Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 801/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 801/2008-
Ședința publică din 15.05.2008
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de reclamanții domiciliat în B,-, județul B și domiciliat în B,-/B,.26, județul B și de către pârâta SC . SA O, CU SEDIUL ÎN O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.750/LM din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru recurenții reclamanții și -ambii lipsă, reprezentanta lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.47 din 6.03.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă SC . SA
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentele recursuri sunt scutite de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 22.04.2008, întâmpinare și răspuns la întâmpinare formulate de recurentul reclamant, iar la data de 14.05.2008 s-au depus concluzii scrise formulate de recurenta pârâtă SC . SA O, după care:
Reprezentanta recurenților reclamanți solicită a se emite adresă către SC SRL pentru a comunica contractul de privatizare nr. 34/2003 încheiat între și AVAS în vederea privatizării SC . Depune la dosar copia unei adrese similare formulată într-un alt dosar.
Instanța, în urma deliberării, respinge proba solicitată de reprezentanta recurenților reclamanți, privind emiterea unei adrese către SC SRL, având în vedere probele existente la dosar.
Reprezentanta recurenților arată că nu are alte probe de propu sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurenților reclamanți solicită admiterea recursului declarat de recurenții reclamanți conform petitului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în temeiul art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă, admiterea cererii astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată, respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta pârâtă. Consideră că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond a luat în considerare concluziile unui raport de expertiză întocmit în mod deficitar. Pârâta nu făcut dovada că reclamanții nu sunt îndreptățiți să primească cele 12 salarii compensatorii și că, li s-ar fi achitat un ajutor social sub forma a 5 salarii prevăzute în contractul colectiv de muncă. De asemenea, arată că, sarcina probei îi revenea pârâtei care în mod sistematic a refuzat că prezinte contractul de privatizare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 750/LM/2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții domiciliat în B,-, jud. B, cod poștal - și domiciliat în B,-/B,. 26, jud. B, cod poștal - în contradictoriu cu pârâta SC . SA cu sediul în O,-, jud. B, cod poștal -, și în consecință:
A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.052 lei cu titlu de diferențe ajutor de concediere.
A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.036 lei, cu titlu de diferențe ajutor de concediere.
A obligat reclamanții să plătească în contul Biroului Local de Expertize Judiciare de pe lângă Tribunalul Bihor suma de 1.000 lei în favoarea expertului contabil, reprezentând diferență onorariu expertiză.
A obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente.
Reclamanții au fost angajați ai unității intimate, de unde au fost disponibilizați in temeiul art.65 din Codul muncii, prin decizia nr.14/10.01.2006( fila 3), iar prin decizia 13/10.01.2006( fila 4).
Raportat la obiectul cererii respectiv in principal obligarea pârâtei la plata contravalorii a 12 salarii medii pe unitate potrivit contractului de privatizare nr.34/26.09.2003 sau în subsidiar la plata către fiecare reclamant sumei de 3510 lei ce reprezintă contravaloarea a 5 salarii medii brute pe unitate,potrivit contractului colectiv de munca pe unitate instanța apreciază acțiunea ca fiind admisibilă in parte.
În speță a fost administrată proba cu expertiza contabilă care a avut ca și obiective fixate în ședința publică din 26.03.2006 următoarele: care este cuantumul ajutorului social ce trebuia achitat reclamanților la data disponibilizării lor conform contractului colectiv de muncă si legislației fiscale, daca respectiva suma s-a virat reclamanților la încetarea raportului de muncă conform statelor de plată la rubrica premiu,daca softul utilizat pentru întocmirea statelor de plata la momentul respectiv conține rubrica intitulată ajutoare sociale, daca exista altă rubrică în care ar fi putut fi încadrate aceste sume,daca respectivul "premiu" s-a acordat numai persoanelor disponibilizate sau si celorlalți angajați și care este motivația acordării lui,sa se stabilească sumele ce li se cuvin reclamanților cu titlu de salarii compensatorii (12 salarii medii nete pe unitate) potrivit contractului de privatizare nr.34/26.09.2003 și sa se stabilească sumele ce li se cuvin reclamanților cu titlu de salarii compensatorii ( 5 salarii medii nete pe unitate) potrivit contractului colectiv de muncă.
Din concluziile raportului de expertiză contabila efectuat coroborat cu actele existente la dosar, instanța a reținut că sumele primite de reclamanți in luna ianuarie a anului 2006, reprezintă o parte din drepturile bănești cuvenite reclamanților potrivit art.167 din contractul colectiv de munca nr.1003/2005, reclamantul mai având de primit o diferența de 1052 de lei, iar reclamantul -1036 lei, că din examinarea softului utilizat pentru întocmirea statelor de plata s-a ajuns la concluzia ca nu exista o altă rubrica unde s-ar fi putut înregistra aceste sume de bani decât daca s-ar fi solicitat modificarea programului informatic și ca aceste sume de bani s-au acordat doar persoanelor disponibilizate, aspect evidențiat si de protocolul -aflat la fila 113 dosar- încheiat intre pârâta si Sindicatul Independent .
