Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 822/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 822/
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta - - împotriva sentinței civile nr.1315/17.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa reprezentantului recurentei pârâte - - B, precum și a intimatului reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar, prin serviciul registratură s-au depus întâmpinare formulată de către intimatul reclamant și un exemplar al recursului semnat și ștampilat de societatea - -.
Se constată că prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele invocate în recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1315/17.07.2008, Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - -.
A obligat pârâta să plătească reclamantului contravaloarea a 8 salarii medii realizate pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin acordul social - anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului de acțiuni deținut de B la B, încheiat între și Sindicatul Independent - Forța la data de 13.12.2004 și autentificat sub nr. 3717/13.12.2004 de - filele 29.31 dosar, s-a convenit de către părțile semnatare la litera E " condiții privind disponibilizarea " că încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați, din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție speciale din partea patronului, astfel: salariații/salariatul disponibilizați/disponibilizat ca urmare a restructurării sau reorganizării societății beneficiază, o singură dată, de 8 (opt) salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare. Prin înscrisul intitulat " " la acordul social încheiat în data de 13.12.2004 la BNP - fila 32 dosar s-a convenit de aceleași părți că disponibilizarea, urmare a restructurării sau reorganizării societății, să se facă cu menținerea a cel puțin 450 de salariați, reiterându-se conținutul literei "E" din acordul social mai sus menționat.
În decizia nr. 149/13.10.2006, fila 4 dosar, se menționează că ținând seama de restructurarea / reorganizarea activităților și retehnologizarea utilajelor și echipamentelor de lucru la - - B, conducerea societății a dispus încetarea contractului colectiv de muncă al reclamantului, postul acestuia fiind desființat. Pârâta nu a făcut dovezi că nu a fost o concediere colectivă, în sensul articolului 68 din Codul Muncii, deși sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, conform art 287 din Codul Muncii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta - -, iar prin motivele de recurs hotărârea atacată este criticată pentru interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și schimbarea naturii și înțelesului neîndoielnic al acestuia. Astfel, prevederile acordului social ce a stat la baza admiterii acțiunii nu au făcut obiectul negocierilor Contractului Colectiv de Muncă pentru anii 2006-2007, nefiind anexă la aceasta și, în mod implicit, nici prevederile art. E din acordul autentificat la BNP, astfel cum a fost modificat prin adendumul din 29.03.2005
Pe de altă parte, acordul social invocat este încheiat între alte părți decât părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă, iar pe parcursul negocierilor dintre patronat și sindicate s-a stabilit că măsura compensatorie de plată a celor 8 salarii să se efectueze numai în situația concedierilor colective, iar în speță este vorba de o concediere individuală.
De asemenea, prin motivele de recurs se arată că potrivit art. 25 al. 3 și art-. 31 alin. 2 din Legea 130/1996, prevederile CCM și modificările acestuia se aplică la data înregistrării acestora la Direcția de Muncă și Protecție Socială. În speță sunt aplicabile prevederile art. 51 al. 3 din CCM pe anul 2006 aplicabil care fac trimitere la acordul social din data de 2.03.2006 potrivit căruia cele 8 salarii se plătesc doar în cazul concedierilor colective.
Potrivit opiniei majoritare recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost angajatul societății recurente până la data de 13.10.2006, când contractul individual de muncă al acestuia a încetat în baza deciziei de concediere nr.. 149/13.10.2006 În cuprinsul acestei decizii este menționat temeiul desfacerii contractului de muncă ca fiind " art. 65 -67 din Codul Muncii ". Potrivit art. 67 Codul Muncii " salariații concediați pe motive care nu țin de persoana lor beneficiază de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil".
Potrivit art. 51 al. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2006 -2007, în caz de restructurare de personal " se vor respecta prevederile acordului social între sindicate și patronat".
În cauză au fost depuse două acorduri sociale.Primul acord social a fost încheiat la data de 13.12.2004 și constituie anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la - - Potrivit pct. E din acest acord, încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului constând în 8 salarii medii nete realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare.
Apărarea recurentei potrivit căreia acordul social din 13.12.2004 nu mai produce efecte din momentul încheierii noului contract colectiv de muncă pe anii 2006 -2007 nu poate fi reținută din mai multe considerente:
În primul rând, potrivit art F pct. 2 din acest acord se prevede în mod expres că dispozițiile acestuia se aplică " pe o perioadă de minim 5 ani" de la data privatizării " fiind îmbunătățit cu acordul părților semnatare și cu posibilitatea prelungirii pe noi termene".
Într-adevăr, conform teoriei drepturilor câștigate care se aplică în mod deosebit la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, din moment ce s-a câștigat un drept salarial printr-o negociere colectivă, de la acest drept nu se poate deroga la negocierile următoare, dreptul respectiv rămânând câștigat.
Respectând teoria dreptului câștigat se poate interpreta că și acest Contract Colectiv de Muncă pentru 2006, aplicabil în speță, deoarece disponibilizarea reclamantului a avut loc în 2006, instituie, fără interpretare, măsuri de protecție a salariaților supuși disponibilizării atât individuale cât și colective. Acest aspect rezultă din cuprinsul art.51 alin. 3 al CCM mai sus citat, coroborate cu art. 118 pct. 3 lit. j, care confirmă intenția părților la negociere de a recunoaște dreptul salariaților la protecție în caz de concediere, fără a se face distincție între concedierile individuale sau colective.
Așadar, există dreptul salariaților la protecție cât și obligația angajatorului în acest sens, chiar dacă CCM pe anul 2006-2007 nu specifică întinderea pecuniară a drepturilor la protecție socială, conform teoriei dreptului câștigat la o negociere anterioară, se poate reține că sumele care vor fi acordate în caz de disponibilizare - fără a distinge între natura disponibilizării - sunt de 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare reactivându-se astfel dreptul câștigat anterior.
