Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 898/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 898
Ședința publică de la 02 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă -drepturi bănesti privind recursul declarat de recurent MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN. A. PU-ȘI împotriva sentinței civile nr.1191/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul în dosarul nr-, intimați fiind:, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, INSTITUTUL NAȚIONAL AL MAGISTRATURII, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată; nu s-a depus întâmpinare, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia recursul este declarat în termen și motivat. Instanța constată recursul în stare de judecată si, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- LA Curtea de APEL BUCUREȘTI reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii,Curtea de APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primilor patru pârâți la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru perioada aprilie 2005 - 30.09.2008 și pe viitor, precum și plata dobânzii legale calculată la aceste sume. De asemenea, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare achitării acestor drepturi, precum și obligarea pârâților să completeze în carnetul de muncă mențiunile privind acordarea acestui spor.
În motivarea acțiunii, reclamanta au susținut că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar a fost reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996. Deși sporul era un drept câștigat de natură de compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat fără justificare prin nr.OG 83/2000 și nu a mai fost prevăzut nici de nr.OUG 177/2002. În Legea nr. 303/2004 legiuitorul recunoaște expres existența în continuare a factorului de risc prin dispozițiile art. 77.
Mai susține reclamanta că în conformitate cu dispozițiile art. 58 din Legea nr. 50/1996, drepturile prevăzute în prezenta lege pentru magistrați se acordă și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților potrivit prevederilor Legii nr. 92/1992 republicată, cu modificările ulterioare.
De asemenea, prevederiile art. 87 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările ulterioare, sunt în sensul că pe durata îndeplinirii funcției, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de și din Institutul Național al Magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, dispozițiile legii aplicându-se în mod corespunzător, cu excepția dreptului prevăzut de art. 82 alin. 2.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că între el și reclamant nu există raporturi juridice și că, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate prin prezenta acțiune, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate să aloce fondurile necesare. Mai susține pârâtul că în conformitate cu dispozițiile legale în materie, are obligația de a aloca, pe baza datelor primite de la ordonatorii principali de credite, sumele necesare efectuării plăților drepturilor solicitate.
Prin sentința civilă nr. 183 din 29.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL IAȘI, iar aceasta din urmă, prin sentința civilă nr. 59 din 13.02.2009 a declinat la rândul său competența de soluționare a pricinii Tribunalului Iași.
La Tribunalul Iași cauza a fost înregistrată sub. nr-.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei copia carnetului de muncă.
Prin sentința civilă nr.1191 din 18.06.2009 Tribunalul Iași admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Curtea de APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL BUCUREȘTI. Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul ales la sediul Institutului Național al Magistraturii, în contradictoriu cu pârâții Institutul Național al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Obligă pârâții Institutul Național al Magistraturii și Consiliul Superior al Magistraturii să achite reclamantei drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 11.02.2008 - 30.09.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate reclamantei.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioadele aprilie 2005 - 10.02.2008 și începând cu data 01.10.2008.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata dobânzii legale.
Respinge acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B, nr. 5, sector 4 și TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B,-, sector 3, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Declină în favoarea Judecătoriei București - sector 5 competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta având ca obiect obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere disp. art. 3 alin. 1 lit. A pct. 2 din nr.HG 386/2007, precum și disp. art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Astfel, pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite, acesta având obligația, potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, de a dispune toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâților Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii,Curtea de APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, spor prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante; este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În speță reclamanta și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevăd că: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar". Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și disp. Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Or, prin art. 1 oct. Q1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești republicate". Cu toate acestea prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor disp. ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din disp. art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,modificarea, completarea și abrogareaconstituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții le acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres pentru aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conf. art. 1 pct. Q3 din Legea nr. 125/2000, "guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997.
În consecință, întrucât abrogarea realizată prin nr.OG 83/2000 este nelegală și, în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de stres, instanța constată că pretențiile reclamanților sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioada 01.03.2009 - 27.05.2009 și în continuare, pe viitor.
Mai mult, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Prin considerentele acestei decizii s-a reținut că "au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice". De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că "dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea" și că "efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la cere se referă textele de lege".
Or, potrivit disp. art. 329 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
În consecință, instanța constată că este întemeiată cererea reclamantei de obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară.
Cu privire la perioada pentru care reclamanta este îndreptățită să primească acest spor instanța constată că din carnetul de muncă al reclamantei rezultă că aceasta a fost angajată în funcția de expert - personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor la Institutul Național al Magistraturii în perioada 11.02.2008 - 30.09.2008 ( fila 76 dosar), nici anterior și nici ulterior acestei perioade reclamanta nu a mai deținut funcția de magistrat sau personal asimilat magistraților.
În conformitate cu dispozițiile art. 58 din Legea nr. 50/1996, drepturile prevăzute în Legea nr. 50/1996 pentru magistrați se acordă și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților potrivit prevederilor Legii nr. 92/1992 republicată, cu modificările ulterioare.
De asemenea, prevederile art. 87 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările ulterioare, sunt în sensul că pe durata îndeplinirii funcției, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de și din Institutul Național al Magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, dispozițiile legii aplicându-se în mod corespunzător, cu excepția dreptului prevăzut de art. 82 alin. 2.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Finanțelor Public, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice consideră că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamantă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate. Mai consideră recurentul că, pentru ca reclamanta să beneficieze de drepturile salariale solicitate, era necesar ca aceasta să fi obținut în prealabil un titlu executoriu, în temeiul căruia ordonatorul principal de credite să solicite alocarea sumei respective. Recurentul solicită să se aibă în vedere și faptul că, în ședința din 27mai 2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională și statuând că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora. Intimații nu au formulat întâmpinare. În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată următoarele:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamantă, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție. Contrar susținerilor recurentului, deși constituie infracțiune neexecutarea unei hotărâri judecătorești privind plata salariilor, hotărâre definitivă, nu irevocabilă, recurentul nu a asigurat fondurile necesare plății acestor drepturi. De asemenea, în contextul în care nu se asigură, în bugetul ordonatorului principal de credite, fondurile necesare plății drepturilor salariale, nu există nici un impediment ca, prin aceeași hotărâre judecătorească, definitivă, care constituie titlu executoriu, ordonatorul principal de credite, care este o instituție publică, să fie obligat la plata drepturilor salariale, iar recurentul să fie obligat la alocarea sumelor necesare. În ceea ce privește decizia nr. 838 din 27 mai 2009 Curții Constituționale, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, și că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, Curtea reține că recurentul solicită ca această decizie să fie avută în vedere la soluționarea prezentului recurs. Or, această decizie a Curții Constituționale nu influențează soluționarea recursului formulat de Ministerul Finanțelor Publice, recurs care vizează calitatea procesuală pasivă a acestuia în cererea privind obligarea sa la alocarea unor fonduri. Prin urmare, recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este nefundat, iar în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ va fi respins.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1191 din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,02.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red/Tehnored:
2 ex, 07.10.2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