În ceea ce privește susținerea că in cadrul Dosarului de privatizare nr.34/26.09.2003 ar exista dispoziții care sa reglementeze acordarea a 12 salarii medii nete pe unitate persoanelor disponibilizate, instanța din probatoriul administrat, respectiv adresele primite de la.S,(fila 35), (fila 80) și ( fila 109 ) a reținut că în contractul de privatizare mai sus amintit nu se regăsesc clauze privind acordarea de plăți compensatorii, aceste clauze fiind inserate în contractul colectiv de muncă al societății, în contractul de privatizare făcându-se referire doar la obligația contractantului de respecta prevederile contractului colectiv de muncă,motivație pentru care va respinge aceste pretenții ca neîntemeiate.
Cu privire la diferențele de drepturi bănești care li se cuvin reclamanților instanța a retinut, că acestea rezultă din împrejurarea că foștii salariați sunt îndreptățiți să primească potrivit contractului colectiv de muncă "un ajutor social în sumă de 5 salarii mediibrutepe unitate " iar unitatea a acordat doar un "ajutor social in sumabrutade 5 salarii mediibrutepe unitate".Prin noțiunea de "sumă netă" se înțelege suma pe care o va primi persoana efectiv si nu suma din care urmează a se scade obligațiile bugetare, astfel încât din formularea articolului 167 din contractul colectiv de muncă, rezultă cu prisosință că unitatea pârâtă avea obligația plății obligațiilor bugetare respective și nu reclamanții.
În lumina tuturor acestor considerente in temeiul art.167 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate instanța a admis în parte pretențiile formulate de reclamanți potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
Întrucât reclamanții nu au achitat contravaloarea expertizei contabile solicitate si efectuate în dosar instanța i-a obligat să plătească in contul Biroului Local de Expertize Judiciare de pe lângă Tribunalul Bihor suma de 1000 de lei în favoarea expertului reprezentând diferență onorariu expertiză.
Datorită faptului că intimata se afla in culpa procesuala, instanța in temeiul art.274 alin.3 coroborat cu art.276 Cod procedura civila, a obligat-o in favoarea reclamanților la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert parțiale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii precizate, cu cheltuieli de judecată și pârâta SC . SA O, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte sentinței, respingerea cererii, mai puțin obligarea la plata diferenței onorariu expert.
Prin motivele de recurs s-a invocat de către reclamanții recurenți că, s-a luat în considerare concluziile unui raport de expertiză deficitar întocmit, doar pe baza unor adrese ale AVAS, și SC SRL ce nu sunt concludente, nu fac dovada că nu ar fi îndreptățiți la 12 salarii compensatorii.
Nu a fost depus la dosar contractul de privatizare și nici la expert, deși era esențial, cu toate că potrivit art. 287 Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului, iar astfel reiese că nu s-a dorit a se afla clauzele acestuia pentru că cele afirmate de ei corespund realității.
Nu se poate desprinde concluzia expertului doar pe baza unei singure file din contract, acesta este posibil să fi fost modificat altfel, nu se poate explica de ce la punctul 9.9 cumpărătorul s-a obligat să păstreze 3 ani salariații iar în caz contrar, urma a fi desființat. Totuși, au fost concediați cu condiția să li se plătească 12 salarii medii de unitate, cu titlu de salarii compensatorii.
S-a considerat că ceea ce au primit ca premii ar reprezenta ajutor sub forma a 5 salarii conform contractului colectiv de muncă, ori, acesta a fost premiu nu compensație, afirmațiile expertei în sensul că nu există rubrică la care s-ar fi putut înregistra sumele primite și că în acest sens s-ar fi impus modificarea programului, sunt nefondate. Li s-a acordat un premiu pentru a răsplăti anii de muncă prestată în unitate, aspect ce reiese din interogatoriul pârâtei, nefiind astfel respectate obligațiile de plată a salariilor compensatorii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Prin motivele depuse la dosar, recurenta pârâtă SC . SA Oai nvocat că, potrivit contractul colectiv de muncă - art. 167 - părțile au convenit ca în caz de disponibilizare să li se acorde o sumă netă de 5 salarii medii brute pe unitate, ori, acestea au natura de venituri salariale, fiind supuse impozitului și reținerilor fiscale aferente.
La stabilirea drepturilor acordate, s-a ținut cont de art. 167 din contractul colectiv reieșind o sumă brută de 3.510 lei la care s-au aplicat cotele de impozite, virând suma netă reclamanților. Societatea a virat obligațiile ce i-au revenit, la buget, interpretarea expertei și instanței depășește cadrul convențional și ignoră normele fiscale, iar aplicarea acestui raționament ar fi implicat existența unor mențiuni în acest sens în contract, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a art. 969 - 970 Cod civil.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurenții reclamanți au avut calitatea de angajați ai pârâtei, iar prin decizii nr. 13 - 14/10.01.2006 contractele de muncă le-au încetat din 11.01.2006 ca urmare desființării posturilor pe care aceștia le-au deținut. Potrivit statelor de plată pentru luna ianuarie 2006 - filele 12 -13 dosar fond, pe lângă salariul cuvenit, reclamanților li s-a plătit suma de 3510 RON drept evidențiat la rubrica "premiu".
