Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 837/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.837/
Ședința publică din 2 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în B,-, --4,.1, etaj 3,.16, jud.B împotriva sentinței civile nr.89/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata, cauza având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27.08.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 01.09.2009 și apoi la data de 02.09.2009.
CURTEA
Cererea de chemare în judecată
La data de 15.05.2008 reclamanta cu sediul în Bac hemat în judecată pe pârâtul pentru a fi obligat pârâtul la plata la plata sumei de 132.790,30 lei reprezentând c/valoarea prejudiciului cauzat societății prin executarea în mod necorespunzător a obligațiilor ce îi incumbă în calitate de angajat în funcția de director de vânzări la care se adaugă dobânda legală până la data încasării.
A solicitat cheltuieli de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivarea cererii formulată reclamanta a adus următoarele argumente:
Pârâtul a fost angajat al din data de 01.03.2007 conform contractului individual de muncă înregistrat la. B, sub nr.-/07.03.2007, în funcția de director vânzări.
A susținut reclamanta că, fără a ține seama de sarcinile de serviciu prevăzute în fișa postului, fără o analiză temeinică a actelor depuse de clientul nou, fără a obține documente și informații pentru identificarea clientului și bonitatea acestuia, fără a avea toate aprobările necesare, pârâtul a dat dispoziție agentului de vânzări (înaintând totodată și comanda nr.37/22.01.2008), să pregătească marfa pentru clientul B, fixând totodată prețul de livrare, modul de plată a contravalorii mărfii și termenul la care urma să se plătească.
Astfel, în data de 29.01.2008, fără a fi perfectat și finalizat contractul de vânzare-cumpărare, pârâtul a dispus livrarea către acest client nou, respectiv B, a unei cantități de marfă în valoare de 132.790,30 lei, ce urma a fi plătită prin bancă,cu fila CEC,după un termen de grație de 30 de zile,deși modalitatea principală de plată a mărfii este plata în avans înainte de ridicarea mărfii din societatea - reclamantă, cu atât mai mult cu cât era un client nou care nu a mai avut relații comerciale cu
După trecerea acestui termen de grație, contravaloarea mărfii livrată nu a putut fi încasată datorită incapacității totale de plată a clientului.
Prin fapta sa, pârâtul a încălcat și,Procedura de organizare a vânzărilor stabilită la nivelul societății și probată în data de 18.12.2007 de către Directorul General al societății, care prevede la pct.2.6.,orice livrare la termen va avea, obligatoriu, întocmit contractul de vânzare - cumpărare și actele adiționale aferente iar la pct.3.1.,livrarea se va efectua numai după ce a fost primit și înregistrat în societate contractul de vânzare - cumpărare semnat și ștampilat de persoanele autorizate ale clientului și avizat de directorul de vânzări,directorul financiar,consilierul juridic și semnat de directorul general al societății (4.1.1. din regulamentul privind încheierea contractelor), întrucât marfa a fost livrată fără respectarea acestor reguli,contractul de vânzare-cumpărare și anexele aferente avizate și semnate de toate persoanele autorizate.
Această procedură de organizare a vânzărilor este însușită și de către pârât prin semnătură.
Raportat la prevederile art.270 din Codul Muncii, apreciază reclamanta că sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, astfel:
- existența unui prejudiciu material - prin neîncasarea c/valorii mărfii ce a fost livrată în data de 29.01.2008 către B, s-a creat un prejudiciu material societății în cuantum de 132.790,30 lei reprezentând suma ce urma să fie încasată de societate ca urmare a livrării mărfii, prejudiciu ce a fost constatat prin nota de constatare întocmită de biroul Control Financiar Intern și consemnat în fișa de lichidare.
- paguba să se datoreze culpei salariatului-prejudiciul material în cuantum de 132.790,30 lei, s-a produs ca urmare a faptului că pârâtul în calitate de director vânzări în cadrul societății nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiunile de serviciu ce le avea conform fișei postului, nu a respectat,Procedura de organizare a vânzărilor, și a ignorat dispozițiile,regulamentului privind încheierea contractelor care prevede că forma principală de plată este plata integral în avans,înainte de livrare. Fiind un client nou care se afla la prima livrare, pârâtul trebuia să se asigure de bonitatea acestuia și să obțină de la acesta o garanție a încasării c/valorii mărfii ce urma a fi livrată.
- să aibă legătura cu munca celui vinovat - pârâtul a avut calitatea de director de vânzări în cadrul societății și purta întreaga responsabilitate asupra livrărilor cât și a încasării contravalorii produselor livrate, astfel că prejudiciul a fost cauzat din culpa și în legătură cu munca pe care o desfășura pârâtul.
Îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor ce-i reveneau în calitate de director vânzări precum și nerespectarea regulamentelor și procedurilor de vânzare existente în cadrul societății, care au o strânsă legătură cu activitatea desfășurată de pârât,au condus la prejudicierea societății.
