Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 782/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 782/2009-
Ședința publică din 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Toader Felicia | - - | - JUDECĂTOR 2: Măduța Doina |
- - | - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți -, -, -, -, -, -, -, -, -, HG-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G, -, -, -, toți cu domiciliul procedural ales în O- județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, cu sediul în B sector 5 bld. nr. 14, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 1 p-ța - - nr. 1-3, împotriva sentinței civile nr. 57/2008 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că la dosar s-au depus întâmpinări de către intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.57/2008 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea reclamanților -, -, G, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Oradeaaconstatat, din actele și lucrările de la dosar, că așa cum arată și pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul Ordinului Procurorului General nr. 80/28 aprilie 2006, reclamanții beneficiază de un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebit de grele și vătămătoare sau periculoase. În acest spor se încadrează și condițiile de muncă la calculator. Așa fiind, nu se poate susține ca temei de către reclamanți că sunt dezavantajați sau discriminați față de alți salariați din alte domenii de activitate.
Întrucât acest capăt principal de acțiune a fost respins pentru cele de mai sus, se vor respinge și cererile accesorii ale reclamanților cum ar fi acordarea a 3 zile de concediu suplimentar anual și înscrierea drepturilor de mai sus în carnetul de muncă.
Fiind respinsă prezenta acțiune, analizarea excepțiilor invocate de pârâți a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs recurenții--, -, -, -, -, -, -, -, -, HG-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G, -, -, -,în termen legal și scutit de plata taxelor de timbru, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate ca nelegală și netemeinică și pronunțarea unei noi hotărâri în sensul admiterii acțiunii formulate, respectiv obligarea pârâților să calculeze și să plătească drepturile salariale reprezentând sporul de lucru la calculator, în cuantum de 15% din salariul de bază brut, pe perioada ianuarie 2005 și în continuare, sume ce urmează a fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și acordarea a trei zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii acțiunii și retroactiv pe trei ani anterior introducerii cererii.
În motivarea recursului recurenții au arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, invocând în acest sens că nu prezintă nicio relevanță împrejurarea că beneficiază de alt spor pentru condiții grele, deoarece sporurile pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, și cu atât mai mult cu cât și în alte domenii se plătește acest spor pentru angajații care desfășoară activitate similară, astfel că au fost și sunt în continuare discriminați față de toate celelalte categorii de personal care beneficiază de sporul de lucru la calculator în cuantum de 15%, ceea ce contravine prevederilor legale.
Menționează că, deși lucrează în condiții grele, nu beneficiază de trei zile în plus la concediul de odihnă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 142 din Codul Muncii și că acțiunea formulată este conformă cu dispozițiile art. 6 alin. 2, art. 40 pct. 2 lit. c și art. 142 din Codul Muncii; art. 48 alin. 1 din Legea 50/1995; art. 14 alin. 1 din Legea 56/1996, art. 269 din Codul Muncii, invocând totodată și dispozițiile art. 1, 2 și 7 pct. 2 din Legea 319/2006 conform căruia angajatorul are obligația de prevenire a riscurilor profesionale, în speță nefiind dispuse măsuri speciale pentru asigurarea protecției personalului obligat a folosi calculatorul în activitatea desfășurată.
Invocă practica judiciară în sensul admiterii unor acțiuni similare.
În drept sunt invocate prevederile art. 302, 303, 304 alin. 1 pct. 9 și art. 312 Cod de Procedură Civilă.
Legal citat, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică.
Arată intimatul că reclamanții beneficiază de un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru condiții vătămătoare sau periculoase, în aceste condiții încadrându-se și cele referitoare la munca pe calculator, astfel că susținerile recurenților în sensul că sunt discriminați față de alți salariați din alte domenii de activitate sunt nefondate.
Invocă și decizia nr. 821/3 iulie 2008 Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. 11 precum și dispozițiile art. 27 din OG137/2000 sunt neconstituționale.
discriminarea invocată de recurenții reclamanți în raport de alte categorii de personal este utilizată printr-un raționament juridic speculativ, neputând exista nici un fel de discriminare decât în condițiile în care în sfera acelorași dispoziții imperative ale unui act normativ, două persoane aflate în aceeași situație și în aceleași circumstanțe primesc un tratament juridic diferit, iar diferența nu poate fi susținută de argumente obiective, or, în speță lipsește orice dispoziție imperativă cuprinsă într-o normă privind acordarea sporului de lucru la calculator de 15% magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Susține că acordarea sporului de 15% pentru lucru la calculator nu este prevăzută de legislația în vigoare și, mai mult, se solicită acordarea unui spor de lucru la calculator în condițiile în care reclamanții beneficiază deja de un spor de 15% pentru condiții deosebit de grele și vătămătoare sau periculoase.
În drept sunt invocate prevederile art. 308 alin. 2 Cod de Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate în totalitate, ca legală și temeinică, invocând în susținere că reclamanții recurenți beneficiază de un spor de 15% pentru condiții grele de muncă, și că în măsura admiterii pretențiilor reclamanților s-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugându-se la lege.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța o apreciază ca legală și temeinică, urmând a respinge recursul pentru considerentele ce vor fi expuse.
Criticile recurenților axate în principal pe existența unei discriminări în raport de alte categorii de persoane care beneficiază de sporul de lucru la calculator, respectiv de către salariați ai Ministerului d e Justiție, din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, din domeniul sanitar sau domeniul industriei chimice, nu pot fi primite, în speță reclamanții beneficiind la rândul lor de un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru condiții vătămătoare sau periculoase, în baza ordinului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 80/28 aprilie 2006, corect reținând instanța de fond că în aceste condiții se încadrează și cele referitoare la munca pe calculator.
Într-adevăr, sporurile pot fi cumulate în condițiile în care se datorează unor cauze diferite, fiecare generatoare a unui drept distinct, însă, în speță, acest spor nu este prevăzut în mod distinct prin actele normative privind salarizarea personalului auxiliar din justiție, respectiv prin OG 8/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2007, astfel că raportarea la alte acte normative ce reglementează activitatea altor categorii de personal, din domenii diferite, nu justifică cererea formulată de reclamanții recurenți, cu atât mai mult cu cât, așa cum mai sus s-a reținut, reclamanții beneficiază de un spor de 15% pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase de muncă.
De altfel, prin decizia nr. 821 din 03 iulie 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 1 și 11 și art. 27 din OG nr. 137/2000, iar prin decizia nr. 1325/2008 a Curții Constituționale s-au declarat neconstituționale dispozițiile aceleiași ordonanțe, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, decizii definitive și obligatorii.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că în mod temeinic și legal a dispus prima instanță în sensul respingerii cererii formulate de reclamanți privind plata sporului de 15% pentru lucru la calculator, corect fiind respins și capătul de cerere accesoriu vizând efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă precum și capătul de cerere privind acordarea a trei zile în plus la concediul de odihnă, în condițiile în care nici HG nr. 1028/2006 și nici Legea nr. 319/2006 nu prevăd obligația acordării unui astfel de concediu suplimentar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civilintrodus de recurenții reclamanți -, -, G, toți cu domiciliul procedural ales în O- județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, cu sediul în B sector 5 bld. nr. 14, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 1 p-ța - - nr. 1-3, împotriva sentinței civile nr. 57/2008 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
decizie: TF/ 25.05.2009
Complet fond: -,
în 2 ex.: /26.05.2009
Președinte:Toader FeliciaJudecători:Toader Felicia, Măduța Doina, Bocșe Elena