Recurenta susține că acest Contract Colectiv de Muncă pe 2006 -2007 aplicabil în speță, face trimitere la un acord social și precizează, că este vorba de acordul social din 2.03.2006 care precizează că cele 8 salarii medii nete se acordă, ca măsură de protecție, doar pentru concedierile colective.
Cum în speță este vorba de o concediere individuală, cele 8 salarii nu pot fi acordate.
Teoria recurentei nu poate fi primită. Acordul social din 2.03.2006 nu conține nicio prevedere că ar fi parte integrantă din CCM pe 2006, iar în CCM pe 2006 deși se vorbește de un acord social, nespecificându-se care, nu poate fi reținut cu certitudine că se face trimitere la cel din 2.03.2006 cu atât mai mult cu cât acest acord social nu a fost înregistrat la direcția de muncă pentru opozabilitate și legalitate și s-a încheiat anterior începerii negocierilor contractului colectiv de muncă ce au avut loc în perioada 3.03.2006 - 30.03.2006 conform protocolului semnat la încheierea negocierilor.
Prin acest acord social se instituie o clauză modificatoare a dispozițiilor din CCM, cu privire la protecția socială în caz de disponibilizare.
Pentru a produce efecte, această clauză din acordul social, din 2.03.2006, așa cum se solicită de către recurentă, ar fi trebuit ca și acordul social să fie rezultatul negocierilor dintre părți, negocieri înțelese în sensul descris de art. 2 alin. 2 și art. 5 din CCM la nivel național ptr. 2006, cu nr. 2001/2005.
În consecință, dată fiind formularea art. 51 alin. 3 din CCM la nivel de unitate pentru 2006 și încheierea acordului social din 2.03.2006, înainte de începerea negocierilor în condițiile legii, pentru CCM pe 2006, înregistrat la. B, nu se poate reține ca întemeiată critica recurentei cu privire la netemeinicia pretențiilor reclamantului privitoare la plata celor 8 salarii.
Prin urmare, în mod corect a interpretat instanța actele juridice ce stau la baza pretențiilor reclamantului, în sensul că și acordul social din 2004 arătat mai sus își produce efectele.
Motivul de recurs potrivit căruia societatea recurentă nu a fost parte la semnarea respectivului acord nu poate fi reținut deoarece acesta a fost semnat atât de către conducerea societății cât și de Sindicatul Independent -Forța. De asemenea, contractul colectiv de muncă pe anii 2006 -2007 a fost înregistrat la Direcția Pt., Familie și Solidaritate Socială, iar acordul social încheiat anterior și care era valabil pentru o perioadă de 5 ani nu trebuia comunicat organului competent odată cu încheierea noului Contract Colectiv de Muncă.
Față de aceste considerente, în baza art 312 Cod procedură civilă, recursul referitor la plata celor 8 salarii va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă - - B împotriva sentinței civile nr. 1315/2007 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Obligă recurenta - - să plătească intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 17 2008
Judecător Judecător
- - -
Grefier șef secție
-
Cu opinia separată a judecătoarei - -
În sensul admiterii recursului și modificării sentinței și respingerii acțiunii formulate de reclamantul.
Președinte
- -
OPINIE SEPARATA
În prezenta opinie, recursul - - împotriva sentinței civile nr. 723/2007a Tribunalului Brașov, se impunea a fi admis și sentința modificată în tot în sensul respingerii acțiunii
Prima instanță a obligat pârâta la plata către reclamantă a opt salarii medii nete, cu titlu de despăgubiri, și plata tichetelor de masă pentru luna mai 2006.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut faptul că în cauză își produce efecte acordul social încheiat la data de 13.12.2004, care reprezintă anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la - -.
Prima instanță în mod greșit a dat eficiență înscrisului ACORD SOCIAL, datat în 13.12.2004, fără a observa că în partea finală a acestuia s-a făcut mențiunea că reprezintă act adițional la Contractul Colectiv de muncă.
Cum valabilitatea contractului colectiv de muncă este de un an, iar desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei a intervenit în cursul lunii noiembrie 2006, incident în cauză este contractul colectiv de muncă din cursul anului 2006, înregistrat la Direcția pentru dialog, familie și solidaritate socială B, sub nr. 4494/31.03.2006 și care își produce pe deplin efectele între părțile contractante.
Conform clauzelor acestui din urmă contract, atât pentru disponibilizarea colectivă cât și pentru cea individuală, s-a omis a fi prevăzute plăți compensatorii. (cap. VII protejarea forței de muncă, file 88 din dosar fond).
Chiar dacă în apărare reclamanta ar considera că sunt aplicabile disp. art. 51 al 3 din contractul colectiv de muncă pe anul 2006, conform cărora în caz de restructurare de personal se vor respecta prevederile acordului social încheiat între sindicat și patronat, este evident că se face trimitere la acordul social din data de 2.03.2006, și nu la cel din 13.12.2004, a cărui valabilitate a încetat odată cu contractul colectiv de muncă din anul 2004.
Conform acestui din urmă acord social, societatea se obligă la plata salariilor compensatorii, numai în situația concedierilor colective, iar reclamanta a fost concediată în mod individual.
Nu poate fi primită nici apărarea reclamantei, potrivit cu care concedierea este în realitate una colectivă, și angajatorul este de rea credință procedând astfel, pentru că reaua credință se dovedește și nu se prezumă, iar în cauză nu s-a dovedit acest lucru.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de - - trebuia admis și sentința primei instanțe modificată în tot în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
Judecător
- -
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
