Speta drept civil. Decizia 862/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr. 3326/- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 862/2008-
Ședința publică din 22 mai 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia | - - | - JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța |
- --- | - JUDECĂTOR 3: Trif | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarearecursului civil declarat de recurenta chemată în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O- județul B - în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL din MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - Biroul Teritorial al IPJ B, cu sediul în O calea nr. 6 județul B - în reprezentarea reclamanților și intervenienților și cu intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B, cu sediul în O parc nr. 18 județul, împotriva sentinței civile nr. 898/LM/2007din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 3326/-, având ca obiect: litigiu de muncă - alte cereri,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.898/LM/2007 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 3326/-,fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanți si intervenienți în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamanților si intervenienților primele de concediu cuvenite aferente perioadei anilor 2004-2006,corespunzător perioadei lucrate de fiecare în parte, actualizate cu rata inflației, lunar de la data scadenței fiecăreia si până la data efectuării plății.
A fost admisă cererea de chemare in garanție formulată de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR în contradictoriu cu chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR cu sediul in B,-, sector 5, și in consecință a fost obligat chematul in garanție sa vireze acestuia fondurile necesare achitării sumelor solicitate de reclamanți și intervenienți.
Pentru a pronunța această sentință, prima Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții sunt angajați ai Inspectoratului Județean de Poliție B, motiv pentru care în temeiul art.282 din Codul muncii instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
In ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul din dosarul conex nr-, Ministerul Finanțelor Publice actual Minister al Economiei și Finanțelor, instanța a admis-o întrucât în speță raporturi juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți din dosarul conex nr- și Ministerul Administrației si Internelor,care are atribuții în ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Finanțelor Publice.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Ministerului Finanțelor Publice in dosarul nr-, a fost respinsă întrucât rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, și că în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare pârâtul angajator se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
In ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.28 din Legea nr.360/2002 privind Statutul Polițistului cadrele polițienești au dreptul la concedii de odihna,concedii de studii și învoiri plătite,concedii fără plată,în condițiile stabilite prin Hotărâre de Guvern. Pentru punerea în aplicare a acestor dispoziții s-a emis G nr.38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor prin care s-a stabilit că la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă egala cu salariul de baza cuvenit pentru perioada de concediu. Aceste drepturi nu le-au fost acordate niciodată reclamanților și intervenienților,întrucât prin art.7 alin.4 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr.519/2003 și art.9 alin.7 din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr.507/2003 a fost suspendată aplicarea art.37 pct.2 din OG38/2003 până la 31.12.2004,iar apoi acest termen de suspendare a fost prelungit până la 31.12.2005 prin art.8 alin.7 din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr.511/2004 și art.77 alin.3 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005,nr.512/2004.
Potrivit art. 38 din Codul muncii "orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate",drepturile fiind astfel aparate împotriva oricăror încălcări,a manifestărilor de subiectivism,abuz sau arbitrariu. Drepturile conferite de dispozițiile art.37 alin.2 teza din OG38/2003 nu au fost acordate în concluzie niciodată, reclamanților și intervenienților, însă suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența.
Ca urmare, așa cum a statuat si Înalta Curte de casație și Justiție prin Decizia nr.XXIII/2005, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare. De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege. De altfel prin decizia Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XII /2007 admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit că:" în aplicarea dispozițiilor articol. 37 alin.2, teza I din Ordonanța Guvernului nr.38/2003 aprobată prin Legea nr.353/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor,cu modificările și completările ulterioare,prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu se cuvine pentru perioada anilor 2004-2006 astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe" motiv pentru care, în temeiul acestor dispoziții, instanța apreciază acțiunea precizată a reclamanților și cererile de intervenție in interes propriu ale intervenienților ca întemeiate urmând a le admite conform considerentelor prezentei hotărâri. Reclamanții si intervenienții au solicitat a se dispune actualizarea sumelor solicitate conform indicelui de inflație, nesolicitând aplicarea dobânzii legale asupra acestora. Conform art. 1082 Cod civil, debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune interese, pentru neexecutarea obligației sau întârzierea executării, cu toate că nu este rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină,ce nu-i poate fi imputabilă, ori în speță aceste prevederi legale sunt incidente încă de la data la care a intrat în vigoare actul normativ, pârâții sunt în culpă pentru neacordarea, neinițierea unor măsuri în vederea eliminării acestor deficiențe. Nu există în speță o cauză străină ce să justifice că neacordarea acestor drepturi bănești nu se datorează pârâților, iar faptul că până în prezent petenții nu au solicitat plata sumelor de bani, nu este un motiv ce să atragă neincidența dispozițiilor legale în materie.
Potrivit art. 1084 Cod civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este notoriu faptul că moneda națională s-a devalorizat și din păcate se devalorizează continuu, astfel că potrivit practicii judiciare constante în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform aplicării indicelui de inflație potrivit datelor comunicate de - Direcția Județeană de Statistică B, până la data plății efective
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulata de instanța a admis-o, întrucât Ministerul Finanțelor Publice are printre sarcinile ce rezultă din legea acestuia de organizare și funcționare și pe aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum sunt și pârâții în speță, sumele necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, fie prevăzute prin bugetele anuale, fie prin rectificările de buget și pe cale de consecința îl va obliga sa vireze acestuia fondurile necesare achitării sumelor solicitate de reclamanți și intervenienți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii excepției privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respingerii cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă.
În motivarea cererii de recurs, sunt formulate următoarele critici:
-în speță, raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamant și MIRA, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor, ca atare acesta nu are calitate procesuală pasivă, neputând fi obligat la plata unor sporuri aparținând angajaților altor instituții;
-prevederile art. 60 - 63 Cod de Procedură Civilă se întemeiază pe existența unei obligații de garanție, care însă nu există în sarcina recurentei față de angajații MIRA, temeiul unei astfel de cereri constituindu-l obligația ce revine chematului în garanție în baza legii, contractului sau a unei obligații de restituire, condiții ce nu se regăsesc în cauză, cererea de chemare în garanție fiind astfel inadmisibilă.
Intimații, legal citați, nu și-au exprimat poziția față de recursul declarat în cauză.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 208/2005 Ministerul Finanțelor Publice are, printre altele, atribuția de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, iar conform prevederilor art. 26 din Legea nr. 379/2005 cheltuielile privind despăgubirile, alte daune ca fiind datorate de Ministerul Finanțelor Publice, pe baza hotărârilor definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de către Ministerul Finanțelor Publice din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat.
Este adevărat că recurentul nu este plătitorul direct al drepturilor pretinse de reclamanți, însă el are atribuții conform art. 19 lit. b din Legea nr. 500/2002 de a dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului, precum și cheltuirea cu eficiență a resurselor financiare.
Prin urmare, din interpretarea textelor legale menționate, rezultă că pretențiile deduse judecății, constând în plata primei de concediu, sunt suportate din bugetul de stat din sumele prevăzute cu această destinație, în baza hotărârilor judecătorești definitive, astfel încât în mod legal prima instanță a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice cu respectarea prevederilor art. 60 - 63 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, va respinge ca nefondat recursul și, în consecință, va menține hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civildeclarat derecurenta chemată în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O- județul B - în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL din MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - Biroul Teritorial al IPJ B, cu sediul în O calea nr. 6 județul B - în reprezentarea reclamanților și intervenienților și cu intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B, cu sediul în O parc nr. 18 județul, împotriva sentinței civile nr. 898/LM/2007din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCAB I L
Pronunțată în ședința publică de azi, 22 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - --- -
decizie:./20.06.2008
Complet fond:, Fl.
în 2 ex.: /10.07.2008
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
