Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 800/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 800/2008-
Ședința publică din 15.05.2008
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestator MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B -cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat G, intimat, intimat, intimat, intimat IU, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat R G, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat A, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat G, intimat, intimat G, intimat G, intimat, intimat B, intimat, intimat G, intimat, intimat, intimat, intimat G, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat - toți intimații din O,-, județul B, intimat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR -cu sediul în O,-,județul B, intimat MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,-, sector 5, intimat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, intimat cu domiciliul în O, strada -, nr.10,.11, județul B și intimat cu domiciliul în T, de, nr.2, județul T, împotriva deciziei civile nr.886/R din 17 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, având ca obiect:drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 886 din 17.09.2007, pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL ORADEAa admis ca fondat recursul civil introdus de, toți cu domiciliul procesual ales în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O,-, județul B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5, și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, împotriva sentinței civile nr. 294/LM din data de 28.03.2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care a modificat-o în parte în sensul că:
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul procesual ales în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B și pe cale de consecință:
A obligat pârâții în solidar să facă demersuri, să aloce fonduri și să acorde în favoarea reclamanților de mai sus, tichetele de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, sau echivalentul lor în lei începând cu data de 21 decembrie 2003 până la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
A menținut dispoziția sentinței privind respingerea cererii de acordare în continuare a tichetelor de masă.
A menținut dispoziția privind respingerea excepției de necompetență materială.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
A respins ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți, G, IU, R G, A, G, G, G, B, G, G, recurenții intervenienți, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O,-, județul B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5, și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, menținând sentința în ceea ce-i privește pe aceștia cu privire la pretențiile solicitate.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din actele de la dosar recurenții, pentru care se impune admiterea recursului, au calitatea de personal auxiliar de specialitate, personal auxiliar și conex, la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd, Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta, Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita, având încheiate în acest sens contracte individuale de muncă, aspect din care rezultă implicit calitatea acestora de salariați în cadrul sectorului public bugetar.
Conform art. 1 din legea nr. 142/1998 și salariații din sectorul bugetar care au încheiate contracte individuale de muncă pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportate integral de angajator, tichete ce se acordă în limita bugetului de stat sau a celui local.
Conform art. 41 alin. 2 din Constituție - legea fundamentală - salariații au dreptul la protecție socială iar măsurile de protecție privesc pe lângă securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaus săptămânal, dar și alte situații specifice, ori, raportat la dispozițiile legale sus enunțate, reclamanții având calitate de salariați în sector bugetar au și un drept prezumtiv cu privire la alocarea acestor tichete de masă.
Nu se poate contesta faptul că, prin acordarea acestora, salariaților li s-ar asigura o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea asigurării hranei zilnice la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitate de a oferi condiții pentru asigurarea hranei zilnice la locul de muncă.
Sigur că Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără a stabili în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, dar, acest aspect nu determină concluzia imediată a stabilirii că reclamanții nu au dreptul la asemenea tichete, mai mult, legiuitorul lăsând această posibilitate strict la îndemâna angajatorului, reprezintă o restrângere a dreptului la protecție socială, o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar, încălcându-se art. 41 alin. 2, 53 din Constituția României, art. 5 alin. 3 din Codul muncii, art. 14 din CEDO, dispoziții ce interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate - în speță cel bugetar.
Aprecierea instanței de fond în sensul că, acordarea tichetelor de masă este condiționată de o negociere între sindicat, reprezentanții salariaților și angajator, este nefondată, conform Legii nr. 142/1998, Legii nr. 193/2006 acordarea acestora nu este condiționată de existența unor negocieri prealabile între reclamanți și angajator, mai mult, o asemenea negociere este stipulată doar pentru stabilirea unității emitente tichetelor și care asigură prestarea serviciilor în baza acestor tichete, criticile recurenților fiind fondate.
Dispoziția privind acordarea tichetelor de masă în funcție doar de alocarea sau nu a unor sume de bani din buget în acest scop, este discriminatoare întrucât este lăsată pur și simplu la aprecierea angajatorului ce nu are interesul alocării sumelor necesare în favoarea salariaților, sau, le va aloca preferențial anumitor domenii din sectorul bugetar, greșit instanța de fond reținând contrariul.
