Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 788/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3799/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 788/
Ședința publică de la 10.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de către recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.3339/17.04.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.41.835/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2008, lipsă fiind recurenta-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea acordă cuvântul pe excepția de tardivitate a declarării recursului.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca tardiv formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3339/17.04.2008 pronunțată în dosarul - Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că art. 168 din Contractul colectiv de muncă în forma aplicabilă la data de 25.02.2003 avea următoarea formulare: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații pârâtei vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment vor începe negocierile cu, pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare,condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Cu ocazia negocierilor privind contractul de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte în anul 2003, părțile contractante au hotărât încheierea unui act adițional la contractul colectiv de muncă prin care s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract pe care au convenit să-l modifice și să-l completeze.
În acest context, la art. 168 s-a adăugat un nou alineat cu următorul cuprins: " Pentru anul 2003 suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Astfel, prin art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, Patronatul și Sindicatul au stabilit că pentru anul 2003, suplimentările salariale privind primele de Paști și de C vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Atât reclamanta cât și pârâta sunt de acord ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol, ci au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Obiectul acțiunii prin care a fost sesizată instanța a constat în pretenții reprezentând suplimentări salariale pentru Paști și C începând cu anul 2004.
Pentru această perioadă, raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de contractul individual de muncă și de prevederile contractelor colective de muncă aplicabile.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, instanța a constatat că prevederile art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pentru anul 2003, au fost menținute identic și în Contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
Pentru anul 2005 nu s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, părțile stabilind printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, cu unele completări și modificări.
Modificările negociate au privit și alin. 2 al art. 168, acesta stabilind că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
În anul 2006 și 2007, au fost reluate în aceeași formulare dispozițiile art. 168 alin. 2.
Pentru a hotărî asupra temeiniciei și legalității pretențiilor reclamantului, instanța este chemată să interpreteze dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă, acesta fiind temeiul invocat atât de reclamant în susținerea acțiunii, cât și de pârâtă în apărare.
În interpretarea temeiului invocat de părți, instanța a avut în vedere regulile generale și regulile speciale de interpretare a contractelor, având în vedere natura contractuală a acestor dispoziții, pentru a determina înțelesul exact al acestora, prin examinarea manifestării de voință a părților în strânsă corelație cu voința lor internă.
articolului invocat este determinată de o greșită exprimare sau de o greșită redactare concretizată în preluarea alin. 2 alart. 168, introdusă în anul 2003, exact cu același conținut și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
Instanța a trebuit să stabilească voința internă a părților, rezumându-se în fapt să aprecieze asupra sensului pe care cele două prepoziții ("pentru" și "în")îl dau alin. 2 din textul menționat, pentru a determina însăși forța obligatorie a dispoziției contractuale invocate.
În acest sens, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 977 Cod civil, care impun principiul priorității voinței reale a părților, interpretarea pornind de la acordul real al voințelor părților și nu de la cuvintele în care acest acord este exprimat.
Din înscrisurile administrate în cauză, rezultă că voința părților la data încheierii contractelor colective de muncă ulterior anului 2003, când au preluat alin. 2 al art. 168, articol care se referă la drepturile aferente anului 2003, fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Paști și de C pentru anii 2004, 2005, respectiv 2006 și 2007, sunt drepturi ce încă din anul 2003 au fost incluse în salariul de bază și urmează să fie executate în acest mod și în acești ani, deci prin includerea în salariul de bază.
Acesta a fost scopul preluării în mod identic a unui alineat care, la prima vedere, ar părea anacronică. Sesizând exprimarea defectuoasă din actul adițional încheiat pe anul 2004, la negocierea contractului colectiv de muncă pe anul 2005, părțile au modificat alin. 2, precizând că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Voința părților a fost aceea de a stabili că, începând cu anul 2003, suplimentările ce fac obiectul pretențiilor deduse judecății au fost incluse în salariul de bază. Este de remarcat și faptul că în modificarea intervenită în anul 2005, se folosește timpul trecut, care alături de sintagma "în anul 2003", determină interpretarea menționată".
În sprijinul acestei interpretări vine și hotărârea Comisiei Paritare, căreia i-a fost supus spre interpretare alin. 2 al art. 168, în iunie 2007.
Trebuie precizat și că la data hotărârii respective, alin. 2 este inserat în aceeași formă în cuprinsul contractului colectiv de muncă aplicabil pentru anul 2007.
Comisia Paritară SA, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza din art. 168 alin. 2 din Contractului colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004-2007, în sensul că, începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, care urmau a fi acordate angajaților sub această formă. În nota ce consemnează rezultatul interpretării se arată că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Decizia Comisiei Paritare reprezintă o convenție în sensul prevederilor art. 969 Cod civil, dintre patronat și sindicat, ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru părți, deci și pentru reclamant, reprezentat de, față de prevederile art. 239, art. 241 și art. 243 din Codul muncii.
În concluzie voința reală a părților pentru perioada la care se referă pretențiile reclamantei a fost de a stabili că și în anii 2004-2007, suplimentările salariale rămân incluse în salariul de bază, includere care a avut loc în anul 2003.