Deși după livrarea mărfii,pârâtul a avut suspiciuni în ceea ce privește bonitatea și seriozitatea clientului, (suspiciuni care ulterior s-au dovedit a fi reale), nu a depus nici un efort pentru clarificarea situației și pentru evitarea creării acestui prejudiciu.
Mai mult decât atât, după acest incident pârâtul nu s-a mai prezentat la serviciu fiind în concediu de odihnă și în concediu medical, după care a solicitat încetarea contractului individual de muncă.
Față de cele de mai sus a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 132.790,30 lei reprezentând contravaloare marfă livrată și neîncasată,la care se adaugă dobânda legală până la data încasării și plata cheltuielilor ocazionate de prezenta cauză.
În drept și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art.270 din Codul Muncii, art.998 și art.999 din Codul civil.
Sentința civilă 89/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila
Prin sentința civilă 89/28.01.2009 Tribunalul Brăila a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pe pârâtul să plătească suma de 132.790,30 lei reprezentând despăgubiri.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajat cu contract individual de muncă la societatea reclamantă, începând cu data de 01.03.2007. Potrivit actului adițional nr.2 din 5 octombrie 2007 la contractul individual de muncă pârâtul a fost trecut în funcția de director vânzări, actul adițional purtând semnătura pârâtului. Deși a susținut că nu are cunoștință de această trecere a sa pe funcția de director vânzări, pârâtul nu a cerut să se verifice autenticitatea semnăturii, așa încât instanța o prezumă ca fiind a sa.
Aceeași semnătură, și pe care nu a contestat-o, ce pare a fi a pârâtului, se află și pe fișa postului de director vânzări.
În conformitate cu prevederile acestei fișe, pârâtul coordona activitatea de vânzări interne, negocia printre altele și contractele comerciale interne, semna contractele de desfacere a produselor societății, era obligat să solicite informații despre clienții noi ai societății, solvabilitatea lor, urmărea derularea contractelor, inclusiv încasarea prețului.
La capitolul răspunderi din fișa postului, este prevăzută răspunderea directorului de vânzări pentru prejudiciile create de activitatea sa directă sau de neluarea măsurilor de către subordonații săi, pentru recuperarea prejudiciului creat angajatorului.
Pe baza comenzii nr. 37/22.ian.2008 emisă de SC SRL B, la data de 28 ianuarie 2008, pârâtul semnează contractul de vânzare-cumpărare produse finite, către societatea de mai sus, în valoare de 132.790,30 lei. Prețul urma să fie achitat de către societatea beneficiară prin documente bancare (filă CEC). La data de 29 februarie 2008, în baza filei CEC scadentă, reclamanta a încercat încasarea contravalorii facturii emise în baza contractului, dar s-a primit răspuns de refuz la plată din cauza lipsei disponibilului.
Prin nota de constatare din 4.04.2008, reclamanta a stabilit că pârâtul nu și-a îndeplinit atribuțiile pe care le avea în calitatea de director vânzări și care au fost enumerate mai sus, producând prejudiciul egal cu valoarea mărfii, neplătită de SC SRL
Cu procesul verbal din 19 ianuarie 2009 încheiat de Biroul Executorului Judecătoresc din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, reclamanta a făcut dovada că, încercând executarea silită a filei CEC împotriva debitoarei, s-a constatat că aceasta nu are bunuri care să poată fi executate. Pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a comercială se află dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței, în care debitor este B și creditor
Din toate aceste acte care dovedesc demersurile reclamantei pentru recuperarea prejudiciului de la beneficiarul mărfii, tribunalul apreciază că excepția prematurității acțiunii nu este fondată.
În temeiul art. 270 Codul Muncii, salariații răspuns patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
În cauză, tribunalul a apreciat că, pârâtul, prin neîndeplinirea atribuțiilor pe care le avea ca director de vânzări, respectiv prin neverificarea solvabilității B și livrarea mărfii către această societate, a produs prejudiciul pretins de reclamantă prin acțiune, fiind întrunite condițiile cerute de art. 270 Codul Muncii.
Recursul declarat de pârâtul
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul criticând soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
- Instanța de fond nu a avut în vedere toate înscrisurile de la dosar. A fost trecut din postul de director de producție în postul de director de vânzări fără acordul său, semnătura de pe actul adițional nefiind a sa, iar instanța greșit a reținut că această semnătură nu a fost contestată.
- Consideră recurentul ca nefiind temeinică soluția instanței de fond.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Acțiunea în pretenții formulată de societatea angajatoare împotriva pârâtului salariat este bazată pe culpa salariatului în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Prin urmare, i se impută pârâtului nerespectarea atribuțiilor de serviciu avute în fișa postului, în aceasta constând culpa sa în producerea prejudiciului suferit de reclamantă.
