Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 825/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.825/
Ședința publică din 01 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de reclamanta "" G cu sediul în-, jud.G împotriva sentinței civile nr.505/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.451/19.03.2009 în contradictoriu cu intimatul, cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27.08.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 01.09.2009.
CURTEA
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul "" G
Prin cererea formulată la 2.02.2009 reclamantul "" Gac hemat în judecată pe pârâtul pentru a fi obligat la plata sumei de 1.249,50 Euro, reprezentând cheltuieli ocazionate de formarea profesională în materie de sudor cu gaze, pretenții care rezultă din neexecutarea obligațiilor prevăzute în Actul Adițional din 2003 încheiat la Contractul individual de muncă nr.30616/17.11.2003; 364,00 lei reprezentând c/valoare primă de vacanță și concediul de odihnă necuvenit pe anul 2007.
În motivarea cererii s-a arătat că salariatul-pârât a fost concediat în temeiul art.61 lit.a Codul Muncii pentru motive ce țin de persoana sa, respectiv absențe nemotivate înregistrate cu data 6.08.2007.
Pârâtul a beneficiat de un curs de formare profesională, motiv pentru care a încheiat actul adițional la Contractul individual de muncă nr.30616/17.11.2003.
Conform actului adițional, la art.1 Șantierul Naval a suportat integral cheltuielile de formare profesională a pârâtului în valoare de 2000 Euro.
Actul Adițional a fost încheiat la inițiativa Șantierul Naval G, în calitate de angajator, cu respectarea:
- Cap.lit.f din Contractul Individual de Muncă nr.30616/17.11.2003;
- Art.91 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe 2003 (Anexa nr.4=2 file);
- Art.188, art.189 lit.a, art.193, art.194 alin.2 lit.b), art.195, art.197 Codul Muncii.
Cursurile s-au desfășurat pe o durată de 6 luni cu începere de la 10.11.2003, cu scoatere din activitate,iar pe perioada formării profesionale pentru adaptarea la locul de muncă și specializarea în meseria de sudor cu gaze,pârâtul a beneficiat de salariu de bază și spot de vechime,drepturi acordate în conformitate cu art.194 (2) lit.b din Codul Muncii, precum și de toate drepturile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anii 2003 și 2004.
De asemenea, în perioada formării profesionale pârâtul a beneficiat de echipament de lucru și tichete de masă.
A fost anexat Statul de plată salarii în formă centralizată pentru perioada 2003 - mai 2004 (Anexa nr.5 = 2 file), Situația tichetelor de masă distribuite salariaților în perioada 2003 - mai 2004 (Anexa nr.6 = 14 file), Fișa de inventar personal cu echipamentul de lucru emisă de către Secția 1A - Magazia (Anexa nr.7 = 1 filă).
Cheltuielile cu formarea profesională a pârâtului, în cuantum de 2000 EURO au fost calculate de tehnologii șantierului naval, având în vedere materialele consumate din gestiunea/patrimoniul șantierului naval (electrozi, sârmă sudură, tablă, acetilenă,etc.), respectiv, suma a fost prevăzută și agreată de părți la art.1 alin.(2) din Actul Adițional încheiat la Contractul Individual de Muncă din 2003, convenție prin care părțile au convenit de comun acord asupra drepturilor și obligațiilor pe care le-au avut, inclusiv obligația pârâtului de a lucra în societate 10 ani de la data de 10.11.2003, respectiv de a nu iniția încetarea raporturilor de muncă mai devreme de 11.11.2013.
