Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 836/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 836
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC. SA - GRUP, împotriva sentinței civile nr.1291/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns Avocat pentru recurenta pârâtă, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat pentru recurenta pârâtă, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1291/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți s-a dmis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC SA B.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 2.895 lei netă și actualizată reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști pe anii 2006 - 2007 și C 2006 și la 900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta a fost angajata societății pârâte SC SA B, până la data de 06.07.2007, îndeplinind funcția de vânzător în cadrul Sucursalei
Pentru munca prestată reclamanta a beneficiat de un salariu conform contractului individual de muncă. Pe lângă aceste drepturi salariale, s-a prevăzut în art.168 din Contractul Colectiv de Muncă că, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societatea, cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ulterior, prin contracte colective de muncă, negociate și aplicabile la nivel de SNP SA, pe anii 2004, 2005,2006 și 2007 s-au menținut drepturile prevăzute la art.168, însă acestea nu au mai fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În speță, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit dispozițiilor art.168 din Contractul Colectiv de Muncă în sensul că nu a achitat reclamantei suplimentările salariale de Paști, pentru anii 2006 - 2007 și de C pentru anul 2006.
Cu ocazia efectuării expertizei contabile s - a constatat, din analiza statelor de plată existente la sediul pârâtei și din carnetul de muncă al reclamantei că pe parcursul anilor 2005-2007 nu au fost făcute mențiuni de includere a creșterilor salariale de Paști și în salariul reclamantei.
Procedând la calcularea drepturilor salariale ce se cuveneau reclamantei, expertul contabil a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 168 alin.1 din Contractele Colective de Muncă la nivel de, pe anii 2006 și 2007, acesteia i se cuvine suma brută de 3.467 lei. După reținerea obligațiilor față de bugetul de stat rezultă suma netă de 2.432 lei care a fost supusă procedurii de actualizare rezultând o sumă netă actualizată de 2.895 lei.
Drepturile bănești solicitate de reclamantă reprezintă suplimentări salariale prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă de care beneficiază salariații cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, care reglementează și faptul că, în termen de minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii acestor suplimentări.
Pârâta nu a făcut nici o probă în apărare, deși potrivit dispozițiilor art.237 Codul muncii, sarcina probei revenea acesteia.
Față de considerentele expuse, s-a constatat că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată și a fost admisă ca atare, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.895 lei netă și actualizată, reprezentând suplimentări de drepturi salariale pentru sărbătorile de Paști pe anii 2006-2007 și pentru sărbătorile de C pe anul 2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC. SA - GRUP criticând-o ca nelegală și netemeiniă.
În motivele de recurs, recurenta invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit. c, din Codul muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004,2005,2006, 2007, astfel că acțiunea este supusă termenului dep rescripție d de 6 luni.
Cu referire la fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din contractul colectiv de muncă, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007, prin raportare la Legea nr. 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Cu adresa nr. 2919/12.11.2007 s-a făcut dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de paști și de sunt elemente diferite de sporuri, acestea fiind incorporate în salariul de bază, astfel că, din elemente variabile, au devenit elemente fixe, acordate permanent.
Pentru a evita orice interpretări contrare în privința voinței reale a părților, Comisia paritară a adoptat la data de 31.08.2007 decizia nr.5140/2007 intitulată "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și de C prevăzute de art. 168 din C al SA", confirmându-se faptul că intenția reală a părților a fost ca, începând cu anul 2003, suplimentările salariale să fie incluse in salariul lunar de bază, iar începând cu anul 2003 părțile au înțeles că art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Dovada că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate în anul 2003 fost menținută și în anii următori este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluție crescătoare.
În drept se invocă dispoz. art. 3041și art. 312.pr.civilă solicitându-se admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu un salariu de bază mediu brut pe SA.
Din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, rezultă că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmei "suplimentare a drepturilor salariale".
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul muncii.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul muncii, este nefondată critica recurentei cu privire la modul de soluționare a excepție prescripției de către instanța de fond.
Cu privire la criticile legate de soluționarea fondului cauzei, Curtea constată:
Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007,
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale CCM la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contratele colective de muncă pe anii 2006-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse.
În consecință, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
IDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC. SA - GRUP, împotriva sentinței civile nr.1291/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
Tehnored. 2 ex./11.02.2010
Red./ /
A
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Ioana Bodri