Această situație rezultă din mențiunile efectuate în carnetul de muncă și din adresele eliberate de privind salariul minim și salariul mediu brut pe unitate, constatându-se că a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care se înlătură susținerea reclamantului, că nu a primit suplimentările de Paști și de C, drepturi care nu au fost excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părți în anul 2003.
În contractele colective încheiate în anii 2005-2007, s-a menținut alin. 1al art. 168, dar la alin. 2 al aceluiași articol s-a precizat că în anul 2003, suplimentările salariale de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat. Mai mult, a fost respectată și raportarea acestor suplimentări la salariul mediu brut, deoarece în fiecare an angajații au beneficiat de majorarea salariului de bază, ce includea și suplimentările introduse din anul 2003. Prin aceste majorări, suplimentările introduse în salariul de bază au fost echivalente salariului brut de bază majorat.
Susținerea reclamantei în sensul că acordul încheiat de Comisia Paritară produce efecte numai pentru viitor, iar nu și pentru trecut, nu a fost reținută de instanță, întrucât, deși acesta a fost încheiat la data de 18.06.2007, scopul său a fost de a da o interpretare "unică și eficientă" dispozițiilor art. 168 alin. 1 și 2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data încheierii actului, și anume că sistemul introdus în anul 2003 prin alin. 2 al art. 168 fost preluat în contractele colective ulterioare și că se va aplica și în continuare până la alte modificări.
Numai dacă decizia Comisiei Paritare ar fi introdus prevederi noi s-ar fi pus problema retroactivității acestor prevederi, însă nu și în cazul dat, când textele interpretate produc efecte prin ele însele, chiar în lipsa existenței actului interpretativ și au fost aplicate în perioada 2004-2007 chiar în sensul în care au fost ulterior interpretate, respectiv în sensul că executarea drepturilor prevăzute la alin. 1 al art. 168 fost îndeplinită prin includerea acestora în salariile de bază ale angajaților încă din anul 2003, iar acest salariu majorat rezultat după includere a stat la baza majorărilor salariale ulterioare.
De altfel, interpretarea dată de Comisia Paritară are valoarea unei interpretări autentice prevenind de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză și, pe cale de consecință, o asemenea interpretare este obligatorie pentru părți.
Mai mult, prin ipoteză, actul interpretativ este retroactiv, în sensul că face parte din actul interpretat de la data încheierii lui, care este anterioară interpretării.
Nu se poate reține nici că această interpretare sau introducere a alin. 2 al art. 168 al Contractului colectiv de muncă a reprezentat o tranzacție prin care salariatul ar fi renunțat la drepturile recunoscute prin lege sau că acestea i-ar fi fost limitate, întrucât, pe de-o parte, dreptul la prima de C/Paști nu este un drept ce izvorăște din lege, ci din Contractul colectiv de muncă, astfel cum a fost negociat de părți, iar o eventuală nelegalitate a clauzei prin care s-a stabilit includerea acestor suplimentări în salariul de bază al salariaților putea fi invocată de aceștia doar pe perioada existenței contractului. Pe de altă parte, aceste drepturi nu au fost înlăturate, ci s-au executat prin includerea lor în salariul de bază al fiecărui salariat.
Clauza cuprinsă în art. 168 alin. 2 din Contractele colective de muncă aplicabile pe anii 2004-2006 este o clauză îndoielnică, motiv pentru care interpretarea acesteia se face și potrivit art. 978 Cod civil. În acest sens,clauzaîndoielnică se interpretează în înțelesul în care aceasta produce un efect. Menținerea alin. 2 în Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2004, cu aceeași formulare, nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003, suplimentările de la alin. 1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea un efect.
O interpretare contrară, în sensul că doar pentru anul 2003 suplimentările au fost incluse, ar lipsi de orice efect alin. 2, în condițiile în care acesta este preluat în toate contractele colective de muncă ce stabilesc drepturi și obligații pe anii ulteriori anului 2003, an la care se referă acest alineat.
Preluarea nu este deci accidentală, ci a fost voită, tocmai pentru a clarifica situația drepturilor prevăzute de alineatul precedent.
Mai mult, prin aplicarea principiuluiin dubio pro reo,dacă ar mai rămâne îndoieli, clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat și acesta este angajatorul. De altfel, această regulă a aplicat-o și Comisia paritară, stabilind că înțelesul alin. 2 este acela că începând cu anul 2003, suplimentările au fost incluse în salariile de bază și astfel au fost executate către angajați.
În concluzie, s-a constatat că reclamanta a beneficiat de drepturile solicitate prin acțiune, conform clauzelor din contractele colective de muncă aplicabile pentru perioada dedusă judecății, interpretate de Comisia paritară, având în vedere și regulile de interpretare ale contractelor, față de prevederile art. 969, 977, 978, 982,983 Cod civil, motiv pentru care s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8180 lei, drepturi salariale suplimentare.
În raport de soluția pronunțată prin primul capăt din cererea de chemare în judecată și prevederile art. 161 alin. 4 din Codul muncii, instanța a respins și cererea accesorie privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale, în cuantumul precizat în acțiune.