Neexecutarea obligației asumate - condiție necesară și suficientă pentru angajarea răspunderii civile contractuale - s-a produs din culpa pârâtului, încetare a raporturilor de muncă la inițiativa acestuia (a se vedea Anexa nr.2), ceea ce conduce la obligarea acestuia, în temeiul art.2, art.3 și art.4 din Actul adițional din 2003 la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, prevăzute la art.1 din contract, calculate proporțional cu perioada nelucrată, respectiv 06.08.2007 - 10.11.2013 (75 luni), în cuantum de 1.249,50 EURO (plătibil în lei la cursul de schimb valutar de la data plății), calculați astfel:
- 2000 lei cheltuieli cu formarea profesională potrivit convenției din 2003;
- 10.11.2003 - 10.11.2013 = 10 ani x 12 luni =120 luni (perioadă în care pârâtul s-a obligat să nu inițieze încetarea raporturilor de muncă);
- 2000: 120 luni =16,66 EURO/lună;
- 10.11.2003 - 06.08.2007 =45 luni - perioadă în care a respectat obligația contractuală;
- 120 luni - 45 luni =75 luni - perioadă nelucrată;
- 75 luni x 16,66 EURO/lună = 1.249,50 EURO sumă prevăzută în decizia de încetare a raporturilor de muncă, decizie care nu a fost contestată de către pârât în termen legal.
Conform art.1 alin.1 din Anexa 2,Regulamentul de acordare a concediilor în la Contractul colectiv de muncă în vigoare pe anul 2007 (Anexa nr.15 = 2 file), pârâtul avea dreptul la vechimea sa în muncă - de 4 ani și 9 luni - la 21 zile.
Față de timpul efectiv lucrat în cursul anului 2007 (9 luni), pârâtul a avut dreptul la 15 zile de concediul de odihnă, iar potrivit notelor de plecare în concediu (Anexa nr.16 = 5 file) acesta a efectuat 20 zile de concediul de odihnă în perioada lucrată.
Așadar, pârâtul a beneficiat în plus de 5 zile concediul de odihnă necuvenit, în valoare de 250 lei.
Având în vedere dispozițiile art.133 - Cap.X,Salarizarea și Anexa nr.3 din Contractul Colectiv de muncă pe anul 2007 (Anexa nr.17= 4 file) și față de cele 10 zile de concediu de odihnă luate de către pârâtul în anul 2007 (a se vedea Anexa nr.16), acesta a beneficiat de primă de vacanță în valoare de 250 lei, suma fiind prevăzută în Statul de plată al lunii Iunie 2007 (a se vedea Anexa 5).
Desfacerea contractului având loc pe motive imputabile salariatului (absențe nemotivate ale acestuia de la locul de muncă) conform art.61 lit.a din Codul Muncii,în cauză devin aplicabile dispozițiile art.136 din -2007:,Salariații cărora le-a încetat contractul individual de muncă din inițiativa lor sau pentru motive care țin de persoana salariaților (art.55 al.a și b, art.61 lit.a și b sau art.79 din Codul Muncii ) nu beneficiază de prima de vacanță. (a se vedea Anexa nr.17). Așadar, suma de 250 lei este necuvenită.
Sentința civilă nr.504 /19.03.2009 a Tribunalului Galați
Prin sentința civilă nr.505/19.03.2009 Tribunalului Galația admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâtul să plătească reclamantei suma de 364 lei reprezentând c/valoare primă de vacanță și concediu de odihnă aferente anului 2007. A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1249,50 EURO reprezentând cheltuieli de formare profesională ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu art.1 alin.1 din Regulamentul de Acordare a Concediilor de - Anexă la contractul colectiv de muncă pe anul 2007, pârâtul avea dreptul în anul 2007 la 21 de zile de concediu de odihnă, corespunzător unei vechimi în muncă de 4 ani și 9 luni.
Din notele de plecare în concediu pe anul 2007 depuse la dosar a rezultat că pârâtul a efectuat în acel an 20 de zile de concediu de odihnă, indemnizația fiind plătită integral.
Din Decizia nr. 1.0.2.8942/2007 a rezultat că relațiile de muncă dintre reclamantă și pârâți s-au încheiat la data de 17.09.2007 din motive imputabile pârâtului, astfel că acesta ar fi trebuit să efectueze doar 15 zile de concediu de odihnă pentru care ar fi trebuit să i se plătească o indemnizație corespunzătoare acestor 15 zile.
