Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 780/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 780
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr.- -
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol judecarea recursurilor declarat de pârâtele-recurente Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.635/30.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu cu reclamanții-intimați:, și pârâții-intimați parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constatând recursul în stare de judecată, și o reține spre soluționare.
CU RTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 635/30.11.2007 a Tribunalului C-S, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții, în sensul că pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, au fost obligați să achite reclamanților cu titlu de drepturi salariale, drepturile bănești reprezentând sporul de vechime cuvenit fiecărui reclamant începând cu luna septembrie 2004 și până la data de 31.12.2006, drepturi bănești actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Pârâții au fost obligați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
De asemenea, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să asigure alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi.
Tot prin aceeași hotărâre, s-au respins pretențiile reclamanților referitoare la sporul de vechime aferent perioadei ianuarie 2003 - august 2004 respingându-se cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de pârâtul Ministerul Public, constatându-se că pârâtul Consiliul Național al Discriminării nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență că prin neacordarea sporului de vechime magistraților, categorie profesională distinctă, în condițiile în care dreptul se păstrează pentru personalul auxiliar de specialitate, iar pentru acesta s-au păstrat toate drepturile prevăzute de Legea nr. 50/1996, se creează un tratament diferențiat, discriminatoriu pentru această categorie profesională din care fac parte și reclamanții, aspect ce atrage incidența dispozițiilor art. 21 alin. 1 din OG nr. 137/2000, potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, valoarea acestuia fiind valoarea sporului de vechime cuvenit fiecărui reclamant.
Avându-se în vedere dispozițiile art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și dispozițiile art.19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, instanța a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare, considerent pentru care s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal, pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - B și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Baf ormulat recurs doar pentru capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, avându-se în vedere dispozițiile deciziei nr. XXXVI din 7 mai 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite pronunțată în interesul legii, și obligatorie pentru instanțe, potrivit căreia "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiază și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege."
S-a arătat, în dezvoltarea motivelor de recurs, că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitolele și articolele au destinație precisă și limitată", iar potrivit art. 47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
S-a mai învederat faptul că Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație, putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Un alt motiv de recurs invocat a vizat respingerea în mod nelegal a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în situația în care a admis acțiunea reclamanților.
Astfel, instanța de fond a reținut în mod greșit că dispozițiile art. 60 - 63 din Codul d e procedură civilă nu au aplicabilitatea în sporurile de muncă, întrucât dispozițiile legale care reglementează drepturile invocate din raporturile de muncă, atât din Codul muncii, cât și din legile speciale, se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă.
În cazul de față, obligația de garanție între instituția pârâtă și cea chemată în garanție de către aceasta există în temeiul art. 131 pct. (1) din Legea nr. 304/204 republicată, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, rolul Ministerului Finanțelor Publice fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Prin urmare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, în calitate de ordonator principal de credite, este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate, iar cererea de chemare în garanție are interes.
În drept, și - a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 din Codul d e procedură civilă.
În recursul declarat, Ministerul Economiei și Finanțelor Bac riticat sentința pentru nelegalitate, ca urmare a reținerii greșite a calității sale procesuale pasive, învederându-se dispozițiile art. 19 lit. a din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor pregătește proiectele legilor de rectificare bugetară, și nu adoptă asemenea proiecte, atribuție ce revine Parlamentului României.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și totodată sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cord procedură civilă, Curtea constată recursurile nefondate.
Critica cu privire la greșita actualizare a sporului de vechime cu rata inflației, este neîntemeiată.
Actualizarea ținând cont de rata inflației nu adaugă nici o penalizare la sumele datorate, ci doar are menirea de a le conserva, astfel încât sumele de bani datorate și plătite reclamanților să aibă valoarea reală din momentul în care le-ar fi trebuit achitate, potrivit și respectării principiului echității și executării cu buna-credință și întocmai a obligațiilor legale.
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece acest minister are rolul de răspunde de elaborarea proiectului bugetului local de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, conform art. 19 din Legea nr. 500/2002, se instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru pregătirea proiectelor legilor bugetelor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor nu rezidă din calitatea de ordonator principal de credite, ci din calitatea de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice.
Astfel, în lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B s-ar afla în imposibilitatea respectării hotărârii judecătorești.
Potrivit Legii nr. 500/2002, între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Publics -a născut un raport juridic bugetar, în care unul dintre subiecte este Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, iar celălalt subiect este o instituție publică, respectiv Ministerul Public, care este finanțat integral din bugetul statului.
Prin urmare, avându-se în vedere dispozițiile art.131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară care prevede că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de bugetul de stat și de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care prevăd că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție și pentru a se putea asigura pârâtului Ministerului Public, în calitatea sa de ordonator principal de credite, fondurile necesare pentru plata acestor drepturi, în mod corect tribunalul a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare, soluția de respingere a cererii de chemare în garanție fiind corectă, însă cu substituirea motivării dată de Tribunal, în sensul că prin sentința pronunțată s - a rezolvat acest petit formulat de altfel și de reclamanți prin acțiunea principală.
Având în vedere cele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursurile declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Ministerul Economiei și Finanțelor vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de pârâții-recurenți Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.635/30.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați:, și pârâții-intimați Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.- - - - - -
GREFIER - -
Red. /22.04.2008
Tehnored. 2 ex./23.04.2008
Prima instanță: și - Tribunalul C-
Asistenți jud.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Vasilica Sandovici, Mihail Decean