În temeiul art. 274. pr.civ, constatând culpa procesuală a reclamantei, instanța a respins și cererea acesteia având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. -.
În susținerea recursului a arătat că, fiind vorba de o hotărâre ce nu se atacă cu apel, recurenta înțelege să uzeze de dispozițiile art. 3041. pr. civilă. și, întrucât recursul nu este limitat la motivele de casare strict și limitativ prevăzute de lege, reclamanta solicită nstanței să examineze cauza sub toate aspectele.
Recurenta arată că hotărârea cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, solicitarea adresată instanței purtând asupra obligării intimatei la plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate, motivată pe dispozițiile art.161 alin. 4 Codul muncii, respectiv art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Recurenta-reclamantă se identifică ca titular al acțiunii, justificând atât calitatea procesuala activă, cât și calitatea procesuală pasivă, indicând obiectul cererii, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile.
Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
Recurenta a reiterat susținerea că drepturile solicitate nu au fost incluse în salariul de bază, fiind îndreptățită să formuleze prezenta cerere, motivat de faptul că este angajată în baza unui contract individual de muncă, relațiile contractuale completându-se, respectiv modificându-se cu contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Solicitarea poartă asupra obligării la plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate pe perioada decembrie 2004-aprilie 2007, având în vedere dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă, respectiv dispozițiile art. 161 alin 4 din Codul muncii.
Sumele au fost numite drepturi salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paști si
Aceste sume nu au fost incluse pe perioada anilor 2004-2007 de Paști în salariul de bază al fiecărui angajat, referirea la salariul de bază făcându-se doar pentru a se determina cuantumul acestor drepturi salariale suplimentare, față de aspectul că salariul de bază în SNP SA este negociat în fiecare an tocmai prin contractul colectiv de muncă.
În mod expres în contractul colectiv de munca pentru perioada 2004-2007, în condițiile dispozițiilor art. 168 alin 1 și 2, este reglementată acordarea primelor de Paște și de C,Cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SA, cu minim 15 zile înaintea fiecărui eveniment pentru care se vor acorda suplimentările, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de baza al fiecărui salariat".
Astfel, recurenta a apreciat că la întrebarea - daca aceste sume au fost sau nu incluse în salariul de bază - răspunsul este "nu", de aceea, arătat în continuare, acțiunea este întemeiată.
Oricum, interpretarea este legala atunci când provine de la legislativ, fie că sunt norme de aplicare, fie că în procesul de legiferare se adoptă regulamente, interpretarea doctrinară nu constituie izvor de drept și nici interpretarea pe care o face judecătorul, astfel că este în continuare de atributul instanței a interpreta art.168 din contractul colectiv de muncă.
Raportând situația de fapt la criteriile de interpretare logică, din economia art. 168 rezultă că aceste sume nu sunt incluse în salariu de bază mediu.
Intimata a dat o alta interpretare dispozițiilor alin. 2, deși fără putere de echivoc se spune că în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Interpretând și gramatical, dar mai ales logic, prin aplicarea principiului "per a contrario", rezultă că doar în anul 2003 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază
Deși interpretarea trebuie să poarte asupra alin. 1 din art. 168, trebuie sa se raporteze și la textul alin. 2, pentru că, așa cum a afirmat mai sus, în alin. 1, referirea la salariul de bază se face doar pentru modalitatea de calcul.
Alta ar fi fost situația daca în alin. 2 ar fi fost introdusă conjuncția "din", adică textul contractului colectiv de muncă ar fi
prevăzut,din anul 2003 suplimentările."
Interpretarea este legată și de faptul că se vorbește la timpul trecut, "au fost introduse" și nu la timpul viitor, "vor fi introduse".
În condițiile în care instanța ar fi reținut că drepturile salariale suplimentare sunt incluse în salariul de bază, art. 168 alin. 1 nu ar mai produce efecte juridice și oricum, nu reprezintă voința părților, pentru că contractanții au convenit ca în minim 15 zile să se stabilească valorile concrete, pentru a se efectua plățile acestor prime.
Din interpretarea dispozițiilor art. 168 alin 1 și 2 conform voinței părților, gramatical și logic, rezultă că aceste drepturi salariale urmau a fi plătite înaintea fiecărui eveniment pentru care erau acordate, ele nefiind incluse în salariul de bază.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că la termenul de judecată din 10.02.2009 a reținut cauza în pronunțare asupra excepției tardivității formulării recursului.
Într-adevăr se constată, că hotărârea atacată a fost comunicată recurentei, potrivit dovezii aflate la fila 304 dosarului de fond, la data de 24.04.2008, față de care, termenul de recurs de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 și calculat, conform art. 101 alin. 1. pr. civ. pe zile libere, a expirat la data de 05.05.2008, astfel că declararea prezentului recurs, conform ștampilei poștei aplicate pe plic, la data de 14.05.2008, s-a făcut tardiv, urmând a fi respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.3339/17.04.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.41.835/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA. ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2009.
PREȘDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored:
2/ ex.13.02.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia Raluca
Judecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
