Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 860/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 860/2008-
Ședința publică din 22 mai 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia | - - | - JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța |
- --- | - JUDECĂTOR 3: Trif | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarearecursurilor civiledeclarate de recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O- județul B - în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B sector 5 - nr. 14, în contradictoriu cu intimații reclamanți, B, -, -, -G, -, G, -, -, -, A, - -, -, -, R G, G, G, G, G, -, -, toți cu domiciliul procedural ales în O- județul B și cu intimații pârâți PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu sediul în O parc nr. 10 județul B, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, cu sediul în O- județul B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 1 p-ța - - nr. 1-3,împotriva sentinței civile nr. 138/LM/2008din 06 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.138/LM/2008 din 06 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, aufost respinse excepțiile invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerului Public.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public din B bd. - nr.12-14 - sectorul 5, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Curtea de apel, Ministerul Economiei și Finanțelor din B- - sectorul 5 și în consecință:
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 1700 lei în favoarea reclamanților, cu titlu de despăgubiri, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice și acțiunea față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării din B--3 - sectorul 1.
Pentru a pronunța această sentință, prima Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Prin ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 a fost aprobată repartizarea unui fond de stimulente, cu ocazia sărbătorilor de iarnă pentru personalul ministerului, precum și pentru unele categorii din cadrul instanțelor, conform Anexei care face parte din ordin. Fundamentarea acestei măsuri a avut la bază dispozițiile art.4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25, al.2 din Legea 146/1997. Potrivit notei de informare anterioare ordinului, pentru personalul instanțelor judecătorești s-a alocat o sumă totală de 1.661.496 RON, sumă din care 673.030 RON a fost repartizată judecătorilor de la judecătorii, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani.
Instanța a apreciat că astfel s-au încălcat dispozițiile constituționale privind egalitatea în drepturi și s-au ignorat de asemenea dispozițiile art.5 din Legea 53/2003 referitoare la egalitatea de tratament a salariaților, precum și cele ale art.2, pct.1 și art.29, pct.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privitoare la dreptul la salariu egal pentru muncă egală. S-a constatat că pârâtul Ministerul Justiției nu a ținut cont de faptul că la colectarea sumelor ce constituie fondul constituit potrivit dispozițiilor art.25, al.2 din Legea 146/1997 - modificată, au contribuit și contribuie toți judecătorii din cadrul sistemului judiciar, indiferent de vechimea în funcția de judecător și de instanțele la care aceștia își desfășoară activitatea, precum și de faptul că la acordarea stimulentelor din acest fond nu pot fi avute în vedere decât criterii obiective profesionale, în corelare directă cu activitatea desfășurată. Hotărârea de a atribui aceste stimulente doar unei categorii de personal delimitată prin criteriul vechimii și gradul instanței, introduce o discriminare ce nu are la bază un criteriu obiectiv și rațional, fiind în contradicție cu principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16, al.1 din Constituție.
Astfel, dispozițiile legii fundamentale prevăd că, cetății sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.
Situația creată a făcut incidente dispozițiile OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Potrivit dispozițiilor art.1, al.2, lit.i din OUG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare. Aliniatul 3 al art.1 din actul normativ menționat prevede că, exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile. În art. 2, OG137/2000 definește discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, etc. care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice.
În speță, prin acordarea stimulentelor numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor, judecători cu o vechime în muncă între 0-3 ani, nu s-a făcut decât să se creeze o discriminare între categoria judecătorilor cu vechimea în muncă anterior menționată din cadrul judecătoriilor și cei care, pe de altă parte, au vechime în activitate mai mare de 3 ani și își desfășoară activitatea în cadrul tribunalelor, respectiv curților de apel.
În acest sens s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărîrea nr.15/23.01.2006, constatînd existența unei discriminări indirecte potrivit art.2, al.2 din OG137/2000. Instanța a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată, în sensul că în cauză s-a făcut dovada discriminării directe.