Astfel, trebuie verificat, pentru a putea fi reținută culpa pârâtului, ce sarcini avea pârâtul în fișa postului ca director de vânzări, ce proceduri avea de respectat/îndeplinit și ce anume sarcini a încălcat.
În calitate de director de vânzări pârâtul avea obligația de a solicita informații despre clienții noi ai societății în sensul de a verifica solvabilitatea acestora, pe baza cărora să stabilească strategia de vânzare a produselor către aceștia. Pârâtul avea obligația de a urmări derularea contractelor, modul de respectare a acestora (condiții de plată, preț, etc.), de a informa conducerea societății despre solvabilitatea firmelor cu care se încheie contracte comerciale,de a lua decizii asupra lucrurilor curente executate de personalul din subordine, de a răspunde de activitatea desfășurată de personalul din subordine. Mai arată reclamanta că la pct. B III 3.4. pârâtul răspunde material pentru prejudiciile suferite de societate în activitatea direcției pe care o conduce, dacă prejudiciul se datorează activității sale directe.
Reclamanta a enumerat în acțiune toate aceste atribuții de serviciu ale pârâtului fără însă a încadra exact și a indica ce anume atribuții a încălcat pârâtul și fără a arăta cum în urma acestei încălcări a rezultat prejudiciul.
Observăm că la 20.01.2008 fără a fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare pârâtul a dispus livrarea către un client nou, Bau nei cantități de marfă în valoare de 132.790,30 lei, ce urma a fi plătită prin bancă, cu fila CEC, după un termen de grație de 30 de zile, deși reclamanta susține că principala modalitate de plată a mărfii este plata în avans înainte de ridicarea mărfii. După trecerea termenului de 30 de zile c/valoarea mărfii nu putut fi încasată datorită incapacității totale de plată a clientului.
Sintetizând ceea ce susține reclamanta, i se reproșează pârâtului că nu a respectat procedura prevăzută pentru clienții noi în,Procedura de organizare a vânzărilor, pct.2.6, anume aceea ca să se plătească marfa în avans.
Verificând,procedura de vânzare la pct.2.6 instanța constată că nu se instituie vreo procedură specială, de achitare în avans a mărfii pentru clienții noi. La data livrării mărfii în cazul de față se plătise marfa cu o filă CEC, iar pârâtului nu i se poate reproșa nimic că după 30 de zile acel CEC nu a putut fi valorificat. Chiar dacă în fișa postului pârâtului se trece expres la pct. III 3.4. că el răspunde material pentru prejudiciile suferite de societate în activitatea direcției pe care o conduce, dacă prejudiciul se datorează activității sale directe, precum și pentru neluarea măsurilor de recuperare de la salariații din subordine care se fac vinovați de producerea prejudiciului, aceasta nu înseamnă că pârâtul răspunde indiferent de culpa sa.
Pentru a răspunde de vreo faptă trebuie ca pârâtul să fie în culpă, chiar dacă această condiție nu este prevăzută în fișa postului, în acest sens pentru ca răspunderea legală să poate fi antrenată nefiind suficientă trecerea în fișa postului a unei atribuții fără vreo culpă.
Singura condiție prevăzută în,Procedura de vânzare pentru livrarea mărfii fiind întocmirea contractului de vânzare-cumpărare și a actelor adiționale (specificațiile ) aferente.
Tot în procedura de vânzare, la modul de stabilire a condițiilor de plată nu se menționează vreo procedură specială pentru clienții noi ai reclamantei, ci, dimpotrivă, se lasă a se înțelege că există posibilitatea de acordare a unor termene de plată.
Prin urmare, fapta considerată de reclamantă ca fiind imputabilă pârâtului,incapacitatea de plată a cumpărătorului nu poate fi reținută de instanța de judecată ca fiind cauzată de culpa pârâtului. Faptul că la data plății cumpărătorul nu avea disponibil în cont nu este un aspect imputabil pârâtului,iar societatea reclamantă nu exclude ca mijloc de plată, fila CEC.
Prin urmare, nu suntem de acord cu reținerile instanței de fond din considerentele hotărârii pronunțate și, de altfel, din motivarea instanței de fond nu se înțelege în concret în ce constă culpa pârâtului, respectiv încălcarea atribuțiilor de serviciu.
Conform art.312 Cod procedură civilă urmează a se admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.89/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- și a se modifica în tot sentința civilă nr.89/28.01.2009 a Tribunalului Brăila, iar în rejudecare se va respinge acțiunea formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâtul, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în B,-, --4,.1, etaj 3,.16, jud.B împotriva sentinței civile nr.89/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr.89/28.01.2009 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâtul, ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/11.09.2009
Tehnored./4 ex./ 15 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Com.2 ex.părți/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
