Obligația de a face. Decizia 826/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 826/
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamant, precum și a recursului declarat de - SRL, împotriva sentinței civile nr. 1246/19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurent reclamant, lipsă fiind recurenta pârâtă - SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar, prin serviciul registratură, a fost depusă întâmpinarea formulată de recurent reclamant față de recursul societății pârâte.
Nemaifiind alte cereri de formulat, în baza art 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brașov întrucât expertiza efectuată la fond nu a avut la bază acte originale, acestea deși au fost solicitate societății pârâte nu au fost depuse la dosar.
De asemenea, proba cu martori solicită la judecarea cauzei pe fond nu a fost admisă, deși era concludentă în soluționarea cauzei.
În ceea ce privește recursul formulat de societatea pârâtă, solicită respingerea acestuia pentru considerentele prezentate în întâmpinare.
C U RT EA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1246/M/2008 a Tribunalului Brașov, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în B,Calea,nr.52-4,.35 în contradictoriu cu pârâta AGENTY cu sediul în B,-,având ca obiect pretenții salariale.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională B împotriva reclamantului pârât reconvențional având obiect plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligat reclamantul să plătească în contul Biroului Local de Expertize Judiciare de pe lângă Tribunalul Brașov,nr.2511.o10419 / 081.-.- suma de 595 lei cu titlu de diferență onorar expert contabil.
A fost respinsă cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de pârâta reclamantă-reconvențională.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al societății pârâte începând cu data de 22.04.2007,potrivit contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, înregistrat sub nr.66328/07.05.2007 la ITM B, în funcția de paznic cu un salariu de încadrare de 462 lei + 5% spor de vechime,desfășurând astfel activitatea de pază la societatea pârâtă la obiectivul Tractorul
În data de 20.09.2007 reclamantul a înaintat pârâtei o cerere de demisie,în baza art.79 alin.8 din Codul Muncii iar contractul individual de muncă a încetat la acea dată.
Din contratul individual de muncă,filele 5-6 dosar rezultă că salariul de bază lunar brut este de 462 lei + 5% spor de vechime în muncă.
La interogatoriu,reclamantul recunoaște că a fost angajat la societatea pârâtă,în meseria de paznic,având un salariu de încadrare în cuantum de 462 lei +5% spor vechime,cu mențiunea că pârâta și-a asumat obligația de școlarizare (întrebarea nr.1)iar la întrebarea nr.2 reclamantul recunoaște că meseria de paznic nu implica obligativitatea calificării acestuia.
La întrebările nr.8-9 reclamantul recunoaște că a primit de la pârâtă drepturile salariale numai în parte,semnând statele de plată în momentul în care a primit drepturile salariale.
Pârâta,în întâmpinare și la interogatoriu recunoaște că a existat o eroare a programului de salarizare care nu a calculat corect sporurile de noapte ale reclamantului iar ulterior s-a descoperit această eroare și i s-au acordat toate drepturile salariale legale.
Din raportul de expertiză contabilă nr.-/2007 întocmit de expert rezultă că societatea pârâtă mai datorează reclamantului numai suma de 21 de lei,diferență rezultată ca urmare a recalculării statelor de plată în perioada aprilie- 2007 deoarece se reținute eronat contribuție de 1% salariu brut,angajatul fiind pensionar.
Din înscrisul aflat la dosar,fila 205,rezultă că reclamantul a primit suma de 21 de lei,semnând în data de 22.05.2008.
Din același raport de expertiză contabilă,la capitolul stabilirea cuantumului drepturilor salariale,rezultă că reclamantului i s-au acordat drepturile salariale pentru perioada lucrată,cu mențiunea că sporul de noapte,sporul de și plata zilelor de au fost plătite numai la lichidarea lunii,la data de 29.10.2007.
În ceea ce privește capătul de cerere privind tichetele de masă,din raportul de expertiză contabilă rezultă că reclamantul a primit pentru perioada în care a fost angajat un număr total de 53 de tichete de masă. Din contractul individual de muncă nu rezultă că angajatorul era obligat să îi acorde reclamantului un număr de tichete de masă lunar.
Aceste drepturi sunt negociate cu ocazia încheierii contractului colectiv de muncă dar,în speță,nu rezultă că în sarcina societății pârâte există o asemenea obligație,așa cum s-a arătat mai sus.
Referitor la petitul având ca obiect motivarea scrisă cu privire la nerespectarea obligației de școlarizare ca agent de pază,instanța constată că art.190 din Codul Muncii dispune obligația angajatorilor de a sigura participarea la programe de formare profesională pentru toți salariații:cel puțin o dată la 2 ani dacă au cel puțin 21 de salariați;cel puțin o dată la 3 ani dacă au sub 21 de salariați,prin urmare nu exista obligația angajatorului de a asigura școlarizarea reclamantului în perioada aprilie- 2007 iar reclamantul recunoaște la interogatoriu cu pentru meseria de paznic nu era necesară o asemenea școlarizare.
Petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 3000 lei va fi respins deoarece,pe de o parte,nu este dovedit,așa cum s-a arătat mai sus iar pe de altă parte, în contractul individual de muncă sau în Regulamentul de Ordine Interioară nu sunt cuprinse clauze în acest sens.
Cererea reconvențională formulată de pârâta AGENTY SRL - reclamantă reconvențională,având ca obiect obligarea reclamantului-pârât reconvențional la plata sumei de 3000 lei va fi respinsă,ca neîntemeiată,deoarece nu s-a administrat nici o probă în sensul dovedirii susținerilor acesteia privind prejudiciul de imagine pe care reclamantul-pârât reconvențional l-a creat societății pârâte prin aceea că a determinat o imagine defavorabilă atât în fața personalului de pază care își desfășoară activitatea în cadrul societății cât și față de actualii și eventualii beneficiari ai contractelor de pază,pe de o parte iar pe de altă parte reclamantul are dreptul de a sesiza justiția potrivit dispozițiilor constituționale.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții, și - SRL, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în ceea ce privește recursul declarat de recurentul, sentința este criticată pentru faptul că, instanța ar fi trebuit să nu țină cont de raportul de expertiză efectuat în cauză, întrucât partea nu a fost contactată de către expert iar documentele și informațiile oferite de angajator au fost unele procesate, și nu cele originale. Se mai arată că deși au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța le-a respins în mod nejustificat, și nu a ținut cont de faptul că au fost depuse la dosar înscrisuri de către recurent care au fost respinse fără nici o motivare.
În recursul declarat de recurenta - SRL, se solicită rejudecarea dosarului și să se dispună casarea în parte a sentinței, iar în urma rejudecării să fie admis petitul privind plata cheltuielilor de judecată, ca urmare a faptului că acțiunea principală a fost respinsă. În subsidiar s-a solicitat ca instanța de recurs să procedeze la compensarea cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din 16.04.2008, s-au depus de către reclamant, o serie de obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni ce au necesitat discutarea în contradictoriu a acestora. În ședința publică din data de 11 iunie 2008, instanța de judecată după ce a studiat obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat în cauză, și după ce a pus în discuția părților acest aspect, s-a pronunțat în sensul respingerii lor, cu motivarea că prin acestea se tinde a se dovedi o stare de fapt, care nu necesită, în nici un caz administrarea unei probe științifice. Aceste aspecte, mai reține instanța de fond, pot fi lămurite prin coroborarea probelor administrate în dosarul cauzei. Prin urmare cele invocate de recurent în cuprinsul criticile din recurs nu sunt fondate și în consecință vor fi respinse.
Legat de faptul că la efectuarea raportului de expertiză, reclamantul nu a fost contactat de expert, trebuie menționat că aceasta este o apărare de fond, pe care recurentul putea să o invoce odată cu soluționarea în fond a cauzei, și nu în cadrul unei căi extraordinare de atac.
În ceea ce privește faptul că înscrisurile puse la dispoziția expertului de către angajator nu se bucură de autenticitate și nu sunt cele reale, trebuie menționat că reclamantul avea posibilitatea să se înscrie în fals, conform procedurii reglementată de disp. art. 177 și următoarele din Cod procedură civilă lucru pe care nu l-a făcut. Până la dovedirea falsului, înscrisurile nu pot fi ignorate de instanța de judecată, și își produc efectele scontate. Prin urmare, având în vedere cele mai sus menționate, instanța apreciază că nici această critică din recurs nu poate fi primită și în consecință va fi respinsă.
Referitor la recursul declarat de recurenta - SRL, se poate observa că la dosarul de fond alături de acțiunea introductivă de instanță, a fost depusă și cerere reconvențională de către reclamanta reconvențională, recurentă în prezentul dosar, cerere care a fost respinsă. În aprecierea acordării cheltuielilor de judecată, în aplicarea disp. art. 274 din Cod procedură civilă nu s-a avut în vedere doar că acțiunea reclamantului a fost respinsă, ci și faptul că acțiunea reconvențională promovată de angajator, a fost respinsă, iar aceasta, la rândul ei, necesita cheltuieli de judecată din partea reclamantului. Astfel nici una din părți nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, iar instanța de judecată a procedat la aplicarea corectă a disp. art. 274 din Cod procedură civilă
Față de toate aceste considerente instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse, iar sentința primei instanțe menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de recurenții și împotriva sentinței civile nr. 1246/2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red NG 30.09.2008
Dact AG 12.10.2008/ 2 ex
Jud fond T /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