Conform art. 118 din Legea nr. 304/2003, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, deci, nu se autofinanțează, iar, Ministerul Finanțelor Publice întocmește proiectul de buget al României, de rectificare al acestuia, pentru fiecare an calendaristic, MINISTERUL PUBLIC nedispunând de fonduri proprii, ele fiindu-i repartizate de la bugetul de stat în baza unor proceduri avizate de Ministerul Finanțelor Publice, ori, fără implicarea acesteia în rectificarea necesară plății sumelor acordate, hotărârea rămâne ineficientă practic, ceea ce este inadmisibil conform legislației interne și internaționale.
Chiar dacă acest minister nu este plătitorul direct al drepturilor reclamanților, are atribuții de coordonare a acțiunilor ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și la aplicarea politicii fiscale - art. 19 lit. a din Legea nr. 500/2002 asigurând fondurile necesare, greșit instanța de fond reținând că nu are calitate procesuală pasivă, criticile fiind fondate.
Nu este fondată cererea acestor recurenți în ceea ce privește acordarea acestor drepturi pentru viitor deoarece nu poate exista o prezumție de neexecutare a unei obligații reale în sarcina pârâților, reclamanții nesuferind încă nici un prejudiciu în acest sens, astfel că această cerere urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenții pârâți, G, IU, R G, A, G, G, G, B, G, G, și recurenții intervenienți, acesta a fost respins ca nefondat, având în vedere prevederile legii incidente în speță, respectiv Legea nr. 142/1998 care face referire expresă la salariați și respectiv persoane încadrate cu contract individual de muncă, ceea ce nu este cazul magistraților. Nu în ultimul rând, legea sus menționată a instituit măsuri de protecție socială anumitor categorii, neputând extrapola aceasta și la magistrați cărora prin lege specială le-au fost stabilite drepturi distincte raportat la munca și activitatea acestora.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, scutită de plata taxelor de timbru, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Prin motivele depuse la dosar, s-a invocat că decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale în sensul art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, întrucât s-a reținut că reclamanții au contracte individuale de muncă. Categoria personalului contractual este salarizată conform OUG nr. 24/2000 iar al celui auxiliar de Legea nr. 567/2004, OG nr. 8/2007. Greșit s-a reținut că intimații reclamanți ca personal auxiliar de specialitate sunt angajați în baza unui contract individual de muncă, Legea nr. 567/2004 prevede că sunt numiți în funcție de șeful instanței sau parchetului unde își desfășoară activitatea, iar art. 33 din Legea nr. 367/2004 prevede condițiile necesare numirii în funcția de grefier. Așadar, personalul auxiliar de specialitate exercită prerogativele unei funcții publice în baza unui act administrativ de numire și nu în baza unui contract individual de muncă.
Nelegal s-a reținut că acordarea tichetelor ar fi lăsată doar la aprecierea angajatorului, ori, acordarea se face doar angajaților cu contract individual de muncă, contracte pe care reclamanții nu le-au încheiat. Poate astfel să le acorde doar personalului contractual - șoferi, personal întreținere, muncitori, dar, și acestora li se acordă în limita prevederilor bugetului de stat. Nu s-a stabilit prin textul de lege o obligație ci doar o posibilitate, iar în anul 2005 nu au fost prevăzute în legea bugetară și nici în 2006.
Atâta timp cât în bugetul său nu s-a aprobat acordarea tichetelor de masă, nu există nici o obligație legală a Procurorului General de a le plăti, formula din lege "pot primi" nu este decât o recomandare și nu o obligație, iar pe de altă porte, în lipsa unei dispoziții legale sau contractuale, nici un salariat nu poate fi obligat a primi salariul în natură sub forma tichetelor de masă. Doar un interpret de rea credință poate ajunge la concluzia că sintagma "pot" înseamnă pentru autoritățile statului o obligație.