În această situație tribunalul a considerat că pârâtul beneficiat necuvenit de suma de 250 lei, cu titlu de indemnizație concediu de odihnă pentru cele 5 zile efectuate în plus, din care i s-au făcut rețineri în valoare de 83 lei, motiv pentru care în temeiul disp. art.270 în ref. la art. 145. se impune obligarea pârâtului la restituirea sumei de 167 lei.
Din actele contabile pe anul 2007 depuse la dosar de reclamantă rezultă că pârâtul a beneficiat în anul 2007 și de primă de vacanță în valoare de 285 lei, din care i s-au făcut rețineri în valoare de 88 lei, astfel că în conformitate cu disp. art. 136 din contractul colectiv de muncă pe anul 2007 trebuie să restituie suma de 197 lei.
Cu privire la solicitarea obligării pârâtului la plata sumei de 1249,50 EURO, reprezentând cheltuieli ocazionate de formarea profesională a pârâtului, tribunalul a apreciat că această cerere se impune a fi respinsă având în vedere următoarele considerente:
Cu copia contractului de muncă nr. 30616/2003 și Decizia nr. 1.0.2.8942/2007 reclamanta a făcut dovada că a avut raporturi de muncă cu pârâtul în perioada 17.11.2003 - 17.09.2007 și cu actul adițional din 2003 la contractul de muncă și contractul de formare profesională anexă la contractul de muncă și cu contractul de prestări servicii s-a dovedit că pârâtul a beneficiat de cursuri de formare profesională în meseria sudor gaze, valoarea acestor cursuri ( 2000 EURO) fiind suportată integral de reclamant.
Din anexa la contractul de muncă rezultă că pârâtul se obliga să rămână angajat al reclamantei pe o perioadă de 10 ani, în caz contrar urmând a suporta valoarea cursurilor de formare profesională proporțional cu perioada de timp în care din motive imputabile lui nu a mai avut calitatea de angajat al reclamantei în acei 10 ani.
Conform actelor menționate mai sus pârâtul ar fi trebuit să rămână angajat al reclamantei în perioada 10.11.2003-11.11.2013, dar a fost concediat din motive imputabile lui la data de 17.09.2007, astfel că din cele 120 de luni stabilite contractual să rămână angajatul reclamantei nu și-a respectat această obligație, timp de 75 luni.
Este firesc ca eforturile financiare făcute de angajator cu formarea profesională a angajatului să-i corespundă obligația salariatului de a presta muncă pentru angajator o anumită perioadă de timp, astfel cum și art. 195. prevede în mod expres. În temeiul principiului libertății muncii salariatul poate să nu își respecte obligația asumată dar în acest ultim caz, el trebuie să suporte cheltuielile făcute cu pregătirea sa profesională proporțional cu perioada de timp nelucrată.
Deși art. 195. nu prevede decât o perioadă minimă de timp (3 ani) în care inițiativa încetării contractului de muncă nu trebuie să-i aparțină salariatului sau în care acestuia nu trebuie să i se desfacă contractul de muncă din motive imputabile lui, termenul convențional stabilit de părți în acest sens trebuie să fie rezonabil și corespunzător valorii cursurilor de pregătire profesională și importanței activității desfășurate de angajat.
În cazul stabilirii unui termen necorespunzător acestor criterii a apreciat instanța de fond că se aduce atingere principiului libertății de a munci prev de art.3 Codul Muncii.
Termenul de 10 ani stabilit convențional de părți a apreciat că este mult prea mare, nerezonabil și necorespunzător valorii cursurilor de pregătire și activității desfășurată de pârât în cadrul societății reclamante, un termen de 3-4 ani fiind suficient pentru a da satisfacție dispozițiilor art. 195..
Recursul declarat de "" G
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs "" G apreciind că hotărârea instanței de fiind este nelegală și netemeinică aducând următoarele critici:
- Instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești motiv prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
Hotărârea constituie în parte o soluție pronunțată fără tremei legal și a fost dată cu încălcarea (aplicarea) greșită a legii.
