Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 782/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.782/2008
Ședința publică din 15 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Mureșan Monica Maria
- - -JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - -grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.494/7.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamanta recurentă a solicitat judecarea în lipsă și ne mai fiind alte cererii formulate la dosar instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al comunei și Primarul comunei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâților la calcularea, alocarea și plata către reclamantă începând cu data de 01.12.2004 a drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% din salariu de bază potrivit ordinului I nr.496/2003 și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă, sumă de bani actualizată cu indicele de inflație la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data plății efective;
- obligarea primarului să dispună serviciului competent consemnarea în carnetul de muncă al reclamantei a indemnizației de dispozitiv retroactive conform perioadei solicitate;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale reclamanta arată că este angajată pe postul de muncitor în cadrul aparatului propriu de specialitate a comunei și că potrivit punct 9.2 și 31.1 din I nr.496/2003 este îndreptățită la indemnizația pretinsă prin acțiune; de care de altfel, beneficiază toți angajații prefecturilor precum și angajații din domeniul evidenței informatizate a persoanei.
În drept se invocă: Ordinul I nr. 496/2003, Legea nr. 138/1991, legea nr. 137/2000, Legea nr. 554/2004, Legea nr.188/1999 și legea nr.53/2003.
S-a atașat copie carnet de muncă.
Prin adresa nr. 609/20.04.2008 emisă de Comuna se arată că nu se opun admiterii acțiunii, învederând că această instituție dispune de fondurile necesare achitării drepturilor solicitate de reclamantă-35.
Prin sentința civilă nr. 494/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a respins acțiunea în conflict de drepturi formulată în cauză de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei și Primarul comunei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, a reținut în esență, că nefiind un drept expres prevăzut într-un act normativ cu forță generală obligatorie cum este legea sau ordonanța de guvern aprobată prin lege, indemnizația de dispozitiv nu poate fi acordată decât dacă ordonatorul principal de credite, în speță primarul decide dacă o încuviințează. Se reține, de asemenea că nu se pune problema unei discriminări, întrucât acordarea acestei indemnizații funcționarilor publici din cadrul prefecturilor și a celor din domeniul evidenței informatizate a persoanei nu s-a făcut exclusiv în temeiul acelui ordin emis de MAI ci este consecința aprobării acestui drept de către propriul lor ordonator de credite, iar pentru a fi îndeplinite condițiile discriminării este necesar ca persoanele care o invocă să se afle în situații absolut identice, ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termenul legal, recurs reclamanta, solicitând pentru motivul prevăzut de art. 304 punct 9.pr.civilă, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată că soluția adoptată este discriminatorie și încalcă dispozițiile legale. Astfel, arată recurenta, în mod eronat instanța de fond invocă în argumentarea soluției Ordinul MAI nr. 496/2003, întrucât acest ordin nu încalcă nici o dispoziție legală, ci din contra vine în completarea legii nr. 138/1999, iar sfera de aplicare a acestui ordin nu este limitată doar la personalul din aparatul militar și nu există nici o diferență care să justifice această discriminare salarială.
În drept se invocă: art.39 alin.1 lit.d muncii, art.1 alin.2 lit e din OG nr. 137/2000, Directiva Uniunii Europene nr. 2000/EC/78; preved. Art.7 și 23 din Declarația Universală a drepturilor Omului, preved. Art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificată de România; prevederile art. 14 CEDO, prevederile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevederile art. 4 din Carta Socială Europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 03.05.1996.
Intimatul nu a depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1.civilă, în limitele art.306 alin.2 pr.civ. constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Astfel, reclamanta este angajată pe postul de guard în cadrul aparatului propriu al primăriei, conform mențiunilor din carnetul de muncă- depus în copie la dosar-80-89.
Potrivit art. 13 din legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii" cadrele militare în activitate, militarii angajați pe baza de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comanda și gradatii, respectiv din salariul de baza."
Din titulatura și conținutul acestei legi, rezultă clar categoriile profesionale beneficiare a acestui spor, personalul din cadrul primăriilor, cum este cazul recurentei în speță, neintrând sub incidența acestei legi.
Cu referire la Ordinul MAI nr. 496/2003 este de menționat că potrivit ierarhiei actelor normative prevăzute de Legea nr. 24/2000, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor de guvern se emit în limitele și potrivit normelor pe care le ordonă; așa încât, în speță prin ordinul emis nu se putea completa legea.
Ca atare, în lipsa unei reglementări legale în acest sens, invocarea de către reclamantă a unei situații discriminatorii, nu justifică pretențiile sale. Este de menționat că instanța nu poate acorda cea ce nu își are izvorul în norma legală deoarece instanța aplică legea și nu o crează; acesta fiind un atribut exclusiv al legiuitorului.
În acest sens, jurisprudența Curții Constituțională este constantă în sensul că" prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative"- Decizia nr. 819/03.07.2008 publicată în Of. nr. 537/16.07.2008.
Potrivit art.1 alin.3 din OG.nr.137/2000" exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile". Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare; pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
diferite de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categoriile profesionale din instituții diferite. Diferența de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebire dintre aceste grupuri.
În concluzie, situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, care nu semnifică uniformitate_deciziile Curții Constituționale nr.168/1988, 294/2001. Prin Hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr.23/2007 și 318/2007 -Colegiul Director s-a reținut că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluției să se încalce principiul egalității.
În fine, Curtea Constituțională, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări.
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecție normelor constituționale, precum a convențiilor și tratatelor invocate de recurentă. Art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa( cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale".
Altminteri, înseamnă că orice instanță de judecată poate să adaunge la lege și,in terminis,ea să creeze o nouă lege-lex tertia- cea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești.
Față de cele ce preced, curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, așa încât în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă ve respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.494/7.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.09. 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.DA
Tehnored.MT/ 2 ex
Jud.
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Mureșan Monica Maria, Doriani Ana
