetării contractului individual de munca, reclamanta a primit diverse sume de bani cu titlu de indemnizație de concediere, menționându-se la art. 6 din aceasta decizie ca valoarea indemnizației de concediere va fi acordata salariatului cu respectarea prevederilor art. 50 din CCM, completate cu prevederile Planului Social, ținând cont de vechimea in salariatului.
Art. 50 din CCM pe anii 2005- 2007 prevede ca in cazul concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului angajatorul îi plătește în funcție de vechimea acestuia, indemnizație minima de concediere după cum urmează: de la 0 la 3 ani - 1,5 salarii medii nete; de la 3 la 10 ani trei salarii medii nete; peste 10 ani cinci salarii medii nete, menționându-se la alin.4 al aceluiași articol ca prevederile domeniului vizat se completează cu prevederile Planului Social însușit de parti.
La punctul 4 din Planul social se prevede că angajații vor primi in funcție de vechimea in, următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere si anume: 0,5 - 5 ani - opt salarii medii brute pe ; 5-15 ani - douăsprezece salarii medii brute pe si peste 15 ani cincisprezece salarii brute pe.
Ca atare, consideră tribunalul că, atât timp cât reclamanta a primit îndemnizațiile de concediere prevăzute de art. 50 din CCM completat cu art.4 din Planul Social si modificarea art.50 al.1 in anul 2007, înseamnă ca pretenția acesteia de fi obligata parata la plata unei alte indemnizații de concediere, este neîntemeiata întrucât prin modificarea art.50, acordarea pachetului compensator, exclude acordarea indemnizației minime de concediere prevăzuta la alin.1.
Susținerea reclamantei in sensul ca indemnizatia minima de concediere prevăzuta de art.50 din CCM este distincta de plățile compensatorii prevăzute de art.4 din Planul social nu poate fi avuta in vedere întrucât prin planul social s-a avut in vedere crearea unor condiții mai avantajoase pentru salariați decât cele prevazute de art.50 din CCM si nicidecum cumularea acestor drepturi salariale.
Daca prin Planul social s-ar fi urmărit sa se plătească cumulat indemnizațiile de concediere, ar fi însemnat ca in planul social sa se prevada in mod expres ca pe langa indemnizația de concediere prevazute de art. 50 din CCM, fiecare salariat urmeaza să mai primească si indemnizația de concediere prevăzuta de art.4 din Planul social.
Ori, art.4 din Planul social prevede plata unor indemnizații de concediere mai mari decât cele prevăzute in art.50 CCM si nicidecum cumularea lor deoarece, in caz contrar ar însemna să se achite pentru concedierile ce nu țin de persoana salariatului, aceleași drepturi salariale, respectiv pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere de doua ori, ceea ce este inadmisibil.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală, solicitând în principal casarea sentinței, și pe fond, admiterea acțiunii, în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței și pe fondul cauzei trimiterea cauzei spre rejudecare.
Susține recurenta că instanța a reținut în mod greșit că indemnizația minimă de concediere nu trebuia acordată cumulat cu planul social. Planul social reprezintă o modalitatea de a rentabiliza anumite sectoare de activitate care la un moment dat nu mai sunt profitabile.
Mai arată recurenta că în mod eronat prima instanță a reținut că în speță se aplică doar Planul Social, și nu cumulativ cu drepturile prevăzute de art. 50 din CCM așa cum expres prevede alin. 4 al acestui text legal. Mai mult la pronunțarea soluției instanța nu a avut în vedere faptul că în cursul anului 2008 pârâta a recunoscut implicit dreptul salariaților concediați la cumul prin modificarea art. 50 din CCM, în sensul că a fost introdus alin. 5, care exclude expres aplicare cumulativă a celor două prevederi.
De asemenea, se invocă faptul că instanța de fond a interpretat în mod greșit art. 6 din decizia de concediere întrucât și în aceasta se precizează că "valoarea netă a indemnizației de concediere ce va fi acordată salariatului cu respectarea prevederilor art. 50 CCM, completate cu prevederile Planului Social", deci, pârâta trebuia să achite atât indemnizația minimă de concediere, cât și Planul Social, cumulativ. Mai mult, prima instanța a reținut în mod eronat că "în nici un document depus în dosar nu se face referire la plata cumulativă a drepturilor prev. de art. 50", întrucât acest lucru rezultă din contractele colective aferente anilor 2005 - 2007.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
De necontestat, recurenta - reclamanta a fost disponibilizată în urma unei concedieri colective și nu individuale.
Potrivit art. 50 alin. 1 din CCM pe anii 2005- 2006, la concedierea din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, ce diferă în funcție de vechime, după distincțiile prevăzute în mod expres în cuprinsul alin. 1 al art. 50.
În alin. 2 al aceluiași articol se stipulează că în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă, iar potrivit alin. 3 al art.50, valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu și conform alin. 4 al art. 50, prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
Interpretarea sistematică și logică a dispozițiilor cuprinse în art. 50 din CCM, mai sus enunțate, conduce în mod clar la concluzia că de prevederile alin. 1 al art. 50 beneficiază cei concediați individual, din motive care nu țin de persoana acestora, pe când în cazul concedierilor colective, indemnizația de concediere este cea stabilită prin negociere cu, iar intimata pârâtă a aplicat în mod corect dispozițiile contractului colectiv de muncă completate cu cele ale Planului Social încheiat acordând recurenților reclamanți numai indemnizația de concediere stabilită de comun acord, prin negociere, cu.
Prevederile art. 50 din contractul colectiv de muncă trimit în mod obligatoriu, în cazul concedierilor colective, la o negociere pentru stabilirea indemnizației de concediere, care a avut loc în cazul de față și care rezultă din Planul Social.
Din nicio dispoziție a contractului colectiv de muncă nu rezultă că recurenta - reclamantă, ce au fost concediată colectiv, ar fi îndreptățită atât la acordarea indemnizației de concediere prevăzută la art. 50 alin. 1 din CCM, cât și la acordarea indemnizației de concediere stabilite în urma negocierii cu, în mod exclusiv și în acord cu dispozițiile art. 50 alin.2 - 4 din CCM, numai pentru concedierile colective.
Interpretarea dată de recurentă dispozițiilor art. 50 alin. 4 din CCM are caracter pur speculativ și nu poate fi primită, rezultând în mod evident din interpretarea dispozițiilor cuprinse în alineatele 1-4 ale art. 50 din CCM că cele două tipuri de indemnizații de concediere nu puteau fi cumulate, așa cum pretinde nejustificat recurenta.
De asemenea, împrejurarea că în CCM aferent anului 2008 s-a introdus un nou aliniat la art. 50, care prevede expres că nu este posibilă cumularea drepturilor prevăzute de Planul Social cu cele prevăzute de alin. 1 nu poate fi interpretată ca o recunoaștere tacită a pretențiilor recurentei - reclamante din partea pârâtei, această clauză contractuală având doar caracterul unei clauze interpretative.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incidente nici unele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în comuna, nr.772, județul P - la Cabinet de avocatură, împotriva sentinței civile nr.2906 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC "" SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Violeta Dumitru Cristina
--- - - - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./14.05.2009
.fond nr- Trib.
Jud.fond. R -
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Violeta Dumitru Cristina