Conform Codului Muncii durata obligației salariatului de a presta muncă în favoarea "" G sau a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum celelalte aspecte în legătură cu obligațiile salariatului,ulterioare formării profesionale,au fost stabilite prin Actul Adițional din 2003.
În sensul acesta s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr.345/18.03.2008 (Anexa nr.1) a respins excepția ne neconstituționalitate a dispozițiilor art.194 și 195 din legea 53/2003 - Codul Muncii, excepție ridicată de un fost salariat al, care în motivarea excepției a susținut că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art.41 și 42 din Constituție, deoarece instituie o formă mascată de muncă forțată, dând astfel posibilitatea angajatorului de a impune condiții de muncă înrobitoare, de legare de locul de muncă și exploatare a angajatului.
,Nu se poate susține că prevederile art.194 și 195 din legea 53/2003 îngrădesc dreptul la muncă sau libertatea alegerii locului de muncă consacrate de art.41 alin.(1) din Legea fundamentală, și cu atât mai mult nu poate fi vorba de muncă forțată în sensul prevederilor constituționale ale art.42. De altfel, însuși alin.(2) lit.c) al art.42 din Constituție prevede că prestațiile care fac parte din obligațiile civile normale stabilite de lege nu constituie muncă forțată.
De asemenea, soluția dată de instanța de fond în prezenta cauză este o soluție contradictorie, neunitară la nivelul aceleiași instanțe. Au fost depuse în acest sens câteva din soluțiile - rămase definitive și irevocabile -date de Tribunalul Galați în pricinile care au avut ca obiect pretenții reprezentând cheltuieli cu formarea profesională izvorâte din convenții similare, respectiv sentința civilă nr.1865/17.12.2007 - dosar nr-; sentința civilă nr. 390/21.03.2008 - dosar -; sentința civilă nr.1276/16.10.2008 - dosar -; sentința civilă nr. 1308/20.10.2008 - dosar -; sentința civilă nr.876/23.07.2008 - dosar - (Anexa nr.2).
Considerentele deciziei instanței de recurs
Fără a fi o chestiune de legalitate nu suntem de acord cu opinia instanței de fond cu privire la valabilitatea clauzei prevăzute în actul adițional.
Termenul de 10 ani apreciat de instanța de fond ca fiind nerezonabil și ca reprezentând o atingere adusă principiului libertății de a munci, în sensul art.3 Codul Muncii, instanța de recurs îl apreciază ca fiind un termen convențional, valabil și legal. Atât timp cât pârâtul a semnat o convenție, și și-a asumat o asemenea obligație încă de dinaintea începerii cursului de formare profesională, el a avut cunoștință de condițiile și obligațiile pe care și le asumă.
Este într-adevăr un termen foarte,dar atât timp cât pârâtul și l-a asumat și a beneficiat pe perioada cursului și de salariu și de învățământ plătit de angajator, apreciem că nu se poate reține că se îngrădește dreptul la muncă sau dreptul de a-și alege locul de muncă și nu poate fi vorba de muncă forțată în sensul art.42.
Prin urmare, cu privire la legalitatea termenului de 10 ani instanța de recurs nu împărtășește opinia instanța de fond, iar aceasta este chestiune de apreciere și nu de legalitate.
Conf.art.312 Cod procedură civilă urmează a se admite recursul declarat de reclamanta "" G împotriva sentinței civile nr.505/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.451/19.03.2009 și a modifica în parte sentința civilă nr.505/2009 în sensul că va obliga pe pârâtul la plata sumei de 1249,50 Euro echivalent în lei la data plății, reprezentând cheltuieli de formare profesională și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta "" G cu sediul în-, jud.G împotriva sentinței civile nr.505/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.451/19.03.2009.
Modifică în parte sentința civilă nr.505/2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Obligă pe pârâtul la plata sumei de 1249,50 Euro echivalent în lei la data plății, reprezentând cheltuieli de formare profesională.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 01 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/09.09.2009
Tehnored. /4 ex./15 2009
Fond: -
Asistenți jud.- C-tin
Com.2 ex.părți/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
