Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 799/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 799
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi bănești privind recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice - prin... PU-ȘI împotriva sentinței civile nr. 579/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, intimați fiind:, ( ), ( ) - -, -, - -, -, ta, -, -, - -, -, G, R, Romi, I, -, I, I, -, ta, -, Ministerul Public - Parchetul De Pe Lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție, Parchetul De Pe Lângă Curtea De Apel Iași, Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Iași, Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Vaslui, Parchetul De Pe Lângă Tribunalul București, Direcția Națională Anticorupție, Direcția De Investigare A Infracțiunilor De Criminalitate Organizată Și Terorism, Consiliul Superior Al Magistraturii, a, -, -, A, Greta, .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen, s-a comunicat intimaților duplicatul motivelor de recurs, nu s-a depus întâmpinare. S-a depus la dosar, prin serviciul de registratură, de către DIICOT- B, o cerere prin care solicită comunicarea motivelor de recurs formulate de Ministerul Finanțelor Publice. S-a solicitat judecata în lipsă.
S-a dat citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta a fost formulat în termen și motivat
Instanța, față de cererea formulată de către DIICOT- B prin care solicită comunicarea motivelor de recurs formulate de Ministerul Finanțelor Publice, constată că la dosar nu există duplicat pentru comunicare.
Nemaifiind cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Iași sub nr-, declinat în favoarea Tribunalului Iași prin sentința civilă nr. 72/13.02.2009 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanții, ( ), ( ) - -, -, - -, -, ta, -, -, - -, -, G, R, Romi, I, -, I, I, -, ta, -, a, -, -, A, Greta, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Consiliul Superior al Magistraturii, chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata sumelor reținute nelegal( cu dobânda legală și indice de inflație al monedei naționale la data plății efective) începând din luna august 2007 și până la remedierea situației, cu titlu de contribuție individuală de asigurări sociale la suma reprezentând venitul brut realizat și nu la suma reprezentând de 5 ori salariul mediu brut cum ar fi fost corect și, de asemenea, pârâții să fie obligați la plata sumelor reținute nelegal cu dobânda legală și indice de inflație al monedei naționale la data plății efective în perioada 01.01.2007-01.08.2007 cu titlu de contribuție individuală de asigurări sociale peste limita sumei de 512 lei( contribuția individuală fiind majorată ca urmare a creșterii salariului mediu brut la 603 lei) iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să aloce în buget sumele necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că baza de calcul a contribuției individule de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie, conform art. 23 alin. 1 și 3 din Legea nr. 19/2000 și art. 183 din aceeași lege și arată că art. 23 alin. 3 fost modificat prin art. 2 din Legea nr. 250/2007, în sensul că baza de calcul prevăzută la alin. 1 și 2 este venitul brut realizat lunar.
Această modificare are următoarele consecințe: a fost înlocuită limitarea bazei de calcul, astfel încât aceasta poate depăși plafonul de maximum 5 ori salariul mediu lunar pe economie; implicit, au rămas fără obiect de aplicare prevederile art. 183 alin. 3 din lege, fapt ce a determinat abrogarea sa expresă ulterioară prin art. 11 din OUG nr. 91/2007.
Potrivit art. 57 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole sau aliniate și în redactarea lor într-o nouă formulare.
Potrivit art. 60 din aceeași lege, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază.
Prin Legea nr. 250/2007 nu au fost modificate, completate sau abrogate dispozițiile art. 183 din Legea nr. 19/2000, care au rămas în vigoare.
Ca urmare, în respectarea interdicției de a "nu diminua venitul net al acestuia", se impunea ca, inițial, să se calculeze și majorarea drepturilor salariale cu suma reprezentând diferența între contribuția datorată anterior și cea datorată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 250/2007, după care această majorare să fie reținută pentru acoperirea noului cuantum al contribuției de asigurări sociale, conform art. 183 alin. 2 și metodologiei stabilite atât prin alin. 4 al aceluiași articol, cât și Ordinul nr. 340/2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale. Numai în acest mod ar fi fost respectate dispozițiile legale care interzic diminuarea venitului net, prin raportarea tot la actul de bază.
Prevederile art. 183 din Legea nr. 19/2000 sunt cuprinse în Capitolul 9 "Dispoziții tranzitorii" iar conform art. 52 din Legea nr. 24/2000, dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări, care urmează să fie înlocuite cu noul act administrativ. Acesta trebuie să asigure corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să evite conflictul între normele succesive.
Dispozițiile cuprinse în aliniatele 1, 2 și 4 ale art. 183 din Legea nr. 19/2000 nu au fost modificate sau abrogate prin Legea nr. 250/2007, astfel că ele vor continua să fie active și să aibă caracter general în ocrotirea unui drept câștigat în materia venitului lunar.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care, menționând actele normative care reglementează organizarea și funcționarea sa, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând totodată respingerea si pe fond a acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 579 din 3.04.2009, Tribunalul Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, ( ), ( ) - -, -, - -, -, ta, -, -, - -, -, G, R, Romi, I, -, I, I, -, ta, -, a, -, -, A, Greta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Consiliul Superior al Magistraturii și chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
A disjuns si declinat competența de soluționare a capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă în favoarea Judecătoriei Iași.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 49 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. De asemenea, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor întocmește proiectul bugetului de stat și cele de rectificare bugetară, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Mai mult, conform prevederilor HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Ca atare, nu se poate susține că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, excepția invocată de acesta urmând a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, s-a retinut că reclamanții sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași
La data de 1 aprilie 2001 intrat în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 1 pct. I, art. 18 alin. 1 și art. 21 alin. 2 din acest act normativ, reclamanții datorează contribuții individuale de asigurări sociale, în cota stabilită prin legea bugetului de asigurări sociale, cotă care este de 9,5%, indiferent de condițiile de muncă.