În considerarea principiilor răspunderii civile contractuale aplicabile în materie, potrivit art.269, al.1 din muncii, urmărind dezdăunarea integrală pentru prejudiciul suferit, instanța a apreciat că aceasta poate fi realizată doar în condițiile actualizării sumelor datorate cu indicele de inflație, la data efectuării plății.
Cum acțiunea civilă formulată de reclamanți izvorăște dintr-un raport juridic de muncă în care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu este parte, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia urmează a fi admisă ca atare.
Acțiunea a fost admisă față de pârâții menționați întrucât aceștia au obligația de plată în calitate de ordonatori de credite, iar Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului de Stat pe baza Proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a bugetelor.
Reținându-se calitatea de pârât a acestui minister s-a respins cererea de chemare în garanție cu aceiași motivare
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respingerii cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă.
În motivarea cererii de recurs sunt formulate următoarele critici:
- în speță, raporturi juridice de muncă s-au stabilit între reclamant și Ministerul Public, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor, ca atare acesta nu poate fi obligat la plata unor sporuri aparținând angajaților altor instituții;
- cererea de chemare în garanție este inadmisibilă, temeiul unei astfel de cereri constituindu-l obligația ce revine chematului în garanție în baza legii, contractului sau a unei obligații de restituire, condiții ce nu se regăsesc în cauză.
Recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În motivarea cererii de recurs, sunt formulate următoarele critici:
-hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, astfel în speță sunt aplicabile prevederile art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, competența de soluționare a cauzei aparținând Judecătoriei Oradea;
-în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, astfel Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 nu se găsește în posesia Ministerului Public, acest act administrativ aparținând Ministerului Justiției, mai mult, Ministerul Public are atribuția de gestiune doar asupra bugetului propriu și al unităților de parchet subordonate, nu și asupra bugetului altor ordonatori principali de credite, în speță Ministerul Justiției;
-prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, față de dispozițiile Ordinului nr. 1921/C/15.12.2005 al Ministerului Justiției, s-a constatat existența unei discriminări indirecte în cadrul diferitelor categorii de judecători și nu față de procurori, ca urmare a acordării stimulentelor numai judecătorilor cu vechimea cuprinsă între 0-3 ani;
-legiuitorul a stabilit posibilitatea constituirii unor fonduri de premiere și de acordare de premii în anumite condiții și anumitor angajați, fiind evident că nu s-a produs o discriminare, ca atare în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. 2 din OG nr. 137/2000;
-plata sumei reprezentând indicele de inflație se poate face numai prin intervenția legiuitorului, recurentul neavând surse de finanțare în afara celor alocate prin lege;
-în mod nelegal a fost respinsă cererea de chemare în garanție, deși în cazul de față obligația de garanție există în temeiul art. 131 pct. 1 din Legea 304/2004 republicată, conform căruia activitatea instanțelor și a parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 299 Cod de Procedură Civilă.
Intimații, deși legal citați, nu și-au exprimat poziția față de recursul declarat în cauză.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Curtea reține că potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 208/2008, Ministerul Finanțelor Publice are, printre altele, atribuția de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat. Pe de altă parte, conform art. 26 din Legea 379/2005, cheltuielile privind despăgubirile, alte daune stabilite ca fiind datorate de Ministerul Finanțelor Publice, pe baza hotărârilor definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de către Ministerul Finanțelor Publice din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat pe anul în curs.
Prin urmare, din interpretarea textelor legale menționate și în aplicarea prevederilor Legii nr. 500/2002, rezultă că sumele pretinse de reclamanți sunt suportate din bugetul de stat din sumele prevăzute cu această destinație, în baza hotărârilor judecătorești definitive ale instanțelor de judecată, astfel încât, în mod legal prima instanță a admis acțiunea îndreptată inclusiv împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. Chiar dacă acesta nu este plătitor direct al drepturilor pretinse de reclamanți, el însă are atribuții conform art. 19 lit. h din Legea nr. 500/2002 de a dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal - bugetare pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului, precum și cheltuirea cu eficiență a resurselor financiare, iar potrivit art. 3 angajarea cheltuielilor din bugetele stabilite la art. 1 alin. 1 se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
De asemenea, și în ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Public, se constată netemeinicia motivelor invocate.