AVAS, prin cererea de reexaminare - filele 31 -33 dosar fond - a precizat faptul că, în contractul de privatizare pe care l-a încheiat nu sunt prevăzute clauze privind acordarea de plăți compensatorii, acestea fiind inserate în contractul colectiv de muncă al societății, aspect reiterat și prin adresa aflată la fila 35 dosar fond. Potrivit răspunsurilor date de pârâtă la interogatoriu - filele 37 - 38 - se reține că avut loc privatizarea acesteia în anul 2003, părțile semnatare ale contractului de vânzare cumpărare pe acțiuni fiind AVAS și o persoană fizică -, ea nedeținând un exemplar al acelui contract.
Din adresa comunicată de actualul acționar al pârâtei, SC SRL S - fila 80 - se reține faptul că acel contract de privatizare cu nr. 34/2003 s-a încheiat între AVAS și, toate informațiile ce le cuprinde sunt confidențiale și nu cuprind prevederi referitor la disponibilizarea sau acordarea de plăți compensatorii, aspecte reglementate de contractul colectiv de muncă al societății.
Așadar, din cele expuse reiese faptul că societatea pârâtă nu a fost parte în contractul de privatizare astfel că, nefiind în posesia unui exemplar din acesta, nu putea fi obligată să-l depună, fiind de altfel o solicitare imposibil de executat, criticile în acest sens fiind nefondate, iar cocontractanții nu au fost părți în litigiu pentru a apare obligația lor de a depune copia acestuia.
La fila 88 din dosarul de fond, expertul ce a efectuat raportul de expertiză dispus în cauză, a arătat că i s-a pus la dispoziție fila nr. 2 din contractul de privatizare și contractul colectiv de muncă, act de altfel atașat raportului și aflat în dosar fond - fila 104 - 105 - purtând ștampila, respectiv mențiunea că este extras al contractului. Față de aceste aspecte, nu se poate reține apărarea recurenților în sensul că expertiza s- bazat pe lipsa unui studiu al contractului. Sigur că, nu fost studiat în întregime ci doar în ceea ce privește dispozițiile referitoare la salariați, alte aspecte nefăcând obiectul litigiului. Dacă a fost sau nu modificat contractul de privatizare, dacă mai este sau nu în vigoare, este un aspect ce excede cadrului procesual.
Conform contractului colectiv de muncă, fila 15 dosar fond - art. 167 alin. 2, salariații concediați pentru motive ce nu țin de persoana lor, beneficiază de compensații constând în ajutor social, în sumă de netă de 5 salarii medii brute pe unitate, iar potrivit art. 9.8 din contractul de privatizare - fila 105 - cumpărătorul s-a obligat respecta drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă. Așadar, aceste drepturi prevăzute în contractul colectiv, expuse mai sus, se cuveneau reclamanților și nu altele de natura celor solicitate, iar câtimea acestora era de salarii nete nu brute, deci, angajatorul avea obligația să acorde efectiv 5 salarii nete. Aceasta înseamnă că urma să efectueze anterior un calcul din care după scăderea taxelor, impozitelor, contribuțiilor etc. să rămână fostului salariat o sumă netă reprezentând 5 salarii medii brute, aspect corect reținut de instanța de fond întrucât în speță, conform raportului de expertiză, angajatorul a procedat la acordarea a 5 salarii brute din care scăzut contribuțiile ce incumbau salariatului. Faptul că societatea a virat la rândul său contribuțiile ce-i reveneau la bugetul de stat etc. nu este un aspect ce să schimbe natura obligațiilor asumate de părți prin contractul colectiv de muncă, ce au putere de lege între părți, conform art. 969 Cod civil, interpretarea instanței fiind conformă cu dispozițiile legale, criticile fiind nefondate.
Referitor la ce rubrică au fost evidențiate drepturile acordate de angajator fostului salariat, acestea conform filelor 12 - 13 dosar fond, au fost înscrise pe statul de plată la " premii" ca urmare a faptului că programul de operare electronic nu prevedea o altă rubrică pentru a le menționa. Că s-au plătit efectiv drepturile salariale ce reprezintă compensația prevăzută în contractul colectiv de muncă reiese implicit din calculul efectuat de expert, conform căruia acestea reprezintă practic 5 salarii brute medii pe unitate din care însă s-au scăzut contribuțiile, criticile aduse fiind neavenite. Este cert că nu există decât această obligație legală unității și aceasta a fost executată, apărările, susținerile recurenților reclamanți că ar fi reprezentat un premiu, o recunoaștere a activității desfășurate în unitate, sunt lipsite de orice suport probatoriu sau convențional.
Față de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondate recursurile urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de reclamanții domiciliat în B,-, județul B și domiciliat în B,-/B,.26, județul B și de către pârâta SC . SA O, CU SEDIUL ÎN O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.750/LM din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 29.05.2008
- judecător fond -,
- dact. gref. -29.05.2008 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
