Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 769/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 769
Ședința publică din data de 20 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
--- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarat de reclamantul - domiciliat în Câmpina,-, -.B2,. 21, județul P, și de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 486 din 08 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul-reclamant -, reprezentat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 127/1.04.2008 emisă de Baroul Prahova, și recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform împuternicirii din data de 15 mai 2008.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de recurentul-reclamant -.
Avocat, pentru intimatul-reclamant -, depune la dosar copie de pe cartea de muncă, filele 48 și 49, din care reiese că intimatul este încă salariatul societății pârâte, arătând că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, depune la dosar adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 48 din 5 februarie 2008 și adresa nr. 830 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 47 din 5 februarie 2008, arătând că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act de că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurentul-reclamant -, având cuvântul arată că în mod greșit instanța de fond a reținut în considerente că reclamantul a fost salariatul pârâtei, iar aceasta a fost obligată la plata drepturilor salariale aferente sărbătorii de Paște 2005-2007 și C 2004-2006, respectiv la suma brută de 9330 lei, pentru că din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că reclamantul este încă salariatul pârâtei în cadrul fostei Sucursale - Institutul de Cercetări și Tehnologice Câmpina, situație în care pârâta trebuia să fie obligată și la plata drepturilor salariale suplimentare aferente sărbătorii de C 2007 în sumă de 2000 lei și la suma brută totală de 11.330 lei, în loc de 9330 lei.
Având în vedere aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor salariale, respectiv Paște 2005-2007 și C 2004-2007.
Referitor la recursul declarat de pârâtă, arată că obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale suplimentare neacordate și plata unor despăgubiri ca urmare a întârzierii plății, situație în care termenul de prescripție aplicabil este de 3 ani, prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii și art. 145 din Contractul colectiv de muncă.
Față de al doilea motiv de recurs, precizează că înscrierile efectuate în carnetele de muncă pentru anii 2004 - 2006 printr-un simplu calcul matematic, se poate dovedi că salariul de bază lunar stabilit de recurentă nu cuprinde și sumele echivalente celor două sărbători anuale, iar recurenta nu a făcut dovada plății cu statele de plată sau printr-o decizie internă.
Totodată, cu privire la al treilea motiv de recurs, arată că nu se impune deducerea din drepturile datorate reclamantului a sumelor privind CAS, CASS și impozit, întrucât potrivit art. 269 din Codul muncii aceste sume reprezintă despăgubiri, iar conform art. 42 lit.b din Codul Fiscal nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau natură primite de către o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de acesta, inclusiv despăgubirile reprezentând daune morale.
Referitor la al patrulea motiv, menționează că prima instanță a admis acțiunea prin care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, întrucât numai acesta a fost stabilit de cei doi parteneri sociali, Patronat și Sindicat. Astfel, adresa emisă de Departamentul Resurse Umane prin care recurenta a stabilit în mod unilateral cuantumul salariului de bază mediu, nu poate fi reținută de instanța de recurs deoarece acest înscris este semnat de o persoană care nu are calitatea de a angaja răspunderea societății față de terți, nu este semnat de cei doi parteneri sociali și nu poate produce efecte juridice retroactiv.
Așadar, recurenta nu poate stabili în mod unilateral în anul 2007 salariul de bază mediu pe anii anteriori și nu se poate prevala de propria culpă pentru diminuarea drepturilor cuvenite foștilor salariați, iar practica recurentei din anii anteriori în aplicarea prevederilor art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă era aceea de a comunica tuturor subunităților prin adresa semnată de cei doi parteneri sociali, cuantumul brut al drepturilor salariale.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea recursului declarat de pârâta SC SA ca nefondat, sens în care depune la dosar concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței nr. 313/19.05.2008 privind plata onorariului de avocat.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că intimații și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Ori dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat deși din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paști și de au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, în conformitate cu adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 48 din 5 februarie 2008.
Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS întrucât, în practică, sunt executori judecătorești care nu au înțeles să aplice și aceste deduceri.
Cu privire la recursul declarat de reclamantul -, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 6550,50 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite si neacordate pentru perioada 2004 -2007, cu ocazia Sărbătorilor de C și Paște și suma de 918,2 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei in raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamantul susținut ca a fost salariat SC SA.