Astfel, acordarea stimulentelor prevăzute prin Ordinul nr. 1921/C/15.12.2005 a fost motivată de ocazia sărbătorilor de iarnă, fiind acordate preferențial stimulente financiare categoriei socio-profesionale a judecătorilor, cu impunere fără nici o justificare a condițiilor de vechime între 0-3 ani, preferință care a determinat excluderea de la acordarea stimulentelor a judecătorilor care aveau o vechime în funcție de peste trei ani, precum și excluderea tuturor procurorilor, indiferent de vechime.
Măsura instituită prin Ordinul anterior menționat constituie un caz inadmisibil de discriminare directă, întrucât prin textul art. 2 din OG nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004, se prevede că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată precum și orice alt criteriu care are ca scop restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Prin emiterea ordinului menționat s-a manifestat față de toți procurorii o discriminare directă, dovedită prin existența unui tratament diferențiat, manifestat prin excluderea acestora și stabilirea unei preferințe nejustificate pentru judecătorii cu vechimea între 0-3 ani, prin adoptarea unui criteriu de discriminare, care nu a fost avut în vedere nici de legiuitor, dar nici de ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, la emiterea normelor de aplicare a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 146/1997. Consecința a fost stabilirea unui tratament diferențiat, efectul direct fiind înlăturarea tuturor procurorilor și a judecătorilor cu o vechime de peste trei ani de la exercițiul unui drept recunoscut de lege, respectiv de a participa la acordarea stimulentelor sau premiilor. Au fost încălcate astfel dispozițiile Codului Muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, care prin art. 5 și 6 stabilit că în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă cât și indirectă.
Pe de altă parte, atât reglementările legale enunțate dar și prevederile art. 4 și 16 din Constituție care consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, trebuie analizate prin prisma dispozițiilor art. 20 din Legea fundamentală a statului care stipulează că drepturile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art. 3 din această convenție internațională prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
În același sens este edificatoare și Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 adoptată de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care, raportându-se la dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 a reținut că acordarea de drepturi salariale magistraților reprezintă un scop legitim, dar impunerea criteriului avut în vedere prin acest ordin nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop și a hotărât că faptele prezentate constituie acte de discriminare conform art. 2 alin. 1 și 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 15 alin. 4 din OG nr. 137/2000, recomandând eliminarea discriminării constatate.
Cum în art. 74 din Legea nr. 303/2004 s-a prevăzut faptul că pentru activitatea desfășurată judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație în raport cu nivelul instanței, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege, cu mențiunea expresă că aceste drepturi nu pot fi discriminate, sentința instanței de fond este corectă.
Reținându-se calitatea de pârât a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR în momentul formulării cererii de chemare în garanție a acestuia, instanța de fond a procedat la respingerea respectivei cereri, dispoziție legală având în vedere specificul cererilor reglementate de articolele 60-63 din Codul d e procedură civilă care vizează persoane nechemate în judecată.
Drept consecință, nefiind reținute motive de nelegalitate și nici motive de ordine publică, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e Procedură Civilă, ambele recursuri urmează a fi respinse ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile civiledeclarate derecurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O- județul B - în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B sector 5 - nr. 14, în contradictoriu cu intimații reclamanți, B, -, -, -G, -, G, -, -, -, A, - -, -, -, R G, G, G, G, G, -, -, toți cu domiciliul procedural ales în O- județul B și cu intimații pârâți PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu sediul în O parc nr. 10 județul B, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, cu sediul în O- județul B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 1 p-ța - - nr. 1-3,împotriva sentinței civile nr. 138/LM/2008 din 06 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCAB I L
Pronunțată în ședința publică de azi, 22 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - --- -
decizie:./20.06.2008
Complet fond:,
în 2 ex.: /10.07.2008
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