În nici unul din anii pentru care se solicită acordarea tichetelor de masă, nu a existat o dispoziție legală ce să prevadă obligația sa de a achiziționa pe cheltuiala proprie tichete de masă, discriminarea reținută în raport de alți angajați din sistemul bugetar, este lipsită de fundament juridic. Nu există asemănări între personalul său și alte persoane ce primesc retribuția din surse bugetare, doar personalul din administrația publică le-a primit din bugetele locale aprobate de consiliile locale.
Nelegal s-a dispus acordarea tichetelor sau echivalentul în lei, actualizat cu indicii de inflație, el este o instituție bugetară și nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală. Cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinații precise, limitate, iar, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face doar în limita creditelor bugetare anuale aprobate, astfel că, plata sumei reprezentând indicele de inflație se poate face doar prin intervenția legiuitorului. De altfel, aceasta dispoziție apare ca fiind o constrângere, o amenințare spre al determina să-și execute obligația.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 317, 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
Intimații prin întâmpinare au solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei contestate întrucât în calitate de salariați ai unei instituții bugetare aveau și au dreptul de a primi alocație individuală de hrană lunară sub formă de tichete de masă, având în vedere faptul că angajatorul se află în imposibilitatea de a le oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă. Pe de altă parte, atâta timp cât alți salariați din sectorul bugetar beneficiază de tichete de masă, neacordarea lor și intimaților ar constitui o discriminare din punctul de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar. Totodată acordarea tichetelor în funcție de voința angajatorului constituie o restrângere a dreptului de protecție socială, fără nici o justificare reală.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Referitor la motivul potrivit căruia instanța de recurs ar fi săvârșit o eroare materială când a reținut că personalul auxiliar de specialitate are încheiate contracte de muncă, se reține că acest motiv nu este de natură să ducă la modificarea hotărârii contestate întrucât legea vorbește de salariații din sectorul bugetar fără a face vreo distincție după cum sunt angajați cu contract de muncă individual ori numiți în funcție.
Așa fiind, chiar dacă s-a reținut greșit că ar avea calitatea de angajați cu contract individual de muncă, personalul auxiliar, acest lucru nu prezintă relevanță juridică, ei având oricum calitatea de salariați ai sectorului bugetar, iar art. 1 alin. 1 teza I din Legea nr. 142/1998 vorbește generic de salariați când se referă la sectorul bugetar și doar în cazul unităților cooperatiste și celorlalte persoane juridice sau fizice impune condiția ca salariații acesteia să fie încadrați prin încheierea unui contract individual de muncă, pentru a putea beneficia de tichete de masă.
Cât privește restul motivelor invocate în contestație acestea vizează nelegalitatea ori netemeinicia deciziei contestate, motive ce nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare, nefiind prev. de art. 317 și 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, prin aceste motive dorindu-se a se face un recurs la o decizie pronunțată în recurs, ceea ce este inadmisibil, cu atât mai mult cu cât au fost analizate și au fost respinse motivat de instanța de recurs, ele fiind invocate prin întâmpinare la recursul contestatorilor.
În consecință, neputându-se reține incidența vreunui motiv prevăzut de art. 317, 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, iar decizia nr. 14/18.02.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B asupra recursului în interesul legii în privința acestor tichete de masă, fiind ulterioară deciziei contestate, nu poate avea efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din aceste procese conform prevederilor art. 329 alin. 3 teza I Cod procedură civilă, ea neretroactivând urmează a fi respinsă contestația în anulare ca nefondată constatându-se totodată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestator MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B -cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat G, intimat, intimat, intimat, intimat IU, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat R G, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat A, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat G, intimat, intimat G, intimat G, intimat, intimat B, intimat, intimat G, intimat, intimat, intimat, intimat G, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat - toți intimații din O,-, județul B, intimat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR -cu sediul în O,-,județul B, intimat MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,-, sector 5, intimat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, intimat cu domiciliul în O, strada -, nr.10,.11, județul B și intimat cu domiciliul în T, de, nr.2, județul T, împotriva deciziei civile nr.886/R din 17 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 29.05.2008
- judecători recurs -,
- dact. gref. - 29.05.2008 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