S-a mai susținut in motivarea acțiunii de către reclamant că deși contractul colectiv de munca pe anii 2004, 2005 și 2006 prevedea suplimentări salariale de Paști și de C, nu a primit aceste suplimentări, ori prevederile art.168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, suplimentările salariale prevazute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM in urma negocierii cu sindicatul.
Ulterior reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită suplimentări salariale in suma de 9330 lei aferente perioadei 2004-2007.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare pârâta SC SA Bai nvocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit disp. art. 283 alin. lit. e Codul muncii cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune in cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus in salariul de baza al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o nota privind precizarea situației primelor de Paste și C prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Munca al SC SA.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta depus Contractul colectiv de muncă, sentința civila nr. 684/14.07.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 4764/2005, sentințele civile 637/2007, 1084/2007.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 486 din 8 februarie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA. obligând pârâta să plătească reclamantului - suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorii de Paști 2005-2007 și C 2004-2006, respectiv suma bruta de 9330 lei., ce va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a respins această excepție, deoarece după cum rezultă din rezoluția de primire cererea a fost înregistrată la data de 10.12.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată, potrivit considerentelor ce urmează:
Reclamantul a fost încadrat la societatea parata SC SA
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede in cuprinsul art. 168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SN SA urmează a beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiași articol, se prevedea că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. au fost introduse in salariu de baza al fiecărui salariat.
Contractele colective munca pe unitate negociate si aplicabile la nivelul societății parate a menținut pe anii 2004-2005-2006-2007 suplimentările salariale prevăzute la alin. al art. 168 din Contractul colectiv de munca.
Coroborând disp. art. 168 din Contractul colectiv de munca pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul colectiv de munca pe anii 2005-2007, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles sa păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. al aceluiași articol din Contractul Colectiv de Munca și in cuprinsul anilor 2004-2005-2007, suplimentările fiind introduse in salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Din probele administrate in cauză, s- constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce- reveneau potrivit art. 168 alin.l din Contractul colectiv de muncă, întrucât deși avea obligația conform Codului Muncii de a dovedi că a inclus primele de C și de Paște in salariul de baza al angajaților, nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentari salariale de și Paște pentru perioada 2004-2007, astfel că drepturile salariale se ridica la suma de 9330 lei.
Faptul că in Nota întocmită de Comisia Paritara SA se menționează că voința comuna a parților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C sa fie introduse in salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă in mod automat ca aceste suplimentari au și fost incluse in salariile de baza, cat timp pârâta nu a făcut nici o dovadă in acest sens.
Împotriva acestei sentințe formulat recurs reclamantul și pârâta SC SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul reclamant a criticat sentința sub aspectul nereținerii și neacordării și a prim ei de 2007,primă pe care a solicitat-o prin înscrisurile depuse la dosar.
Recurenta pârâtă a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și a disp.art- 3041pr.civ.constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Referitor la recursul reclamantului Curtea constată că este întemeiată critica privind neacordarea primei de C 2007.Astfel din înscrisurile depuse la dosar (filele 27-33) rezultă că pretențiile reclamantului au fost solicitate și în legătură cu suplimentarea salarială aferentă primei de 2007,astfel încât recursul este privit ca fondat,reclamantul fiind îndreptățit la acordarea și acestei sume,conform art. 168 din.
Referitor la recursul pârâtei, Curtea reține că este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond.
Pentru aceste considerente,Curtea va admite ambele recursuri conform disp.art. 312 pr-.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta la plata sumei de 7430 lei către reclamant,reprezentând prime de C pe anii 2004-2007 și prime de Paște pe anii 2005-2007 urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței
În ceea ce privește cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată aferente acestei faze procesuale,Curtea conform disp. art. 276 pr.civ. urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ambele recursuri declarate de reclamantul - domiciliat în Câmpina,-, -.B2,. 21, județul P, și de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 486 din 08 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 7430 lei reprezentând prime de C pe anii 2004-2007 și prime de Pași pe anii 2005-2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Respinge cererea privind cheltuielile de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică,azi 20.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
- - - - - - -
GREFIER
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
RED.T/
3 ex-19.06.2008
df- - Tribunalul Prahova
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