În ceea ce privește baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, aceasta este reglementată de art. 23 din Legea nr. 19/2000.
În forma inițială, art. 23 alin. 1 lit. a prevedea că baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. II.
1 al art. 23 fost modificat de pct. 10 al art. I din OG nr. 91/2007, în sensul că baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie venitul brut realizat lunar, în situația asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I și II.
Tot în forma inițială, art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 prevedea că baza de calcul prevăzută la alin. 1 nu poate depăși plafonul a de 3 ori salariul mediu brut.
Art. 23 alin. 3 fost modificat prin art. 1 pct. 7 din OUG nr. 9/2003, în sensul că baza de calcul prevăzută la alin. 1 nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.
Prin Legea nr. 250/2007, art. I pct. 3, art. 23 alin. 3 fost modificat din nou, în sensul că baza de calcul prevăzută la alin. 1 este venitul brut realizat lunar.
Din enumerarea acestor prevederi legale, se constată că baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale a suferit modificări, fiind plafonată inițial, la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, la de 3 ori salariul mediu brut, iar ulterior, în anul 2003, acest plafon a crescut la de 5 ori salariul mediu brut, pentru ca, în anul 2007, acest plafon să fie înlăturat, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale fiind egală cu venitul brut realizat lunar de asigurat.
Susțin reclamanții că, această ultimă modificare, a avut drept consecință, pe lângă cea de înlocuire a bazei de calcul, și rămânerea fără obiect de aplicare a prevederilor art. 183 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Potrivit art. 183 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, la data intrării in vigoare a prezentei legi, contribuția de asigurări sociale, suportată de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I, II si VI, nu va diminua venitul net al acestora.
2 prevede că aplicarea prevederilor alin. 1 pentru asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I, II si VI se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de aceștia conform prezentei legi.
3 prevede că, pentru asigurații care realizează venituri salariale lunare mai mari decât plafonul stabilit la 3 salarii medii brute pe economie, majorarea prevăzuta la alin. 2 se aplică la acest plafon.
4 prevede că aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate, astfel încât contribuția de asigurări sociale suportata de asigurați să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora, se va face pe baza normelor metodologice aprobate de Guvern.
Față de susținerile reclamanților, se constată că art. 183 din Legea nr. 19/2000 conține dispoziții tranzitorii, aplicabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, care a introdus plata, de către asigurați, a contribuției individuale de asigurări sociale.
În acest sens, alin. 1 al art. 183 prevede în mod expres că, la data intrării în vigoare a legii, contribuția de asigurări sociale suportată de asigurați nu va diminua venitul net al acestora, iar aliniatele următoare prevăd modul în care se va realiza acest obiectiv.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 24/2000, invocate chiar de reclamanți, dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări, care urmează să fie înlocuită de noul act normativ. Ele trebuie să asigure, pe o perioada determinată, corelarea celor doua reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.
Așadar, dispozițiile art. 183 din Legea nr. 19/2000 au fost în vigoare pe o perioadă determinată, în care a fost pusă în aplicare noua legislație a pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale, care a înlocuit vechea legislație.
În vederea aplicării acestor dispoziții tranzitorii, avându-se în vedere doar baza de calcul plafonată la de 3 ori salariul mediu brut, prevăzut în forma inițială a legii, Guvernul a și adoptat HG nr. 403/2001 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 183 din Legea nr. 19/2000, abrogată în anul 2005, care prevedea, la art. 2 alin. 4, că procentul de majorare a salariului de bază brut lunar, respectiv a indemnizației, corespunzător tranșelor menționate la alin. 2, se aplică o singură dată, la data intrării în vigoare a prevederilor <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legii nr. 19/2000.
De altfel, baza de calcul a mai suferit o modificare în anul 2003, în sensul plafonării la de 5 ori salariul mediu brut, însă dispozițiile art. 183 din Legea nr. 19/2000 nu mai erau aplicabile, așa cum nu erau aplicabile nici la data modificării bazei de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale operate prin Legea nr. 250/2007.
De asemenea, tribunalul a apreciat ca nu se poate reține, așa cum susțin reclamanții, că dispozițiile art. 183 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 19/2000, dar nu și ale alin. 3, care fac trimitere, în mod expres, la plafonul inițial prevăzut de lege, de 3 salarii medii brute, sunt în vigoare, deoarece nu au fost modificate, completate sau abrogate prin Legea nr. 250/2007. Aceste dispoziții tranzitorii, chiar dacă nu au fost modificate, completate sau abrogate, s-au aplicat pe o perioadă determinată, în care prevederile vechii legislații a pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale au fost înlocuite cu prevederile Legii nr. 19/2000, care au instituit plata contribuției individuale de asigurări sociale, acțiunea formulată fiind neîntemeiată.
In temeiul disp.art.166 si 296 al.2 din Codul muncii precum si ale art.8 din Decretul 92/1976, se va disjunge cererea privind efectuarea mențiunilor în carnetul de munca și se va declina competenta de soluționare a acesteia in favoarea Judecătoriei Iași.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul consideră că în mod greșit a respins prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamanți, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, recurentul mai susține că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să îl oblige ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamantă, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de reclamanți nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței nr.579/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Pt.judecător aflat în
semnează președintele instanței
Grefier,
-
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
-
13.VII.2009.-
2 ex.-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
