Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 797/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.797
Ședința publică din data de 21 mai 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul ales la cabinet avocatură și Asociații - B,-, sector 1, în prezent SC SA, împotriva sentinței civile nr.137 din 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în,-,.52,.A,.1,.1, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat G din Baroul Prahova și intimatul-reclamant reprezentat de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, filele 16-17.
Avocat G având cuvântul depune la dosar, în copie, adresele nr.1237/2008, nr.938/2008, nr.12093/2008, CCM pe anii 2007/2010, certificatul de înregistrare mențiuni din 4.04.2008 și încheierea nr.28702/2008, filele 19-29. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile apărătorilor părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Susține în esență că dreptul subiectiv al reclamantului de acordare a primelor de C și Paște începând cu anul 2004 nu mai există, odată ce au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, pierzându-și identitatea proprie, prime stabilite prin CCM, raportat la salariul de bază mediu lunar.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant,solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe. Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise, filele 31-32.
Curtea
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalul Prahova, reclamantul a chemat in judecată pe pârâta SC SA B și SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturile salariale cuvenite și neacordate în cuantum de 3780 lei, reprezentând contravaloarea suplimentărilor salariale cu ocazia sărbătorilor de C 2004, Paște și C 2005, precum si suma de 474,32 lei, daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor susmenționate.
S- solicitat de asemenea, ca SC SA să fie obligată la plata sumei de 1170,12 lei ( 980 lei pentru C 2004 și 190,12 lei conform indicelui de inflație) și pârâta SC SA la plata sumei de 3084,2 lei suma restantă pentru Paște și C 2005 în valoare de 2800 lei plus diferența actualizată de 284,2 lei,precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând in suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
La data de 14.12.2007 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că începând cu anul 2002 suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă, invocând și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
În cauza s-a administrat proba cu acte.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 137 din 18 ianuarie 2008 respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pe pârâta SC SA B să plătească reclamantului drepturile salariale constând în primă de C pe anul 2004, în sumă de 980 lei brut, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
De asemenea a obligat pe pârâta SC SA să plătească drepturile salariale constând în prima de Paște și C pe anul 2005 în sumă de 2800 lei brut, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamantul a fost salariatul pârâtei în perioada 2004-2005, ocazie cu care nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și
Dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat,
prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, din analiza probelor administrate in cauză s-a constatat că reclamantul a fost salariatul pârâtei însă, în perioada 2004-2005 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantului, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând ca în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B prin reprezentant, în temeiul disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând soluția fondului privind eronata admitere a cererii reclamantului prin însușirea raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
Arată recurenta că aceste suplimentări prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 - 2007, așa cum rezultă din adresa înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008 de SC SA - Departamentul Resurse Umane.
Se susține de asemenea, că interpretând dispozițiile art. 168 din CCM, Comisia Paritară, în care salariații au fost legal reprezentați, s-a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luându-se în considerare faptul că acestea nu au mai fost individualizate în mod distinct, ci erau parte salariului de bază ca întreg.
Hotărârea Comisiei Paritare la nivelul SC SA din data de 6 noiembrie 2007, are putere obligatorie atât pentru SC SA, cât și pentru salariați, reprezintă legea părților și nicio altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Altfel spus, dreptul subiectiv căruia trebuie să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de nu mai există, întrucât aceasta fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM.
Față de aceste considerente recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului casarea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond respingerea cereri de chemare în judecată ca nefondată.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare la recursul pârâtei, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2005 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii următori prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și se mențin drepturile salariale pentru anii următori.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2005 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2005.
Din înscrisurile depuse în recurs, ce poartă semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum și semnătura președintelui, rezultă că salariul mediu brut la nivel de unitate era începând cu 01.02.2004, de 951,5 lei, începând cu 01.01.2005 - 1200 lei, începând cu 01.11.2005 1350 lei și începând cu 01.06.2006 - 1650 lei.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că recurenta - pârâtă avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului-intimat pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea
probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa nr.4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul ales la cabinet avocatură și Asociații - B,-, sector 1, în prezent SC SA, împotriva sentinței civile nr.137 din 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în,-,.52,.A,.1,.1, județ
Ia act că intimatul-reclamant nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Marilena
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./28.05.2008 - Tribunalul Prahova
dosar fond -
judecători fond -
- -
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Marilena
